FUNKY ZLAT LA „GREEN HOURS”

Dintre recitalurile derulate în Grădina de vară a Clubului bucureştean de jazz (şi de teatru) Green Hours – unul dintre puţinele lăcaşuri de întâlnire a muzicienilor de gen cu melofanii, care şi-a perpetuat spre cinstea sa activitatea concertistică în vreme de pandemie sub conducerea lui Voicu Rădescu – am reţinut pe retina memoriei o prestaţie interpretativ-creativă de excepţie din inubliabila seară de joi 30 iulie a. c. Cu protagonistul în fruntea propriului quintet de tip funky purtând emblema „GROOVE GARDEN by Sorin Zlat”!

Mărturisesc că n-am mai întâlnit în arealul jazzului autohton contemporan un tânăr muzician atât de activ, de inventiv, de pasionat ca pianistul, clarinetistul, compozitorul, aranjorul, şeful de formaţie Sorin Zlat originar din Bacău, şcolit în Iaşi la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” şi în Bucureşti, la Universitatea Naţională de Muzică. Astfel că, de la Premiul pentru debut obţinut la Gala Premiilor de Jazz în 2009, an în care şi-a adjudecat şi Marele Premiu la Concursul Internaţional Studenţesc de Jazz de la Tîrgu Mureş, pe panoplia personală a lui Sorin Zlat s-au adiţionat an de an numeroase şi onorante premii, distincţii, recunoaşteri valorice: în 2010 – Premiul „Confirmarea Anului” la Gala Premiilor de Jazz, din nou la Tîrgu Mureş, Premiul pentru cea mai bună formaţie, iar la Sibiu Jazz Competition, Marele Premiu; în 2011 – gratificaţia maximă la Concursul Internaţional de Jazz Europafest, Premiul pentruCea mai bună trupă şi pentru Cel mai bun solist atribuit la Getxo în Spania; în 2012 – Premiul Special al Juriului la Concursul Internaţional de Jazz de la Hoeillart - Belgia; în 2013 – Premiul pentru Cel mai bun grup, alocat la Concursul Internaţional de Jazz „Johnny Răducanu” din Brăila, Marele Premiu şi Premiul Publicului conferite la Concursul Internaţional pentru Solişti de Jazz de la Monaco; în 2014 – Premiul Special al Juriului la Concursul Internaţional „Golden Jazz Trophy” din Lille, Franta, titlul de finalist la „Parmigiani Montreux Jazz Solo Piano Competition” plus o recompensă specială din partea vicepreşedintelui juriului, pianistul polonez Leszek Możdżer, constând în înregistrarea în studioul particular al acestuia (şi producerea) unui album pentru Sorin Zlat, titlul de finalist la „Nottingham International Jazz Solo Piano Competition” din Anglia, Premiul al II-lea şi Premiul publicului la Concursul „Internaţional Jazz Piano Solo” – Vilnius, Lituania; în 2015 – titlul Muzicianul anului la Gala Premiilor de Jazz de la Bucureşti şi Marele Premiu la „Jacksonville Jazz Piano Competition” – Florida, SUA, Sorin Zlat fiind unicul artist ne-american care a cucerit un asemenea premiu; în 2017 – „Premiul pentru întreaga carieră internaţională” decernat de Institutul Cultural Român. Drept recunoaştere a meritelor sale deosebite, în ţară ca şi peste hotare, muzicianului i s-a înmânat în 2019 distincţia „Cetăţean de onoare” al Municipiului Bacău şi „Cheia oraşului”. Ca să nu mai vorbim de nenumăratele concerte şi turnee susţinute pe scenele noastre şi pe multe alte meridiane, inclusiv în cluburi celebre precum „Porgy and Bess” – Viena, „Ronnie Scott” – Londra, „Nardis” – Istanbul, „Jazz Cafe” – Montreux, „B-flat” – Berlin, „Blue Note” – New York. De amintit, de asemenea, despre colaborările rodnice cu Big band-ul Radiodifuziunii Române, despre recitalul purtând genericul „The Land Of Dreams” realizat de Trioul Sorin Zlat în 9 iulie a. c. la Sala Radio, ca şi despre insolita apariţie on line cu compoziţia proprie numită „INVOLUTION” concretizată wi-fi de ansamblul sui generis „Global Big band” alăturând prin eter şaisprezece instrumentişti din diverse ţări din iniţiativa şi sub coordonarea pianistului autor...

