Interviu cu Kai Strauss

"Kai Strauss plays the international top league of blues guitarists. Every single note he plays is on the right spot." (Detlev Hoegen, CrossCut Records, GER)

1. Mă bucur că aţi fost invitaţi la festivalul de blues de la Tulcea de anul viitor! Aveţi o carte de vizită impresionantă, 4 premii* în industria muzicală germană, multe înregistrări în concert și un dublu live, nou apărut, cu rezonanţă foarte bună pentru fanii bluesului! Ce a însemnat pentru tine perioada de început, când ai cântat cu Memo Gonzales timp de 15 ani?

Acei ani au fost deosebit de plăcuţi şi distractivi! Memo și cu mine am făcut o echipă bună. Am cântat în toată Europa și, de asemenea, în Statele Unite. Am fost cu adevărat în Texasul bluesului, am cântat cu nume mari, de la T-Bone Walker la Freddie King și Vaughan Brothers, astfel că am realizat o pereche minunată.

2. Te-ai detaşat dintr-o pleiadă de chitarişti germani datorită interpretării (tale) fără greşeală. Există multe nume interesante în bluesul german: Henrik Freischlader, Richie Arndt, Gregor Hilden, Thomas Hesse, Walter Mojo Freter, Marshall X ... Cât de greu a fost să lupţi și să preia controlul asupra trupei tale?

Nu încerc să conving pe nimeni. Cânt numai muzica și stilul care îmi place. Dar sunt foarte fericit când aflu că mulți pasionaţi chitarişti de blues îmi apreciază cântările.

3.Am simţit în căldura vocii tale o modulaţie armonioasă care îmi amintea de Errol Brown solistul trupei Hot Chocolate. Eşti de părere că în blues, chitaristul trebuie să cânte şi vocal? B.B. King nu cânta în acelaşi timp cu vocea şi cu chitara. Care au fost modelele tale din bluesul american sau de oriunde?

Haha. Sincer, nu sunt foarte familiarizat cu Errol Brown. Pentru mine, vocea adaugă un alt nivel personal performanței mele. Îmi place foarte mult să fiu vocalistul trupei, din ce în ce mai mult. Am foarte multe modele, dar cele mai importante sunt, probabil, B.B. King, Albert & Freddie King, Buddy Guy, Jimmie Vaughan, Jimmie Johnson, Anson Funderburgh, Lurrie Bell, Muddy Waters, Jimmy Rogers, Otis Rush, Robert Cray și T-Bone Walker.

4. "Guitarist/singer Kai Strauss discovered his passion for the music of Albert King, Buddy Guy, Jimmie Vaughan and many others as a teenager in the 1980s through his parents’ record collection." De când fac interviuri, în special cu muzicieni de blues, acest adevăr pare un slogan propagandistic pentru acest tip de muzică. Crezi că puteai excela şi în altă zonă muzicală, de exemplu, în genul krautrock, un stil unicat, care vă caracterizează ca naţiune, inventat de voi la începutul anilor '70!?

Niciodată nu m-a interesat serios să cânt alt stil de muzică, ci numai Blues. Și nu este un slogan. Am ascultat cu adevărat Blues când aveam 12/13 ani, în timp ce prietenii mei ascultau Men At Work și Duran Duran. Am primit prima mea chitară electrică la 14 ani și am început să cumpăr discuri cu B.B. King, Stevie Ray Vaughan, Johnny Winter și alții. Am ascultat și alte diferite stiluri de muzică, dar pasiunea mea pentru Blues a devenit tot mai puternică. Nu am fost niciodată cu adevărat un fan de „Krautrock”, dar mi-au plăcut Scorpions când eram adolescent. ;-)

5. Trupa cu care cânţi are personalitate şi un fundament ritmic foarte bine pronunţat. Ce părere ai despre repetiţii şi care este liantul care v-a sudat atât de bine?

Din fericire, avem multe evenimente la care participăm - astfel că, repetăm doar atunci când lucrăm la piesele noi. Formația funcționează atât de bine pentru că am ales muzicieni 100% dedicaţi bluesului atunci când am creat grupul. Toţi sunt adevăraţi iubitori de Blues pentru cea mai mare parte a vieții lor. Trupa mea nu conţine studenți de la şcoala de muzică care caută un concert plătit. Dacă nu fac diferența dintre un Muddy Waters și un shuffle B.B. King sau dacă cred că, Magic Slim este un fel de poţiune dietetică, nu trebuie "să bată la ușa mea".

6.Suntem din ce în ce mai mulţi fani de albume pe vinyl! Te numeri printre ei? Care a fost cea mai impresionană captură pe care ai achiziţionat-o şi dacă ai scos ceva cu Electric Blues All Stars pe vinyl şi îl vei propune colecţionarilor din România?

Da, am lansat un album de vinyl în anul 2018. The Blues Is Handmade este o compilație a pieselor mele selecţionate din primele noastre trei albume lansate pe CD și nu este apărut în alt format. Este încă disponibil pentru colecţionari, pe site-ul meu sau în magazinele de pe internet. Personal, îmi place sunetul de vinyl. În adolescenţă mi-am cheltuit toți banii pe discuri de ebonită. Chiar şi în vremurile noastre îmi place să cumpăr albume de blues și jazz din anii '60 sau '70 pe vinyl. Am crescut cu acest sunet, mi se pare mai natural și mai cald.

