GĂRÂNA JAZZ 2022 - UN FESTIVAL GIGANT

Legitimăm acest generic, deloc exagerat, prin cifre ele însele edificatoare: douăzecişişapte de recitaluri în patru zile (7 – 10 iulie 2022), aducând în faţa miilor de melomani participanţi la ediţia a douăzecişişasea de pe muntele Semenic, nu mai puţini de nouăzecişitrei muzicieni din şasesprezece ţări, evoluând în patru seri / nopţi şi trei dimineţi consecutiv, de la orele 18 în Poiana Lupului şi de la orele 11 în Biserica Catolică din Văliug! O atare performanţă a însemnat în fapt consecuţia unui uriaş efort, depus nu numai de către organizatori şi de echipele tehnice, dar totodată un veritabil tur de forţă pentru spectatorii cărora li s-au solicitat peste zece ore de receptivitate, zilnic. Eliberaţi de obsesiile pandemiei, fanii „înrăiţi” (citiţi „nelipsiţi”) ai Festivalului gărânean s-au reîntâlnit nu fără emoţie la început de iulie a. c. cu speranţa unor noi atracţii, a unor inedite confruntări valorice, cu instinctiva foame de surprize ce i-a determinat pe tineri şi vârstnici laolaltă să jinduiască din nou la tentaţiile sonore dăruite generos sub cerul înstelat, sus – sus, spre vreo mie de metri altitudine!

Primele sunete emise dinspre scenă către publicul din Poiana Lupului au revenit unui onorant cap de afiş: Charles Lloyd – octogenarul saxofonist, flautist şi compozitor care a reapărut cu bucurie la Gărâna, de astă dată în parteneriat cu notoriul ghitarist Bill Frisell şi cu apreciabilii instrumentişti acompaniatori / improvizatori Greg Leisz - slide guitar, Reuben Rogers - contrabas, Kendrick Scott - baterie. Celebrul protagonist american a inclus prezenta evoluţie scenică din România în turneul de concerte preconizat drept cel din urmă serial al prezenţelor sale live, muzicianul intenţionând a se retrage apoi din viaţa publică...

După acest emblematic prim act festivalier, continuarea recitalurilor a venit să împlinească dorinţa managerului general Marius Giura de a oferi un amplu elogiu consacrat jazzului scandinav, ştiut fiind faptul că în statele din nordul Europei funcţionează prestigioase instituţii de învăţământ în domeniul jazzului şi că, fireşte, muzicienii din zonă se impun prin realizări notabile. Nume ca Eivind Aarset, Håkon Kornstad, Mathias Eick, Per Mathisen, Kari Ikonen, Verneri Pohjola, Alexi Tuomarila, Svante Henryson, Magnus Öström s-au afirmat printre vârfurile de lance ale tendinţelor înnoitoare manifeste în jazzul continental contemporan.

Am aplaudat în data de 7 iulie o seară norvegiană ce i-a revelat pe: saxofonistul şi vocalistul  Håkon Kornstad în fruntea trioului incluzându-i pe contrabasistul Mats Eilertsen şi pe acordeonistul Frode Haltli, cu toţi antrenaţi în retălmăcirea jazzistică a unor notorii teme clasice datorate lui Franz Schubert, Richard Wagner, Giuseppe Verdi, Richard Strauss, Francesco Paolo Tosti, Georges Bizet; în continuare Eivind Aarset Trio – ghitaristul lider şi compozitor al tuturor pieselor din programul recitalului lui, Eivind Aarset, alăturându-i pe Audun Erlien - ghitară bas, Erland Dahlen - percuţie, pe Welte Holte - baterie; i-au urmat trompetistul Mathias Eick, interpret al propriilor creaţii, el şi coechipierii din al său quintet, Andreas Ulvo - pian, Håkon Aase - vioară, Audun Erlien - ghitară bas, Erland Dahlen - percuţie; a venit rândul grupului cu line up internaţional Per Mathisen’s „Heavy Weather”, basistul norvegian Per Mathisen fiind asociat spre redimensionarea în viziune personală a unor celebre creaţii datorate lui Joe Zawinul şi Jaco Pastorius, cu companionii Omri Abramov (Israel) la saxofon tenor, Daniel Bulatkin (Cehia) - instrumente cu claviatură, Magyóro Kornel (Ungaria) - percuţie şi Martin Valihora (Slovacia) - baterie.  

