HAMBURG BLUES BAND la Băile Tuşnad

Trupa germană HAMBURG BLUES BAND este remarcabilă pentru asocierile sale cu muzicieni englezi, americani, atât ca invitați cât și ca membri ai trupei. De remarcat că anul acesta trupa a împlint 40 de ani de la înființare. La #TusnadGastroBluesFest vor veni în componența: Gert Lange – chitară, voce, Reggie Worthy – chitară bas, Eddie Filipp – tobe. Invitatul trupei este virtuozul chitarist englez KRISSY MATTHEWS, cel care la vârsta de 12 ani a cântat cu John Mayall și l-a impresionat pe B.B. King.

Interviu cu Gert Lange

În primul rând, felicitări pentru aniversarea celor 40 de ani pe scena bluesului european! Hamburg Blues Band este asimilată unei instituţii de prestigiu în bluesul teutonic şi nu cred că mai există aşa ceva în Germania. Ce sentiment te încearcă la această frumoasă aniversare şi ce îţi doreşti pentru următorii ani?

Mulțumesc foarte mult pentru compliment. E o nebunie cât de repede a trecut timpul. Dar am fost și pe drum în mod constant, doar puţin încetiniți de Corona și suntem fericiți că în sfârșit putem reîncepe turneele. Atunci când ne-am închegat spontan, după un jam-session la miezul nopții, în legendara „Onkel Pö’s Carnegie Hall” din Hamburg în ’82, am legat imediat o formație de talie internațională. Toboșarul Stretch și basistul Darryl van Raalte au fost americani, saxofonistul Dick Heckstall-Smith britanic, iar chitaristul Manne Kraski și eu, Gert Lange, „Hamburgers” (n.r. germani născuţi în Hamburg). Nici nu credeam la vremea respectivă, nu ne-am imaginat niciodată că această trupă va exista şi după aproximativ 40 de ani. Pe atunci trebuia să luptăm împotriva stilurilor predominante în muzică, New Wave, Punk și așa-numita „Neue Deutsche Welle”, eram haiduci, dar lucram sârguincioşi în echipă. Această particularitate deosebită ne-a ajutat, cu siguranță, de-a lungul întregii noastre cariere, să punem HBB-ul pe hartă muzicală ca un act serios. De asemenea, am fost foarte norocoși că Dick Heckstall-Smith ne-a făcut cunoștință cu legendarul textier Pete Brown (n.r. Cream „Sunshine Of Your Love”, n. 25.12.1940) înainte de moartea sa, care ne scrie și astăzi versurile.

Eşti membru fondator al HBB şi ai cântat de-a lungul timpului, alături de mari exponenţi ale bluesului britanic, cum ar fi: Dick Heckstall-Smith, Maggie Bell, Miller Anderson, Clem Clemson, Chris Farlowe. Cred că lista este mai lungă. Cum ai reuşit această performanţă?

Dick Heckstall-Smith a fost membru permanent al Hamburg Blues Band timp de peste 20 de ani până la moartea sa, și prin el am avut legături excelente cu scena britanică de Blues & Rock și am folosit aceste multiple conexiuni în activitatea noastră. Am fost în turneu cu celebrităţi ca Jack Bruce, Mike Harrison (de la Spooky Tooth), Chris Farlowe, Arthur Brown, Maggie Bell (de la Stone The Crows), iar chitariști de talie mondială precum Clem Clempson și Miller Anderson au devenit membri ai trupei noastre.

Aţi fost mai apropiaţi de bluesul britanic, white blues cum este numit el, decât de bluesul electric din Chicago? Este vorba de apropierea bluesului european de muzica rock şi de remarcabila tehnică a muzicienilor germani?

Cred că asta se întâmplă în principal pentru că am lucrat cu mulți colegi britanici și bineînțeles că am fost și suntem fani ai Britbluesului. Dar bineînțeles că suntem influențați și de colegii americani de culoare Muddy Waters, Robert Johnson, Howlin' Wolf, cei trei regi (B.B., Freddy & Albert). Pentru mine ca vocalist, de exemplu, muzica a început evident cu Ray Charles, înainte să îmi dau seama că şi băieții albi pot suna ca „negri”, Mike Harrison, Delbert Mc Clinton. În cele din urmă, tocmai ne-am făcut treaba, iar bluesul a stat la baza propriilor noastre idei componistice.

