Interviu cu Alex Man

1. Chitara a fost primul instrument la care ai cântat?

Da, a fost primul instrument, probabil pentru faptul că era un instrument specific genului rock & roll pe are îl ascultam la vârsta de 12 ani.

2. De ce ai vrut să studiezi muzica? Cine ţi-a îndrumat primii paşi spre această artă din care cu greu se câştigă în ziua de azi?

Am vrut să studiez muzica pentru că aşa am simţit. Primul îndrumător a fost Bibo Lajos, chitarist clasic şi pedagog de excepţie al cărui elev am fost trei ani.

3. Ai avut sau ai vreun mentor, conducător spiritual? De la noi sau de oriunde…

Momentan, colegul nostru Toni Kuhn a cărui energie pozitivă poate impulsiona o întreagă trupă.

4. Rock-ul din anii ’80 când ai început să cânţi era foarte diferit ca formă şi expresie de începuturile sale. Ce anume te-a convins să te apuci de cântat?

Pur şi simplu, sonorităţile, ritmul şi dinamica acestui gen. La vârsta adolescenţei era natural să fiu interesat de această muzică.

5. După 1992 ai făcut o schimbare ireversibilă? Cânţi de atunci jazz cu nume consacrate şi la anul vei termina facultatea de muzică Richard Oschanitzky.

După 1992 am început să studiez jazz ca autodidact, am avut materiale primite de la prieteni care studiau în Ungaria acest gen muzical. Cu timpul am început să colaborez cu nume consacrate de la noi şi câteodată şi din afara graniţelor. În ceea ce priveşte schimbarea de la rock spre jazz eu o consider o evoluţie. Faptul că am cântat rock mi-a oferit o mai mare deschidere, conferindu-mi capacitatea de a aplica elemente şi sound-uri specifice rock-ului în muzica pe care o practic.

6. Te-ai gândit să-ţi faci propria trupă, pentru a putea să-ţi exprimi pasiunea?

Momentan sunt implicat în mai multe proiecte şi sper să mai apară altele noi.

7. Ce părere ai despre fuziunea tuturor celorlalte stiluri muzicale cu jazz-ul? Ajută la promovarea acestui stil sau este o evoluţie a artei sunetelor?

Consider că orice fuziune este bine venită atâta vreme cât nu contravene esteticii.

8. Ai cântat cu un mare muzician şi profesor de jazz, saxofonistul Rick Condit. Ce ai putut învăţa din această experienţă şi cum se cântă acum jazz-ul în America?

Mă bucur că am avut ocazia de a cânta alături de Rick Condit şi se pare că voi colabora din nou cu Rick în luna mai a acestui an. Experienţa de a cânta alături de Rick a fost una deosebită şi sper să am parte de altele asemănătoare.

9. De asemeni l-ai avut aproape pe marele basist American, Henry "Skipper" Franklin. În ce formulă aţi cântat şi dacă aţi înregistrat vreo sesiune? Ai simţit acel groove specific…

Am avut ocazia de a cânta alături de „Skipper” şi un baterist suedez de origine turcă Robert Ikiz, veniţi în România într-un turneu organizat de Eldad Tarmu, de asemenea instrumentist american şi profesor la Tibiscus. Într-adevăr am simţit acel groove specific Los Angeles-ului.

10. Ai cântat cu două voci importante ale jazz-ului românesc, Teodora Enache şi Maria Răducanu. Crezi că sunt motivate vocile tinere să se apuce de jazz sau ele se (re)orientează spre muzica disco… unde sunt ‘bine” promovate de casele de discuri autohtone…

Eu presupun că motivaţia tinerelor de a cânta jazz nu este una financiară ci mai degrabă ţine de simţul estetic.

11. Ce părere ai de Bega Blues Band? Crezi că Johnny Bota te-a ales bine pentru această trupă?

Sper că Johnny a făcut o alegere bună. Noua formulă Bega Blues Band abordează un repertoriu cu mai multe elemente de jazz în comparaţie cu vechea formulă. Sper să placă şi publicului acest lucru.

12.     Cum se vede Bucureştiul prin ochii tinerilor muzicieni de jazz (şi nu numai...) din Timişoara, în ceea ce priveşte oportunitatea de expresie şi posibilitatea de avea mai multe cântări...

Cred că în orice metropolă există piaţă de desfacere pentru orice produs.

13. Este suficient promovat jazz-ul în mass media? Ce-ar trebui schimbat în mentalitatea promotorilor acestui gen de muzică.

Având în vedere numărul mic de melomani ai genului, nu pot judeca pe nimeni.

14. Care este modelul tău de chitarist?

Ar trebui să fac o listă, dar ar fi atât de lungă încât mă limitez a enumera doar câţiva: Wes Montgomery, Joe Pass,Barney Kessel,Grant Green,Tal Farlow,George Benson,Pat Martino, Pat Metheny, etc.

15. Cum vezi evoluţia gustului muzical al tinerilor, în aceasta etapă a supremaţiei computerelor?

Mă bucur sincer când văd tineri interesaţi de jazz sau muzica cultă.

16. Ce părere ai despre adevăratele concerte live?

Avem nevoie de aşa ceva.

17. Cum este activitatea concertistică în Timişoara şi/sau împrejurimi?

În ciuda “crizei” se mai petrece câte ceva...  Jazz-ul underground unde se întâmplă câteodată nişte cântări minunate.

În primul rând ţin să le mulţumesc pentru răbdarea de care au dat dovadă citind aceste rânduri, iar în al doilea rând îi invit cu drag la următoarele evenimente jazz-istice.

Interviu realizat de Radu Lupaşcu
01 mai 2010