Apoi, în data de 8 iulie, a fost edificată pe scena principală o seară finlandeză acreditată de trei grupuri instrumentale: Kari Ikonen Trio cuprinzându-i pe pianistul lider Kari Ikonen, pe bateristul Markku Ounaskari, pe contrabasistul Olli Rantala; Quartetul trompetistului Verneri Pohjola, cu Tuomo Prättälä - pian, electronics, Antti Lötjönen - contrabas, Mika Kallio - baterie, percuţie – şi aceste două combo-uri raportându-şi repertoriile exclusiv la compoziţiile liderilor lor; în fine, admirabilul pianist Alexi Tuomarila evoluând în trio cu basistul Antti Lötjönen şi bateristul Olavi Louhivuori, cei trei fiind în anul 2020 beneficiarii Premiului „ Jazz Emma” (un fel de „Grammy” finlandez). În aceeaşi a doua seară festivalieră au mai urcat pe scenă Trioul saxofonistului francez Charley Rose, autor exclusiv al secvenţelor programului prezentat împreună cu Enzo Carniel - pian şi Pit Dahm - baterie; şi încă un trio, alcătuit din germanii Arne Jansen la ghitară, Robert Lucaciu la contrabas şi din înainte numitul baterist finlandez Olavi Louhivuori, grupul fiind unul frecvent invitat în multe ţări, în concerte şi la festivaluri, graţie disponibilităţilor interpretative şi originalităţii limbajului sonor.

Sâmbătă 9 iulie, în primitoarea Poiană a Lupului, s-a dorit a fi configurată o seară dedicată Suediei, prin prezenţa pe scenă a două formaţii din această ţară: quartetul „Svante Henryson’s Back To Base”, compus din basistul, violoncelistul, compozitorul ce dă numele grupului şi saxofonistul Joakim Milder, pianistul Daniel Karlsson, bateristul Morgan Ågren – patru instrumentişti virtuozi generatori de sonorităţi insolite; şi „Magnus Öström Band”, quartet coordonat de ritmicianul de excepţie, baterist, percuţionist, vocalist şi inspirat compozitor (invitat pentru a treia oară la Gărâna) Magnus Öström, de astă dată întovărăşit de Andreas Hourdakis - ghitară acustică, ghitară electrică, de Martin Höper - ghitară bas, de Daniel Karlsson - pian, keyboards. Seara a treia a mai fost întregită de artişti din alte cinci ţări: claviaturistul francez Alexandre Herer emanând rezonanţe şi armonii stranii cu al său grup „Nunataq” avându-i colegi pe Gaël Petrina - bas electric şi pe Pierre Mangeard - baterie; tandemul „Michael Wollny & Émile Parisien Duo” – un proeminent pianist / compozitor german şi un foarte expresiv saxofonist francez fuzionaţi printr-un autentic interplay; remarcabil ghitarist şi vocalist, Frank Gambale originar din Australia a excelat în fruntea colectivului „All Star Band” care a inclus interpreţi de marcă din Franţa, Ungaria şi Mauritius – basistul Hadrien Feraud, bateristul Gergö Borlai, pianistul Jerry Léonide, cu toţi marcând incontestabil, prin recitalul oferit, unul dintre punctele de culminaţie valorică ale Festivalului gărânean.

Fiecare dintre cele trei seri „cu dedicaţie scandinavă” s-a încheiat după miezul nopţilor cu proiecţii ale unor filme din respectivele ţări nord-europene.

