Mud Morganfield, capul de afiş al festivalului de blues de la Tuşnad!

MUD MORGANFIELD este capul de afiş al celei de-a doua ediții a festivalului de blues de la TUŞNAD. Larry „Mud” Morganfield este primul născut al celebrului bluesman american, MUDDY WATERS aka McKinley Morganfield. El va susţine un recital cu trupa sa în ultima zi de festival, 20 iunie 2021. O a doua premieră pentru România este prezenţa chitaristului britanic, MARCUS BONFANTI. Headlinerul zilei de 19 iunie 2021 are o bogată carieră solo, iar din 2014 este membru în faimoasa trupă Ten Years After, înlocuindu-l pe Joe Gooch, succesorul regretatului Alvin Lee.

Fiul cel mare al celebrului Muddy Waters s-a născut la Chicago pe 27 septembrie 1954 şi la naştere a purtat numele de fată al mamei sale, Larry Williams. De asemeni, ulterior a mai fost cunoscut şi sub numele de Muddy Waters Jr. Mud a fost de crescut de mama sa, Mildred Williams şi de şapte unchi. În ciuda faptului că a fost înconjurat de muzică şi de muzicieni foarte buni, Mud nu s-a gândit să se dedice serios muzicii, decât după decesul tatălui său, în 1983. Până atunci, Mud îşi câştigase existenţa din meseria de şofer de camion, aidoma tatălui său. Cu vocea sa de bariton, Mud se aseamăna foarte mult cu tatăl său, astfel că setlisturile de concert au fost construite din hituri clasice Muddy Waters, scrise sau consacrate de tatăl său, dar şi din compoziţii proprii, Mud fiind şi un apreciat compozitor. Similitudinea este evidentă în albumul tribut, realizat de Mud împreună cu Kim Wilson, şi intitulat: For Pops: A Tribute To Muddy Waters (Severn Rec., 2014), o excelentă carte de vizită pentru Mud Morganfield. Albumul de debut al lui Mud Morganfield s-a numit Fall Waters Fall şi a fost lansat în regie proprie, în anul 2008 (cu Rick Kreher la chitară, fost membru activ în ultima formulă a trupei tatălui său!). În acelaşi an, Mud a înregistrat un album live cu trupa The Dirty Aces^, mărturie a unui admirabil concert susţinut la The Drift Bar de pe insula Jersey (arhipelagul Insulelor Canalului sau Insulele Anglo-Normande).

"I started to sing to show the world that dad left me here. I love and am proud to sing his songs just like I love and will always be proud of him. I'm not Muddy Waters and I'm certainly not trying to be Muddy Waters. I'm Mud Morganfield but when I'm up on stage I always feel pops is there with me and it means so much that I can get on stage and keep his music alive around the world!” (Mud Morganfield)

În anul 2012 Mud realizează Son of the Seventh Son, un set solid de piese în stilul clasic Chicago blues, ce are deja o personalitate bine definită. Un adevărat album de blues, în format elegant digipack, ce-a primit recenzii favorabile şi a fost nominalizat la categorile Best Album şi The Traditional Blues Male Artist din cadrul premiilor acordate de Blues Foundation, anul următor. Mud compune majoritatea pieselor în aceeaşi manieră ca a tatălui său, printre care, vă propun spre audiţie două veritabile hituri, Blues in My Shoes şi Midnight Lover*. Trupa sa de acompaniament este remarcabilă şi a fost compusă din: Rick Kreher – chitară principală, Billy Flynn – chitară şi muzicuţă, Bob Corritore – muzicuţă şi producător, Barrelhouse Chuck – pian şi orgă, E.G. McDaniel – chitară bas şi Kenny Smith - baterie. Albumul intră în topul de blues şi primeşte recunoaşterea criticilor.

Lui Mud îi place să călătorească. A străbătut America şi Europa întreagă. A avut apariţii de succes la multe festivaluri şi a cântat în locuri de legendă precum, Ronnie Scott's Jazz Club și Royal Albert Hall Blues Fest din Londra. A participat la emisiunile TV ale lui Jools Holland de la BBC TV din Marea Britanie şi nu în ultimul rând, a fost implicat în realizarea unui documentar de televiziune, realizat de celebrul Hugh Laurie, alături de care a concertat pe scena din Chicago.

Mud Morganfield recunoaşte că „fiind descendentul unei celebrităţi mondiale, această origine este o sabie cu două tăișuri”. Totodată el nu neagă capacitatea sa de-a se mobiliza pentru a cinsti cum se cuvine această succesiune. Ultimul său album, They Call Me Mud, este mărturia mediului artistic în care a copilărit, s-a format şi s-a maturizat. O varietate de piese bine şlefuite, cu delicateţe şi tehnicitate, ce-i defineşte propriul teritoriu artistic. Un album realizat cu muzicieni destoinici printre care amintim pe Mike Wheeler, Billy Flynn, E.G. McDaniel, Melvin „Pookie Stix” Carlisle, Studebaker John, Billy Branch, lansat (tot) la Severn Records în 2018. „Bluesul este dreptul meu din naștere și nimeni nu ar putea contesta asta.” Iată un motiv în plus pentru a vă bucura de un concert pe viu cu fiul cel mare al celebrului Muddy Waters în admirabila staţiune de la poalele Stâncii Şoimilor. În cele aproximativ 25 de piese pe care le veţi auzi în recital, probabil, eu sunt convins de asta, îl veţi simţi aproape şi pe... Muddy Waters.