Sunteţi o trupă excepţională şi aţi făcut faţă oricăror provocări s-au ivit! Aţi cântat alături de nume mari din UK care nu provin din trupe eminamente de blues: Mike Harrison de la Spooky Touth (aţi lansat un album excelent - Mike Harrison meets the Hamburg Blues Band pe versurile lui Pete Brown, textierul de la Cream aka “the unofficial fourth member of Cream”,), Chris Farlowe de la Colosseum şi care ulterior, din simplu invitaţi au devenit membrii permanenţi. Care este liantul secret al trupei tale?

Chimia care ne-a sudat a fost una legăturile esenţiale și nu în ultimul rând, mulți invitați au devenit prieteni apropiaţi și ulterior membri permanenţi ai trupei. Mike Harrison și Dick Heckstall-Smith, de exemplu, au stat mereu cu mine în privat, între turnee și nu au vrut niciodată să meargă la un hotel. Cu Mike Harrison am înregistrat un minunat album care se numeşte „Touch”, pe lângă cele 100 de spectacole, avându-l ca producător pe Jim Gaines (Stevie Ray Vaughan, Steve Miller, Jonny Winter), care tocmai îl ajutase pe Santana cu acea revenire uriașă pe scena muzicală, mă refer, desigur, la celebrul album „Supernatural”.

Am fost la un concert al trupei Hamburg Blues Band la Gazometer din Viena în 2010. Erai cu claviaturistul Adrian "Lake" Askew (ex. Lucifer's Friend, Atlantis), Clem Clemson la chitară şi la voce era Chris Farlowe cu mult umor negru (de genul: „Selbst wenn er irgendwann unterm Deckel liegt, wird er noch singen...” = Chiar dacă la un moment dat se va afla în coşciug, tot va cânta...). Îmi amintesc că a fost un regal de blues şi în acea seară nu mai eram trişti fiindcă Peter Green se îmbolnăvise (parcă se rănise la un deget, aşa se zvonise în public) şi nu a putut veni... A venit Miller Anderson cu trupa sa în locul lui. Îţi aminteşti? Ai vreo poveste de atunci?

Da, îmi amintesc foarte bine acea seară, altele nu atât de bine, ha, ha. Eram cu toții foarte încântați de acea seară, mai ales că eram mari fani ai lui Peter și deja ne-am gândit să-l invităm să cânte cu noi. La fața locului, am fost informați că Peter nu vine și noi, împreună cu HBB, Farlowe & Clempson, am devenit headlineri. Nu ne-am simțit bine, pentru că am crezut că oamenii se vor revolta și vor cere banii înapoi. Toată Viena era acoperită cu afișe Peter Green, dar fiindcă eram în turneu, am vrut să cântăm orice ar fi, decât să petrecem o zi liberă într-un hotel. Ne-am distrat, am ieşit foarte bine la repetiții și am reușit să oferim publicului un spectacol deosebit. Până la urmă toți au fost fericiți!

Te rog să ne prezinţi secţia ta ritmică actuală care este formată din basistul Reggie Worthy (a cântat cu Ike & Tina Turner, Eric Burdon, Stoppok) şi toboşarul Eddie Filipp (Sweet, Clem Clempson Band, Inga Rumpf de la Frumpy – o foarte bună vocalistă şi de blues). Îi bănuiesc de multă experienţă. Cum s-a sudat secţia ritmică şi de când sunteţi împreună?

Reggie a fost deja în trupa între anii '88 - '95, iar pe Eddie l-am cooptat în locul regretatului nostru baterist Hansi Wallbaum, care din păcate a murit în urmă cu 3 ani (n.r. 02.05.1949 - 27.03.2020). Astfel, era evident că a trebuit să reformăm trupa cu cei doi, mai ales că bătrânul basist nu-și putea imagina că va putea continua fără colegul său de-o viaţă. Tânărul nostru chitarist Krissy Matthews este alături de noi de 7 ani și a preluat de la ştafeta de la Alex Conti, Clem Clempson și Miller Anderson și continuă tradiția chitariştilor excepționali de care ne-am bucurat să îi avem colegi.