Şi a venit seara - epilog, duminică 10 iulie, când au fost recompensate cu meritate aplauze alte cinci confrerii de fervenţi promotori ai lumilor de frumuseţi proprii artei sunetelor. O seară – am spune – într-o oarecare măsură eteroclită din punct de vedere stilistic. Astfel, au deschis-o cu obsedante, nonconformiste disonanţe violonistul Maciek Klich, bateristul Kacper Kowalczuk, basistul Michał Paduch, Michał Zdrzałek - keyboard, corn francez, laolaltă grupul polonez „Ciśnienie”, cultivator al fuziunii Jazz-Experimental-Post-Rock. I-au urmat, cu nouă creaţii originale ale ghitaristului Horea Silvio Crişovan, proeminentul colectiv timişorean numit prin anagramă „VanDerCris” adiţionând liderului tineri instrumentişti de talent, ca Dănuţ Blaga - bas, Marcelle Poaty Souami - pian, Florin Cvaşa - baterie, Lucian Nagy - instrumente de suflat. Clipe sonore aşteptate cu interes au oferit prin recitalul dat la Gărâna, subsumat unui turneu dedicat celor acumulând peste jumătate de veac de existenţă şi de activitate neîntreruptă, faimosul grup britanic de avant / jazz-rock „Soft Machine 55 Years Tour”, în formula de componenţă a căruia l-am regăsit, dintre vechii titulari, doar pe ghitaristul septuagenar John Etheridge, alături de trei membri întrucâtva mai tineri – saxofonistul şi flautistul Theo Travis, basistul Fred Thelonious Baker, bateristul Nic France, cu toţi angajaţi într-un demers sonor atractiv, comprehensibil. O apariţie scenică de certă ţinută interpretativ-creativă au întrupat-o apoi cu verosimilă forţă expresivă instrumentiştii grupului „AdHd” din îndepărtata Islandă, promovând sub aspect stilistic ceea ce a încercat să definească un jurnalist prin cuvintele „Jazzul celor de la AdHd este greu de etichetat, un amalgam de melancolie, jazz rock şi muzică ambientală care te poartă într-o călătorie încântătoare şi hipnotică”... ne referim la dăruiţii instrumentişti cântând împreună de cincisprezece ani, Tómas Jónsson - keyboards, Ómar Guŏjónsson - ghitară bas, Óscar Guŏjónsson - saxofon tenor, Magnús Trygvason Eliassen - baterie şi percuţie. Finalul Festivalului de la Gărâna, ediţia 2022, a adus cu sine pe scena principală din Poiana Lupului un show flamboaiant având-o protagonistă pe energica vocalistă afro-americană Liv Warfield, cu al său exploziv recital – mai curând de rhythm and blues şi soul decât de jazz – susţinut cu acoliţii Ryan Waters - ghitară, Justin McKinney - bas, Marlon Patton - baterie, Shaun Martin - keyboards, Lynn Grissett - trompetă.

În dimineţile de vineri, sâmbătă, duminică (8-9-10 iulie) de la ora 11, s-au derulat alte evoluţii muzicale pe scena experimentală găzduită în Biserica catolică din localitatea apropiată Văliug. Această scenă a fost hărăzită artiştilor români – cu o unică excepţie: violoncelistul francez Vincent Courtois care s-a produs vineri 8 iulie la ora 11, cucerind asistenţa prin tehnica virtuoză, inspiraţia componistică fecundă şi trăirea intensă a actului solistic interpretativ.

Cât priveşte participarea autohtonă pe scena de la Văliug, se cuvine a sublinia esenţialmente ţinuta prestaţiilor unor reale speranţe ale jazzului nostru nedepăşind cu mult etatea adolescenţei, dar care s-au impus de pe acum drept certitudini valorice escaladând treptele consacrării: apreciabila vocalistă Eva Maria Gârlea din Iaşi, premiată în luna iunie a. c. la Festivalul - Concurs de Jazz din capitala Moldovei (ediţia a XII-a), un glas de excepţie dublat de o bine stăpânită tehnică de cânt şi de o lăudabilă fantezie improvizatorică; tânărul pianist / compozitor bucureştean Andrei Petrache – care a cântat împreună cu doi „grei”, saxofonistul flautist basclarinetist Nicolas Simion şi cu ghitaristul Sorin Romanescu, înzestratul mânuitor al claviaturii în alb şi negru Andrei Petrache vădind o precoce maturitate stilistică. Alţi talentaţi juni muzicieni români: inclusiv în ipostaza de creator muzical Adi Stoenescu, anterior afirmat ca interpret la orgă Hammond, actualmente el preferând pianul, bateristul complex, versatil Iulian Nicolau, competentul contrabasist Alex Mike. Mereu inventiv, neobosit ctitor de proiecte în arealul sunetelor, experimentatul poli-instrumentist bucureştean Cătălin Milea (saxofoane, clarinet bas, dijderidu, duduk, flaut, huaca) a încredinţat melomanilor sosiţi special la Văliug, creaţii proprii în formula de grup „Sonoterra Ensemble” care i-a alăturat pe încă trei destoinici instrumentişti: Sorin Romanescu - ghitară, electronics, Tavi Scurtu - baterie, Gabriel Bălaşa - pantam, percuţii, djembe, boluri tibetane, gonguri. Ghitarist excentric, tălmăcitor al propriilor teme, Emil Gherasim supranumit Fluidian a înfăţişat un recital solo de tentă contemplativă. Deja consacrat, tandemul Ionuţ Dorobanţu - ghitară, Alina Giurgiu - vocal a redescoperit farmecul discret al jazzului de factură clasic-modernizată.

Gărâna Jazz Fest 2022 – un eveniment amplu, unicat şi, din multiple considerente – revelator!

Florian Lungu

 24 August 2022

Foto: Dragoslav Nedici 

Legendă foto: 1. Charles Lloyd şi Florian Lungu; 2. Fani la Gărana – Iulie 2022.