Interviu cu Bogdan Vaida

Lecţia muzicii clasice

1. Muzica clasică este regina artei sunetelor. Deşi (foarte) mulţi nu o înţeleg şi nu sunt atraşi de ea, din diferite motive sau pur şi simplu, din necunoaştere, ea a supravieţuit timpului şi se prezintă în acest nou secol, la fel de semeaţă, strălucitoare şi demnă de monumentalitatea ei. Ce înseamnă pentru tine muzica clasică? Crezi că poate schimba temperamentul sufletului uman în aceşti ani ultra-tehnologizaţi?

Pentru mine muzica reprezintă multe lucruri diferite. Este în același timp pasiune, meserie, provocare, povară, plăcere, stil de viață. Dar ceea ce mi se pare interesant la muzica clasică, atât pentru muzician, cât și pentru public, este faptul că ea reprezintă povești, sentimente, tablouri, poezii exprimate prin sunete. Este moștenirea pe care ne-o lasă niște gânditori, filozofi, poeți care au știut sau știu să se exprime cel mai bine prin arta sunetelor.

Cu siguranță această epocă a tehnologiei reprezintă o provocare, probabil, în primul rând, pentru sufletul uman. Au mai existat în istoria omenirii astfel de "crize" și cred că arta și cultura au jucat un rol foarte important în efortul omului de a rămâne cât mai uman. Un exemplu foarte cunoscut e filmul Modern Times al lui Charlie Chaplin. Tehnologia are, fără îndoială, părți bune. Și în muzică își face tot mai mult apariția. Compozitorii contemporani se folosesc mult de computere și alte facilități pe care le oferă "revoluția digitală". Pe de alta parte, tehnologia, sau poate mai degrabă anumite feluri de a o folosi, are tendința de a izola oamenii, în mod paradoxal, conectându-i permanent (mă refer la internet, la facebook etc.). În același timp există o cantitate imensă de informații și distracții care pot împiedica omul să mai petreacă timp cu el însuși, să reflecteze, să gândească, să simtă conștient. Sunt convins că arta și cultura, în general, implicit și muzica, au capacitatea și poate și responsabilitatea de a pune umărul la "salvarea" sufletului uman. De altfel, impresia mea este că tot mai mulți oameni vin să caute în artă, ceea ce, probabil, instinctiv, le lipsește datorită modului de viață. Cred că deschiderea oamenilor față de proiectul Classic Unlimited e un indiciu în acest sens.

2. Proiectul Classic Unlimited îşi propune să ofere audienţei tinere acea parte a muzicii clasice, accesibilă şi pe înţelesul vârstei? Cum ţi-ai imaginat această apropiere? Oferi publicului explicaţii şi poveşti din lumea muzicii? De ce natură sunt ele?

Nu încerc deloc să prezint în cadrul proiectului Classic Unlimited doar o parte mai accesibilă sau ușor de "digerat" a muzicii clasice. Dimpotrivă, mă străduiesc să arăt în cadrul concertelor un program cât mai divers, care să arate cât mai multe fațete ale muzicii. Nu mi-am făcut o misiune din a populariza muzica clasică sau a convinge cât mai mulți oameni să asculte muzica clasică.

Ceea ce fac este să prezint în concerte piese muzicale care pe mine mă fascinează și să încerc să transmit publicului entuziasmul pentru ele. Faptul că mulți tineri vin la concerte este în primul rând meritul lor. Cred că generațiile tinere din România arată o deschidere, o curiozitate și un interes pentru artă, implicit pentru libertate (de a gândi, de a simți, de a se exprima) care pe mine mă fac să fiu mândru și optimist, ca român.

Nu știu dacă ceea ce povestesc în cadrul concertelor poate fi numit explicație. Cu siguranță nu sunt lecții de istoria sau teoria muzicii. Bineînțeles că informațiile despre compozitori și piesele lor, viața lor, pot fi de mare ajutor pentru a înțelege mai bine muzica, dar volumul acestor informații este imens și, de altfel, sunt ușor accesibile tuturor celor interesați prin cărți sau internet. Eu vorbesc despre impresiile, experiențele mele personale în legătura cu muzică pe care o interpretez. Vorbesc despre ceea ce văd sau aud în spatele muzicii, despre poveștile, senzațiile, emoțiile pe care ea mi le trasmite. Ca muzician, petreci foarte mult timp cu piesele pe care le cânți, exersând, căutând sensul muzicii. Bineînțeles că e imposibil pentru publicul care vine la concert, după doar o audiție, să perceapă muzica în același fel cu interpretul. Au fost mulți oameni care mi-au spus după concerte ca aceste "povești" i-au ajutat să înțeleagă mai bine muzică; de aceea mi-am făcut un obicei din acestea.