„I can’t close my mind to music...” Se destăinuie Mud. „So if you hear jazz in there, or a little funk, if you hear rhythm and blues, if you hear some soul… It’s just who I am.” (Mud Morganfield)

Înainte de-a parcurge interviul cu Mud Morgenfield vă voi jalona câteva repere muzicale ale unor piese celebre, devenite standarde de blues, moştenite de la tatăl său. Numele celebrilor The Rolling Stones provine din melodia Rollin' Stone a lui Muddy Waters, lansată în anul 1950. Trupa Cream ne-a oferit o excelentă versiune la Rollin’ & Tumblin’ (sau Roll and Tumble Blues) pe albumul lor de debut, Fresh Cream, din 1966. Totodată, această piesă a fost cântată de Canned Heat la Monterey Pop Festival și inclusă pe primul lor album din 1967. Ulterior ea a fost re-interpretată strălucit de Bob Dylan, pe albumul său din 2006, Modern Times. Unul dintre cele mai mari hituri Led Zeppelin, Whole Lotta Love, are la bază piesa You Need Love lansată de Muddy Waters (piesa fiind scrisă de Willie Dixon!). Altă piesă celebră scrisă de Dixon, dar lansată de Muddy Waters, Hoochie Coochie Man, a fost cântată de: Allman Brothers Band, Humble Pie, Steppenwolf, Jimi Hendrix, Eric Clapton, Keb’ Mo, John Mayall, Jon Lord, Gregory Porter, Alexis Korner's Blues Incorporated, Manfred Mann, Livin' Blues, The Jeff Healey Band, Roger Chapman and The Shortlist şi chiar... de Supertramp. Unul dintre cele mai reuşite tributuri Muddy Waters este, desigur, ultra cunoscutul album al lui Paul Rodgers, Muddy Water Blues: A Tribute to Muddy Waters, pe care regăsim câteva dintre melodiile sale, Louisiana Blues, Rollin 'Stone, (I'm your) Hoochie Coochie Man şi I’m Ready, un excepţional dublu album realizat în colaborare cu chitariști celebri precum: Gary Moore, Brian May și Jeff Beck. Moştenirea lăsată de Muddy Waters a influenţat mulţi chitarişti din vârful ierarhiei precum: Jimi Hendrix, Angus Young, iar Eric Clapton a declarat că este cel mai mare fan al său.

“I was listening to Hall & Oates Maneater and I Can’t Go For That, and of course I was listening to The Temptations and Michael Jackson. That was the stuff that was bangin’ in my ears and you can’t deny that was great music in the ’70s and ’80s.” (Mud Morganfield)

Interviu cu Mud Morganfield

Ai crescut în Chicago, dar departe de celebrul tău tată, care a fost plecat în turnee foarte mult timp. Cum au fost acele vremuri pentru tine?

Tatăl meu nu a fost niciodată departe de mine. El a fost mereu la... „un telefon distanţă”. Deşi a existat, de multe ori, o distanţă fizică, eu nu am simţit acest lucru, deoarece am vorbit tot timpul la telefon, astfel încât l-am simţit aproape. Dar, ca pentru majoritatea copiilor, ne este foarte dor de părinții noștri atunci când nu sunt acasă. Am înțeles pe deplin de ce tata era departe de familia sa şi am fost conştient de importanţa turneelor sale.

Tatăl tău a lăsat omenirii o moștenire fabuloasă. Ești adesea asemănat cu tatăl tău fiind, desigur, fiul său cel mare. Te afectează această responsabilitate?

O ador şi o respect foarte mult! Multe persoane nu au avut niciodată posibilitatea să-l vadă în carne şi oase pe tata și sper, într-o mică măsură, să le ofer eu această şansă tuturor fanilor Muddy Waters din întreaga lume.

Tatăl tău a vrut să devii muzician? Secțiunea ritmică te-a atras în special?

Muzica era în fiinţa mea înainte să vin pe lume. A trebuit să bat pântecele mamei în timp ce așteptam să mă nasc. Până să învăţ să cânt, am fost apostrofat de multe ori de bunica mea, pentru că băteam în orice scotea un sunet.

Cum ai decis să urmezi cariera tatălui tău și cine ți-a ghidat pașii în primii ani?

Dumnezeu și familia mea. Fetele sunt copii fidele mamei lor, iar fiii sunt ai tatălui lor.

De ce ai început să înregistrezi atât de târziu? Cum te-ai decis?