Revenind la concertul de la Clubul Green Hours căruia dorim să-i consacrăm prezentele rânduri-gânduri, vom sublinia dintru început considerarea drept realmente oportună, inspirată şi adecvată formula de sextet instrumental funky ca o nouă întruchipare line up pe lângă alte multe ipostaze de combo imaginate anterior de Sorin Zlat. O formulă atractivă, dinamică, generatoare de tente sonore policrome, de pulsaţie ritmică energizantă, de armonii complexe dar deopotrivă agreabile – conforme cu un ambient nesofisticat, relaxant-estival. Interplay-ul grupului a funcţionat admirabil, vădind o conlucrare fructuoasă între antrenantul vocalist Robert Patai, saxofonistul Răzvan Trifan care prin a sa frazare şi culoare de sound ne-a amintit de David Sanborn, foarte tânărul şi înzestratul ghitarist Bogdan Tănase, o puternică secţie ritmică alăturându-i pe experimentatul basist Seby Sándor şi pe stenicul baterist Laurenţiu Ştefan, animând în chip torenţial demersul sonor edificat de partenerii lor, cu toţi coordonaţi, impulsionaţi, stimulaţi cu certă vocaţie de guru de către Sorin Zlat, vrăjitorul claviaturilor, analoge şi digitale.

Repertoriul de recital a inclus câteva binecunoscute compoziţii ale pianistului (înscrise şi în albumul CD de autor „Endurance”) – precum „LITTLE MAXIMUS”, „ROXANNE”, „ON TIME” regândite într-un nou suflu expresiv, dar şi creaţii mai noi sau chiar inedite, ca acelea intitulate „PANDEMIC VIBES”, „DO I DO”, „FEELING THE MUSIC” – şi acestea subsumate contextului stilistic general funky revendicat de lider.

Ca şi cu alte prilejuri, Sorin Zlat a găsit cu cale să se reapropie de fondul tematic esenţial al jazzului pe care îl reprezintă piesele standard. Prin abordarea lor, pianistul şi coechipierii săi, parteneri de feeling, s-au raportat cu prisosinţă, graţie inventivităţii lor creative, la filonul de aur al conceptului jazz definit prin compoziţia spontană – este vorba despre notoria, mult preluata şi reinterpretata temă „BODY AND SOUL” identificată prin numele a patru semnatari – Johnny Green (muzică), Edward Heyman, Frank Eyton şi Robert Sour (versuri) şi – fiindcă am trăit, am vibrat, am aplaudat un recital funky – o exaltantă melodie „Earth Wind & Fire” – „CAN’T HIDE LOVE”.

Fie-mi permis în încheiere să pun un accent aparte pe contribuţiile de fantezie şi simţire dovedite de principalii improvizatori: Sorin Zlat – ca întotdeauna inspirat, dezinvolt, entuziast, risipind pe clapele în alb şi negru lumi de frumuseţi; Răzvan Trifan, abil emiţător de tirade de sunete pe tubul saxofonului său alto şi, surprinzător de evoluat, de matur în pofida tinereţii sale, ghitaristul Bogdan Tănase, alternând pasajele melodice cu măiestre conglomerate acordice. Şi deşi s-au complăcut în postúrile de fideli acompaniatori, Seby Sándor şi Laurenţiu Ştefan au avut totuşi câteva intervenţii solistice apte a-i releva ca buni improvizatori.

Sunt convins că nu exagerez afirmând că, în timpul concertului, închizând ochii, simţeam că parcă mă aflam într-un club de peste ocean, în prezenţa unor reali profesionişti americani ai jazzului...

Florian Lungu
20 august 2020

Foto: Lucky Păiş