Ca să fiu sincer, prima dată când am făcut acest lucru, l-am făcut de ciudă. Cântam o sonată pentru pian și vioară de Mozart, împreună cu o colega violonistă. În general, piesele instrumentale ale acestui compozitor ascund în ele o operă, în miniatură. De aceea ne-am făcut la repetiții un adevărat scenariu pentru acea sonată, cu personaje, cu acțiune, cu regie. Eram foarte mândru de opera pe care o "inventasem" și mi-a fost foarte ciudă că cei din public nu aveau de unde să știe de scenariul nostru. Așa că le-am povestit.

3. Lecţiile de muzică oferite de Leonard Bernstein sunt celebre pentru comunicabilitatea lor. Pe înţelesul tuturor, cum s-ar spune... De ce crezi că la noi NU se oferă tinerei generaţii astfel de lecţii (exemplificatoare) de muzică (la radio sau TV)? Dacă educaţia produce cultură, un om culturalizat poate fi un pericol pentru dictatura majorităţii?

Leonard Bernstein a fost un muzician fantastic, dar și un tip extrem de carismatic. Într-adevăr concertele lui educaționale s-au bucurat de un succes enorm și au fost foarte mediatizate. Pe de o parte, cu siguranță că a fost ceva excepțional și că succesul concertelor s-a datorat în mare parte geniului Bernstein. Pe de altă parte, cred că s-ar putea face mult mai mult și la noi în ceea ce privește educația muzicală. Cunosc muzicieni care fac eforturi în acest sens. Există chiar și orchestre și teatre de operă în România care oferă astfel de concerte educaționale. Însă pentru a fi mediatizate mai mult, ar fi nevoie și de concursul managerilor, instituțiilor de mass-media, care ar trebui să-și asume responsabilitatea educării maselor. Ori, dacă principala preocupare este un profit cât mai mare sau o audiență cât mai bună, există multe alte lucruri care aduc mai mult succes, chiar dacă calitatea suferă. Este o situație tristă. Arta reprezintă, după părerea mea, o cale spre individualism, spre libertate de gândire și simțire, și afară din uniformitate și supunere orbească. Cu siguranță, un individ liber este mult mai dificil de manipulat politic, ideologic sau în orice alt fel.

4. Muzica în şcoală este o materie tratată cu superficialitate... Eşti de acord cu mine că adevărata artă a sunetelor din programa şcolară ar trebui să conţină şi jazz, blues, rock şi muzică progresivă? Au fost destule punţi în istoria muzicală a omenirii care au încercat să aproprie muzica clasică de rock sau jazz. Mai sunt de actualitate aceste fuziuni?

Cred că ar fi extrem de benefic pentru copii, pentru tinerii din școli și implicit pentru viitorul nostru, al tuturor, ca muzica și arta să fie tratate cum ar merita în școli. Au apărut în ultimii ani nenumărate studii care arată beneficiile enorme pe care le aduce arta în educația copiilor și în dezvoltarea lor ca oameni.

Deși eu mă ocup în special cu muzica clasică, sunt convins că o imagine cât mai completă asupra muzicii și artelor este benefică pentru oricine. Granițele dintre stilurile muzicale au fost, cred, întotdeauna oarecum artificiale. Diferitele curente din muzică s-au influențat permanent reciproc și au avut de câștigat din asta. Există nenumărate exemple de influență a muzicii clasice în rock sau elemente de jazz prezente în muzica clasică. În cadrul concertelor din ediția actuală de Classic Unlimited voi cânta, printre altele, o piesă a compozitorului clujean Ciprian Gabriel Pop, care se numește "J-Rhapsody". J vine de la jazz.

Spaţiul de desfăşurare şi repertoriul

5.Noua abordare a iniţiativei voastre îşi propune a fi (mult) mai apropiată de audienţa tânără, ce se simte (mai) în largul ei în (astfel de) spaţii ne-convenţionale. Fiecare generaţie are teribilismul ei. Dacă nu avem (în general) săli de concerte adecvate (nu sunt nici măcar 10 astfel de săli la nivel naţional!) este normal să ne îndreptăm gândul spre astfel de incinte, poate mai mult sau mai puţin acustice? Suplinesc ele această imperioasă nevoie de săli de concerte? Sau poate fi privită ca o excentricitate de "sporturi" extreme? O sală normală de concert pentru Classic Unlimited ar poate fi... neobişnuită?