Orişicine se poate crede un om de blues, dar oricine s-ar poziţiona în locul meu, Nu înseamnă că este CU ADEVĂRAT un om al bluesului. Tatăl meu a avut bluesul în sânge, pentru că s-a născut în timpul sclaviei, întocmai ca părinții săi, el s-a născut şi a crescut pe plantaţiile din sud. Am început mai târziu să cânt pentru că a trebuit să trec prin viață pentru a spune cu Adevărat: „I Am the Blues!”.

Albumul For Pops: A Tribute to Muddy Waters este o mărturie sinceră și o dovadă că ai moștenit carisma tatălui tău. Atunci s-au împlinit 100 de ani de când s-a născut tatăl tău. Cât de mult s-a schimbat viața ta după acest prag?

Mulțumesc pentru apreciere. Da, a fost un album grozav și va trece foarte mult timp până când ca cineva, va putea egala acest tribut adus tătălui meu, Muddy Waters. Să nu uităm ce echipă deosebită de muzicieni de blues am avut colegi pe acest album: Kim Wilson (n.r. muzicuţist şi lider vocalist în celebrul grup texan de blues rock, The Fabulous Thunderbirds, a cântat cu Ronnie Earl, Buddy Guy, Eric Clapton, Mark Knopfler, Louisiana Red, James Cotton, Bonnie Raitt); Barehouse Chuck (n.r. aka Charles Goering, regretat pianist, compozitor şi vocalist de blues, a cântat cu Jimmy Rogers, Eddie Taylor, Hubert Sumlin, Otis Rush, Buddy Guy şi Otis "Big Smokey" Smothers); Rusty Zinn (n.r. important chitarist, compozitor şi vocalist american de blues şi muzică reggae).

Care album te reprezintă cel mai bine și de ce?

Tot ce-am realizat face parte din mine, mă străduiesc să le ofer fanilor mei tot ce am mai bun. Nu fumez și nici nu beau, deci este vorba numai de respectul pentru fanii mei. Nu voi avea niciodată nevoie de o băutură sau de un fum de ţigară, pentru a mă face să cred că mă exprim mai bine. Totul este natural.

Europa, în special Marea Britanie, te-a întâmpinat cu brațele deschise. De ce crezi că există un respect evident pentru blues mai mult decât în ​​țara ta de origine?

Locuiesc în America. Iubesc această țară mare, dar și Europa, iar Marea Britanie o consider a doua mea casă.

Mesajul bluesului generației tatălui tău este indiscutabil legat de mesajul versurilor. Cât de importantă este această comunicare cu tânăra generație de astăzi?

Nu prea mult în SUA, dar lumea încă înțelege importanța miilor de truditori pe altarul bluesului din America, iar bluesul este o muzică creată, în special, pentru societate.

Fanii români de blues așteaptă cu nerăbdare să te vadă la festivalul de blues de la Tusnad. Ce mesaj le trimiți?

Şi eu, de asemenea! Aștept cu nerăbdare să aduc niște bluesuri fantastice din Chicago la festival, iar pentru cei care au auzit doar muzica tatălui meu, sper să vă pot oferi tuturor o privire asupra a ceea ce ar fi arătat tata dacă ar mai fi fost încă cu noi.

Cu ce trupă vei veni la fesatival?

Trupa mea va fi compusă din muzicieni ce provin din Marea Britanie și Danemarca. Din Marea Britanie vine Ian Jennings la chitară bas (n.r. A cântat cu Giles Robson and The Dirty Aces^, Carl Perkins, Jeff Beck, Robert Plant, Billy Lee Riley, Champion Jack Dupree, Jools Holland, Lowell Fulsom, Andy Fairweather Low, Tom Jones, Little Willie Littlefield, Van Morrison, Mick Fleetwood, Paul Rodgers, Jimmy Page, Scotty Moore, Ronnie Wood, Eric Clapton, Ray Davies, Brian May, Imelda May, Giles Robson and The Dirty Aces, Mark Knopfler şi Adam Sweet, Primitive Noise Band, Sunjay, Ali Maas & Micky Moody.), Steve West Wesson la muzicuţă, Brendan O'Neil la baterie, şi la pian, “… my brother from another mother!", minunatul Eric Ranzoni. Din Danemarca provine chitaristul trupei mele, Ronni Boysen (n.r. A luat premiul pentru chitaristul anului 2013, este component al trupei Kokomo Kings şi un excepţional colaborator al mai multor trupe şi nume consacrate ale scenei daneze de blues: Hans Kudsen, Troels Jensen, Big Creek Slim, Kent Thomsen, Esben Just, Ole „Fessor” Lindgren și Peter Nande)

Mulțumesc şi de-abia aştept să ne vedem la festival,

Mud

Mulţumesc şi eu,

Radu Lupaşcu
10 mai 2021

Foto: Arhiva Mud Morganfield

* Trupa care interpretează această piesă este aceeaşi cu aceea pe care o vom vedea pe viu la Tuşnad Gastro Blues festival 2021.