Am amintit de Frumpy la întrebarea precedentă, o trupă faimoasă germană care provine din curentul muzical inventat de Germania în anii ‘70… krautrock. Ce ştii de acest minunat gen muzical cu atât de multe valori şi cum a apărut el?

E amuzant că pomenești de Frumpy, pentru că o putem revedea pe sora noastră de suflet Inga Rumpf (n.r solista trupei Frumpy), originară şi ea din Hamburg, ca invitată la Festivalul Woodstock Forever din 19 august 2023. Am fost în turneu cu Inga în 1995 și bineînțeles am cântat piese Frumpy și Atlantis. Krautrock a fost, în cele din urmă, un „adăpost” pentru trupele germane „Krauts”, care la începutul anilor ’70 au dat frâu liber bucuriei lor de a experimenta. De fapt, trupe din prima linie a genului, precum Guru Guru, sunt și astăzi în turneu, Amon Düül şi Faust au avut, de asemenea, un succes extrem de vizibil în Marea Britanie. Cu Inga Rumpf încă cântăm melodii precum „How The Gypsy Was Born”, o melodie Krautrock cu un sunet plin Hammond, dacă vrei.

Ai fost vocea reclamelor Carlsberg fiindcă vocea ta ne aminteşte de Joe Cocker şi ai făcut muzică de film. Din 1982 până în prezent eşti neobosit, ai o vitalitate de invidiat. Ce reţetă miraculoasă de viaţă ai?

Am fost mereu sedus de muzică și nimic nu a fost plictisitor. Nu m-am putut imagina niciodată într-o așa-zisă „meserie normală”, deși am învățat să fiu decorator, la cererea părinților mei. În timpul uceniciei, însă, eram deja pe drumuri cu prima mea trupă Panther cu un coleg al trupei Ton Steine Scherben (n.r. a fost una dintre primele și cele mai influente trupe rock în limba germană din anii ‘70 și începutul anilor ’80, erau cunoscuți pentru versurile cu tentă politică ale vocalistului Rio Reiser, un purtător de cuvânt al noilor mișcări de stânga, cum ar fi mișcarea ghemuită, în acea perioadă în Germania și în special în orașul lor natal, Berlinul de Vest). Mai târziu m-am angajat într-un studio de înregistrări pentru reclame comerciale și muzică de film, am fost membru al Rainer Baumann Band, trupa chitaristului din Frumpy, iar vocea mea a fost în topuri cu o versiune a piesei „Oh Well” (Guitar Army) a lui Peter Green. În plus, am intermediat contracte pentru mulți colegi muzicieni, la mica mea agenție HANDMADE Concerts, de ex. Colosseum, Barbara Thompson, Yardbirds, MAN, sunt câteva din numele trupelor cu care am colaborat.

Ce repertoriu veţi pregăti pentru primul vostru recital din România? Invitatul permanent al grupului, chitaristul norvegian de 30 de ani, Krissy Matthews, va avea un setlist format din compoziţii proprii?

Krissy Matthews este membru permanent al trupei de 7 ani și nu are statut de invitat. Vom pregăti o retrospectivă a melodiilor noastre din cei 40 de ani de activitate HBB, dar și melodii scrise de Krissy Matthews, pe care le cântă el, iar Reggie Worthy va interpreta bineînțeles o melodie de Ike & Tina Turner, va fi mult blues-rock, plin de armonie şi emoţie, un spectacol total.

Ultimul cuvânt te rog să îl adresezi cititorilor revistei Arta sunetelor, mari fani de blues.

Dragi cititori și fani ai revistei Arta sunetelor, așteptăm cu nerăbdare să cântăm la Tusnad Gastro Blues Fest, fiind primul nostru popas în România. Sperăm să ne vedem cu mulți dintre voi acolo!

Gert

Mulţumesc,

Radu Lupaşcu

11 martie 2023

Foto: Rolf Weingarten, Jörg Mohr