Nu rataţi Suceava Blues Fest 2016!

Cu un line-up de zile mari, care poate bate orice festival de blues organizat în acest an oriunde în România, organizatorii bucovineni de la Blues Con-Fusion ne propun două nume de referinţă din zona blues-rockului. Este vorba de chitariştii Henrik Freischlader şi Josh Smith, capete de afiş în zilele de vineri 20 mai, respectiv sâmbătă, 21 mai 2016. Festivalul a crescut de la an la an, semn că, Fani Adumitroaie îi veghează din ceruri. Blues Con-Fusion îl omagiază în fiecare an, echipa de organizare condusă de Bobby Stroe fiind apreciată şi sprijinită de onorabilii parteneri locali. Anul trecut scriam un articol despre un chitarist din linia întâi a blues-rockului american. Bernard Allison, Joe Bonamassa, Jean-Paul Bourelly, Doyle Bramhall II, Popa Chubby, Gary Clark, Jr., Chris Duarte, Kirk Fletcher, Eric Gales, Jonny Lang, Lance Lopez, John Mayer, Eric Sardinas, Kenny Wayne Shepherd, Josh Smith, Derek Trucks, Jack White. Alfabetic şi subiectiv, aceştia sunt americanii născuţi după 1960, care şi-au demonstrat dibăcia chitaristică pe reduta unui gen aproape uitat de radiourile şi televizuinile mioritice. Spuneam că, Josh Smith, abia cu acest ultim album, Over Your Head, capată notorietate şi recunoaştere în Europa. Iscusinţă chitaristică, diversitate stilistică, armonizată perfect în monolitica bluesului. De la prima piesă, How long, SMITH defineşte clar orientarea modernităţii acestui album, divulgând arareori influenţele hendrixiene ale stilului său. Un mod propriu de exprimare al americanilor, atât de drag şi europenilor. Cu toate acestea, Over the Head, evadează din aceste canoane, păşind hotărât într-un teritoriu al inovaţiilor blues-istice, unele, amintind colaborări de excepţie, mă refer în special, la cele din cadrul supergrupului Black Country Communion, cum este cazul piesei titlu, în care, duelul chitaristic dintre SMITH şi BONAMASSA consfinţeşte durabilitatea expresiei artistice a power-blues-rockului. Cam atât despre piesele noului album şi mai multe informaţii despre Josh Smith, găsiţi mai jos într-un interviu la obiect, în exclusivitate pentru Arta Sunetelor.

"Josh has a lot of talent and has a bright future and I'm proud to be on his album."(Charlie Musselwhite)

Henrik Freischlader va ajunge cu ultimul său disc, Openness, pe 20 mai 2016. O zi pe care mulţi nu o vor uita şi de la care vor păstra amintiri concrete. Dacă "Hendrix s-a născut pentru a cânta Voodoo Chile", aşa cum spune Eric Bibb în ultimul său album, atunci Henrik Freischlader vă va aduce mesajul înaintaşilor săi, acei muzicieni destoinici ai generaţiei krautrock. Ei au în spate o cultură, deci o istorie. Ei bine, ediţia 2016 va scrie în letopiseţul Moldovei, despre reuşita unui Festival de Blues care nu se confundă cu nimic din cele de până acum. Fuziunea, în acest caz, vine din pasiune, emoţie şi foarte multă tehnică. Pregătiţi-vă să fiţi surprinşi de Henrik Freischlader Trio!

"Gary Moore opened that door for me". (Henrik Freischlader)

O prezenţă inedită, plină de culoare şi prospeţime, ne va aduce întâlnirea cu muzicianul Lee Hedley, apreciat vocalist şi muzicuţist irlandez, care a cântat alături de Paul Jones, The Corrs sau The Commitments, printre alţii. El a ales grupul chitaristului Rareş Totu, Midnight Express, pentru acompaniament şi susţinerea recitalui său. La jam-session-urile organizate în restaurantul Centrul Vechi sunt invitaţi muzicienii: Mircea Joe Ruşi, Vali Răcilă, Raul Kusak, Marius Dobra, Rareş Totu, Hanno Höfer, Liviu Pop, Marcian Petrescu, Florin Giuglea etc.

Tot în cadrul festivalului, se va desfăşura şi un Workshop pentru elevi de liceu, pentru introducere în lumea bluesului şi a evoluţiei pe o scenă de concert, alături de muzicieni consacraţi. Instructorul Free Blues Seminar va fi: Joe Ruşi (Norvegia), artist de blues și profesor de muzică, "Master Certificate in Songwriting and Guitar" from Berklee College of Music, nominalizat Norwegian Grammy Awards 2016, cu multiple distincții culturale norvegiene.