7. Din 2010 ai scos albume în nume propriu. Cum s-a născut ideea producerii acestui album audio, înregistrat din concert şi dacă aveţi în plan şi realizarea unui dvd/bluray?

De când am renunţat la Memo Gonzalez & The Bluescasters în 2010, am lansat șase albume (cinci CD-uri și un disc de vinyl exclusiv) sub numele meu. Ideea pentru noul album a apărut în mod natural, deoarece oamenii îmi cereau o înregistrare live după spectacole. Înregistrarea în priză directă este, de asemenea, o oportunitate excelentă de a capta energia unei trupe și de a auzi versiuni ușor diferite la melodiile proprii și unele coveruri, pe care în mod normal nu le includem pe un album de studio. Suntem foarte fericiți de modul în care s-a imprimat, dar nu avem în plan să realizăm un DVD.

8. L-am văzut recent pe Sax Gordon la Brezoi Blues Festival. A fost un spectacol minunat. Ştiu că aţi cântat împreună. În ce formulă veţi veni anul viitor și cine va face parte din trupă? Următorul turneu va continua să promoveze albumul lansat anul acesta (Live In Concert, Continental Blues Heaven Records - 2019) sau veţi veni cu ceva nou? Ne poţi da câteva detalii despre trupă?

În majoritatea concertelor cânt cu trupa mea obișnuită, The Electric Blues All Stars, care îi conţine pe: Alex Lex (tobe; n.r. Osnabrück, Germania, a cântat cu Bob Margolin, Louisiana Red și Billy Boy Arnold), Kevin Duvernay (chitară bas; n.r. Seattle, USA, a cântat cu Johnny Copeland Big Jay McNeely şi Tommie Harris), Thomas Feldmann (sax / muzicuţă; n.r. Steinfurt, Germania, a cântat cu Igor Prado și Memo Gonzalez) și Nico Dreier (pian / orgă; n.r. Beckum, Germania, a cântat cu Paul Lamb, Mike Wheeler, Khalif Wailin Walter, Tommy Schneller, Big Daddy Wilson, Memo Gonzales, Jimmy Reiter). Ne-am transformat în „războinici rutieri” serioși, am cântat mulţi ani împreună și asta este lucru de apreciat în această afacere. Nu toată lumea este potrivită pentru acest stil de viață. De asemenea, am început să pregătesc câteva spectacole mai speciale cu o secțiune de suflători. Este un sunet atotcuprinzător, împlinit şi plăcut, care îmi amintește de formațiile unora dintre eroii mei, precum Albert Collins, Otis Rush sau Albert King, dar este, desigur, o variantă de eveniment mai pretenţios şi mai scump.

Un nou album de studio este planificat pentru toamna / iarna 2020.

9. Ai colaborat cu toboşarul şi vocalistul Tommie Harris şi ai apărut pe albumul său din 2018 - Alabama Hambone. Ce poţi să ne spui despre Mr. Reliable, cum era el supranumit?

Tommie Harris este un bun prieten al meu și un cântăreţ original al muzicii americane. Acum are 81 de ani și a cântat pe vremuri cu: Luther Allison, Sam & Dave, Jimmy Reed, Mickey Baker, Heat Wave și multe alte nume cunoscute din blues. Pentru mine Tommie este profesor atât în muzică, cât și în viață. Un om încântător, cu suflet frumos şi bun. Încă este un interpret viguros, căruia îi place să fie pe scenă tot timpul. Mă bucur de orice oportunitate care mi se iveşte de-a cânta sau de-a întregistra cu el.

10. De câţiva ani buni încoace, România are o piaţă bună de festivaluri de blues. De curând, l-am văzut pe marele chitarist Kenny Neal, care a rămas cu o impresie grozavă despre ţara noastră şi despre muzicienii români. Ai cântat în Statele Unite şi sunt sigur că eşti convins ca şi mine că Europa a avut un rol hotărâtor în evoluţia bluesului. Probabil şi în nemurirea sa. Sunt mulţi muzicieni tehnici care pot cânta blues, dar nu transmit asta publicului? Eşti de acord cu mine?

L-am văzut pe Kenny Neal live în anii '90 - un mare artist! Vorbind despre Blues astăzi, nu pot vorbi decât pentru mine. Pentru mine Bluesul nu trebuie să fie foarte tehnic. Este vorba mai mult despre groove, despre simţire, onestitate, respectul pentru fondatorii acestei frumoase muzici și da, de asemenea, este vorba şi despre tradiții. Încerc să cânt cum găteşte o bucătăreasă de odinioară: simplu, dar cu mult gust!

În final, câteva cuvinte, te rog, pentru cititorii revistei noastre virtuale, Arta sunetelor.

Vă mulțumesc că aţi acordat timp pentru a-mi citi interviul! Aștept cu nerăbdare să cânt în țara voastră frumoasă și așa cum spun mereu: muzica aduce oamenii împreună! Acesta este poate cel mai frumos lucru care se poate afirma despre muzică. Scena bluesului este o comunitate destul de mică la nivel mondial, însă sunt fericit că fac parte din ea.

Mulţumesc,

Radu Lupaşcu
19 noiembrie 2019

Foto: Manfred Pollert (1); Lupi Spuma (2); Dennis Koeckstadt (3)

*German Blues Awards Winner, 2019 „Best Band“, 2018 "Best Guitar Player" & 2016 "Best Band", Blues in Germany Award "Best Album" 2015 & 2016.