Una din ideile care stau la baza acestui proiect este de a face concerte acolo unde oamenii își doresc să asculte muzica pe care le-o oferim. De la începutul proiectului am ținut la acest principiu și am încercat să mergem acolo unde am simțit ca suntem bineveniți, chiar dacă, din punct de vedere acustic, a fost uneori o provocare. În general, au fost multe locuri în care oamenii își duc viața de zi cu zi, unde lucrează, unde își trăiesc pasiunile. Și, de cele mai multe ori, căldura sufletească și deschiderea pe care le-am întâlnit a compensat dificultățile de natură acustică sau logistică. Am avut într-adevăr și concerte în săli normale - o situație neobișnuită în cadrul proiectului Classic Unlimited. Însă, după cum spuneam, nu atât locul unde are loc concertul este important pentru noi, cât oamenii de acolo.

6. Spaţii de concert alternative, pot fi incinte din mediul studenţesc, dar şi din mediul politic, de ce nu? Sunt câteva săli în clădirea Parlamentului... Am citit că ai cântat şi în Mina Petrila în 2018!

La Petrila a fost, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai interesante concerte din 2018. Am dat acolo peste niște oameni foarte faini și inimoși, așa încât mergem din nou anul acesta. Nu exclud niciun loc pentru proiectul nostru. Important e ca oamenii de acolo să fie deschiși față de muzică. Am avut deja concerte în spații destul de neobișnuite, cum ar fi o stație de epurare sau un atelier de motociclete.

7. Ce alegi să cânţi din George Enescu şi cum alegi repertoriul pentru fiecare concert din acest turneu? Bănuiesc că nu este un setlist general al turneului fiindcă sunt spaţii şi audienţe diferite. Încerci, printr-o piesă măcar, să personalizezi locul şi întâmplarea muzicală?

Am cântat în concertele Classic Unlimited piese din suita op. 10 de Enescu. Mai ales la concertele din Germania sau din alte țări încerc să includ în program piese de-ale sale, pentru că il consider unul dintre cei mai interesanți compozitori și cu siguranță unul dintre cei mai valoroși oameni pe care i-a dat România.

Repertoriul din cadrul turneului este, în linii mari, același la toate concertele. După cum spuneam, una dintre ideile cele mai importante pentru mine este să arăt poveștile din spatele muzicii, care își au originea în viața oamenilor, exact ca și poveștile locurilor în care mergem cu Classic Unlimited. De aceea, se creează invariabil o legătura între muzică și locurile respective sau, mai degrabă, cu oamenii de acolo. Deși repertoriul este același, eu simt muzica altfel în fiecare loc unde cânt. Poveștile locurilor influențeazaă muzica, și ăsta e un element extrem de fascinant pentru mine în acest turneu.

8. Nelimitat se poate referi şi la faptul că ne poţi cânta de exemplu o piesă celebră de Rick Wakeman (fost claviaturist al trupei YES) sau Jon Lord (fost la Deep Purple)?

Nelimitat se referă la dorința noastră de a prezenta muzica clasică așa cum este, fără rigori sociale, convenții vestimentare sau alte elemente care, cred eu, limitează accesul oamenilor la ea. Dar acest proiect este exclusiv despre muzica clasică.

Vorbe şi Fapte

9. Locuieşti în ţara lui Bach şi a lui Beethoven. Dar şi a unui subgen celebru al rockului progresiv numit, krautrock. Ce înseamnă Klassik mittendrin şi de ce a fost nevoie de această idee de proiect în Germania? Crezi că va fi posibilă peste tot în România?

Am întâlnit în Germania mulți oameni care au fost nu doar deschiși față de provocarea pe care o lansează acest proiect, ci s-au și oferit să pună umărul la dezvoltarea lui. Aceasta deschidere face, probabil, posibilă diversitatea culturală de acolo. Pe de altă parte, cantitatea mare de “oferte” artistice face cu atât mai dificil să te impui ca artist.

Klassik mittendrin este, practic, în Germania, ceea ce încercăm să facem prin Classic unlimited în România. Se referă la încercarea de a duce muzica clasică, între oameni, în viața lor de zi cu zi.