Festivalul Con-Fusion va fi mai mult decât o sucesiune de concerte, va fi o manifestare vie a oraşului Suceava. O scenă mică va fi amplasată în parcul central, foarte aproape de Muzeul de Ştiinţe Naturale, dedicată unor micro-recitaluri. Se vor ţine workshop-uri şi seminarii de blues, vor avea loc mini-lansări de discuri cu sesiuni de autografe.

Radu Lupaşcu
10 mai 2016

Ai primit prima chitară la 3 ani, la 6 ai luat lecţii şi la 12 ani erai deja liderul unei trupe şi cântai coveruri prin cluburi... O rapidă ascensiune! Cum te-a prins blues-rock-ul?

Întotdeauna am ascultat ceea ce le-a plăcut părinţilor mei, prin urmare blues, Rock, Jazz, Motown, Stax etc. Am crezut că această muzică a fost pe placul tuturor celor din vremea copilăriei mele. Însă am avut probleme în a găsi copii de vârsta mea care să asculte tot ce ascultam noi, așa că am început să cânt cu adulți.

Chitara a fost instrumentul tău favorit? De ce?

Am primit-o la 3 ani şi pe loc m-am îndrăgostit de ea. A fost un moment magic. Posibilităţile ei sunt într-adevăr fără limită...

După liceu ai format un trio de power blues care ţi-a adus recunoaşterea, multe premii şi prima chitară personalizată. Ce ne poţi să ne spui de acei frumoşi ani?

Au fost ani minunaţi, am primit şi am dat tot ce trebuia, am muncit mult, am făcut turnee, am văzut ţara. Toate acestea mi-au fundamentat o carieră pentru muzicianul care speram să devin în viitor.

Pe urmele lui Hendrix au mai pornit foarte mulţi chitarişti, cum ar fi Robin Trower, S.R.Vaughan, Roy Buchanan, Michael Landau, Robben Ford, Scott Henderson, More Experience, Cry of Love etc. De ce n-au putut schimba sau adăuga nimic semnificativ la tot ce-a cântat sau compus acesta? Eşti de acord că Jimi Hendrix a fost cel mai mare chitarist şi compozitor al generaţiei Rock?

Niciun chitarist nu a combinat revoluţionar sunetele noi şi tehnica, cu astfel de cântece uimitoare influenţate de blues și soul. El a fost omul potrivit pentru astfel de experiment la momentul oportun și nimeni nu va avea vreodată un impact asupra acestui instrument care ne place tuturor atât de mult.

Noul val de chitarişti promovează un amestec bine închegat de stiluri diverse. Care este, în opinia ta, mesajul principal transmis de aceşti muzicieni tineri şi talentaţi?

Cu cât ştii mai mult, cu atât mai mult, aceasta te ajută în cariera ta. Valoarea vocabularului tău va creşte în măsura în care ştii să transmiţi convingător mesajul şi povestea ta. Este foarte interesant că tinerii de azi doresc să experimenteze, să fie cât mai pricepuţi... acest lucru a lipsit un timp.

Aş vrea să recomanzi un album publicului din România. Care crezi că te reprezintă cel mai bine?

Sunt cel mai mândru de Don't Give Up On Me (nr. Crosscut Records, 2012). A fost o adevărată plăcere să lucrez la acest album.

Pe ultimul tău album (Over Your Head), printre invitaţi, l-am descoperit bucuros, pe prietenul nostru comun, Charlie Musselwhite. Cum a fost această colaborare? Este o culme şi o recunoaştere a carierei tale?

A fost o onoare să-l am pe D-nul Musselwhite invitat pe o piesă de-a mea. Un adevărat act cultural cu o legendă a bluesului.

Ţi-am observat frumoasele tatuaje cu chitară. Ce poveşti spun ele?

Tatuajele mele spun povestea vieţii mele. Multe dintre ele sunt pentru soţia mea, fiul şi fiica mea şi restul pentru iubirile mele muzicale.

Ai cântat în săli mari şi mici, peste tot în lume. Ce fel de scenă preferi şi unde te simţi ca... acasă?

Îmi place un club de mărime medie, cald şi asudat. Acesta e raiul.

Ai o agendă plină de concerte! Cum te descurci?

Este greu să fiu mult timp departe de familia mea, dar eu trăiesc pentru a improviza şi pentru a cânta. Este o meserie liberală.

Ne vedem la Suceava Blues Con-Fusion Festival!

Mulţumesc,

Radu Lupaşcu
22 aprilie 2016

Foto: ©Josh Smith