Nu știu dacă a fost nevoie de acest proiect în Germania. Știu că eu am avut nevoie de el, pentru că mă reprezintă ca muzician și concretizează principiile mele artistice. A început printr-un amestec de idee și întâmplare. Căutam un loc unde să fac un concert la care să vină și oameni nefamiliarizați cu muzica clasică și sălile de concert. I-am povestit acest lucru unui prieten care deține un atelier de motociclete, în timp ce îmi schimbă cauciucurile. El a reacționat spontan și mi-a propus să țin un concert în atelierul lui. Acela a fost începutul și apoi la fiecare concert am dat peste alți doritori de a "găzdui" un concert.

La concertele din România am dat peste aceeași deschidere și am întâlnit mulți oameni entuziaști care fac posibilă continuarea acestui proiect, prin faptul că ne primesc în atelierele, sălile, casele lor. Bineînțeles că nu este peste tot la fel. Fiecare loc are particularitățile lui și din acest punct de vedere. Dar nu cred că diferența e neapărat între țări, cât între oamenii din diferite locuri, ca indivizi.

10. Festivalul Enescu are mare succes în Bucureşti, deşi el a intrat, din păcate, în zona trendy, cool şi stylish. Preţurile biletelor/abonamentelor nu sunt chiar accesibile tuturor... De ce nu se plătesc bilete la evenimentele Classic Unlimited? Măcar unul rezon de mic...

Pentru mine a fost important de la început să nu limitez accesul sau dorința oamenilor de a veni la concerte prin condiția de a-și permite financiar acest lucru. Am vrut ca dacă cineva care nu are posibilitatea să plătească pentru asta își dorește să participe la concert să poată, totuși, să vină. De aceea, cei care vin pot să facă o donație, la sfârșitul concertului, în funcție de cât își permite fiecare sau cât consideră că merită experiența avută.

Eu nu mă pricep la probleme financiare sau economice, dar biletele foarte scumpe la concertele de muzică clasică sunt, cred, o problemă, în primul rând pentru muzică și muzicieni. Nu mă refer aici doar la festivalul Enescu. În Germania prețurile sunt mult mai mari la concertele muzicienilor de renume mondial, cum sunt cei care participă la festivalul Enescu. Însă publicul din sălile de concert este tot mai înaintat în vârstă, iar cei tineri nu pot sau nu vor să plătească o sumă așa de mare pentru un concert. Așa încât, probabil ca această politică a biletelor scumpe și câștigurilor mari imediate se va întoarce împotriva muzicii, atunci când sălile de concert vor rămâne goale.

Festivalul Enescu are succes datorită muzicienilor de un nivel extraordinar care concertează în acest cadru. Ar fi foarte fain, cred, că oamenii neobișnuiți cu muzica și cu sălile de concert să poată să meargă la concerte de asemenea calitate. Sunt sigur că mulți ar fi fascinați și ar căpata interes pentru muzica clasică.

Ar fi de dorit ca experiența unui concert de muzica clasică să nu fie rezervată unei anumite pături sociale.

11. În Cluj, inclusiv proiectul Jazz in the Park a avut şi are o deschidere spre minţile deschise şi nu neapărat din localitate, ci din multe alte locuri adiacente. Cugetă mai mult ardelenii sau care este explicaţia reuşitei artistice din capitala Ardealului?

Nu ştiu dacă ardelenii cugetă mai mult. Dar cu siguranță proiecte ca Jazz in the Park, care își asumă un rol în comunitate și contribuie la deschiderea minților, sunt de dorit și în alte locuri. Probabil că unul din factorii reușitei este echilibrul dintre elementul educațional și cel de divertisment.

Pe de altă parte, impresia mea este că în mare parte, tinerele generații din Romania, nu doar din Ardeal, sunt caracterizate de o anumită curiozitate și deschidere, atât pe plan artistic, cât și social sau politic, care mi se par de bun augur.

12.Dacă turneul din România va avea succes (şi) în această ediţie te gândeşti la o bursă pentru sprijinirea unui talent de la noi?

Bineînțeles că m-aș bucura tare să pot să contribui la dezvoltarea unui talent. Sper ca proiectul Classic Unlimited să crească și să dobândească astfel capacitatea de a acorda burse sau a sprijini tinere talente.

Ultimul cuvânt te rog să-l adresezi cititorilor revistei virtuale Arta Sunetelor, pasionaţi, consumatori şi colecţionari de muzică, film şi teatru, deopotrivă!

Mulțumesc pentru interes și sper să ne vedem la concerte!

Interviu realizat de Radu Lupaşcu
24 septembrie 2019

Foto: Arhiva personală Bogdan Vaida