INSTRUMENTE CIUDATE LA IAŞI

Nu a fost pentru prima oară când, cu sprijinul neprecupeţit al conducerii Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” (rector – Aurelian Bălăiţă) din Iaşi, în primitoarea sală  „Eduard Caudella” s-a derulat, sub egida Facultăţii de muzică a „UNAGE” un Show de jazz concretizat prin mijlocirea unor înregistrări video-audio, dar incluzând şi un recital live.

Astfel, în seara de 14 noiembrie 2022, iubitorilor genului din municipiul moldav le-a fost hărăzit spectacolul ce a avut, în prima sa parte, drept captivante, subiectele „INSTRUMENTE NEOBIŞNUITE, INSTRUMENTE CIUDATE” şi „JAZZ SEQUENCES IN THE ’70”, pentru ca în partea a doua să urce pe scenă experimentaţii componenţi ai quartetului vocal-instrumental „SNACO DIXIELAND” din Sibiu, promotori ai genului sonor cu care se identifică afectiv şi profesional în totalitate.

Oameni deosebit de inventivi, pasionaţi de aflarea unor noi, nonconformiste surse de  sunet, au edificat cu forţe proprii mirabile instrumente, ei fiind adesea şi cei care le-au mânuit: precum Theremin-ul, iniţial cunoscut sub numele de thereminophone sau termenvox (numit după inventatorul său, tânărul fizician rus Lev Sergheievici Termen care l-a brevetat în anul 1928), care este un instrument electronic muzical controlat fără contact fizic cu interpretul, secţiunea de control a instrumentului constând din două antene metalice, în fapt senzori de proximitate capacitivi care detectează poziţia relativă faţă de ele a mâinilor interpretului; Zeusaphone – două mari bobine generatoare de sunete, interacţionând prin fulgere schimbate între ele; Glass harmonica – un set de inele rotitoare din sticlă aflate pe un ax învârtit de un motor, inele rezonând cristalin la atingerea subtilă a degetelor instrumentistului; The pyrophone juggernaut – un ansamblu de tuburi metalice care, acţionate, produc sunete puternice dublate de jocuri de flăcări; 4-row Janko keyboard – un pian cu patru claviaturi juxtapuse etc. Şi tot în compartimentul insolitului s-au înscris versiuni constructive – arareori întâlnite în viaţa de concert – ale unor instrumente cunoscute: ne referim la flautul subcontrabas, la clarinetul piccolo, clarinetul sopranino şi clarinetul contrabas, la saxofonul subcontrabas, la trompeta piccolo şi la trompeta bas, la cornul piccolo şi la cornul contrabas, la trombonul piccolo şi la trombonul contrabas etc. Vădindu-se o culme a inventivităţii constructive, a fost prezentat complexul, uimitorul aparat Ani Music apt a emite sunete şi armonii prin căderea cu maximă precizie, pe diverse lame rezonatoare, cinele, tobe, corzi, a unor şiruri de bile, în total 2000 la număr – o fabuloasă maşinărie de produs muzică cenzurată de computer!

Cel de al doilea generic „conferenţiat” şi ilustrat cu înregistrări memorabile, a readus în auz valoroase momente muzicale, surprinse live în anii ’70 ai veacului trecut, adică datând de acum o jumătate de secol – realizări de excepţie datorate unor interpreţi remarcabili aparţinând unor ansambluri de elită: „Thad Jones – Mel Lewis Big band” ce o avea ca solistă vocală pe Aura Urziceanu, „Rhythm Combination and Brass” – orchestră de top sub conducerea compatriotului nostru din diaspora Peter Herbolzheimer, ca şi „Charles Lloyd Quintet featuring Michel Petrucciani” – revelând un ilustru saxofonist american în acceptat parteneriat cu un nepereche pianist francez.

Episodul sonor „pe viu” din partea a doua a show-ului a aparţinut quartetului sibian „Snaco Dixie Jazz Band”, notoriu grup instrumental-vocal întemeiat în anul 2002 de trombonistul Nelu Petcu, lider şi actualmente, selecţioner al repertoriului grupului, semnatar al tuturor aranjamentelor pieselor cuprinse în programul curent, muzician cu o imaginaţie bogată, plin de idei, creator mereu inspirat. Alături de trombonist au binemeritat aplauzele celor prezenţi Remus Toader, trompetist, Cornel Lăpădatu, nou membru al grupului cântând la banjo şi, ca fundament în registrul grav al armoniilor, Ioan „Nelucu” Teofilat, virtuoz al tubei. Cu excepţia acestui din urmă menţionat interpret, ceilalţi trei au susţinut cu revelatoare dezinvoltură atât constituentele instrumentale cât şi vocale ale pieselor. Pregnanta lor prezenţă scenică a rotunjit elementele unui „spectacol în spectacol”: intrare muzicală din mers, costumaţie specifică stilului abordat, aranjamente ingenioase conferite temelor alese, vitalitate ritmică, fantezie improvizatorică, interplay evidenţiat, umor intrinsec. Cât priveşte repertoriul propriuzis, el a cuprins – pentru secvenţa pătrunderii iniţiale pe podium – un colaj sui generis al pieselor „Yankee Doodle” (cântec tradiţional american), „When You’re Smiling” (autori Larry Shay, Mark Fisher, Joe Goodwin), „Ein Prosit” (un toast muzical caracteristic petrecerilor Oktoberfest); apoi secvenţele „Snaco Dixie”, titlu sinonim cu denominaţia grupului, „Lene de mă doare”, „Blues ruso-român”, „Români la iarbă verde” – redimensionări satiric-umoristice ale unor melodii cunoscute; în aceeaşi notă zeflemitoare – variaţiuni corosive pe tema „Surdina în familia jazzmanului” („Surdina de casă” – maliţioasă prelucrare a melodiei „Ja-Da” compusă de Bob Carleton, „Surdina pentru soacră”, „Surdina instalatorului”); „The Entertainer” – celebru ragtime datorat nu mai puţin celebrului Scott Joplin, prilejuindu-i o reuşită evoluţie solo tubistului Nelucu Teofilat; vestitul cântec „Puşca şi cureaua lată” al soţilor Valeria şi Traian Ilea devenit în versiunea „Snako Dixie” o pledoarie pentru „pauza şi nota lungă” pe care le iubesc atât de mult românii; iar şlagărul piticilor „Hey Ho” s-a metamorfozat în moment final al recitalului; la cererea unanimă a auditorilor de a mai beneficia de un supliment de program, a fost oferit hitul nicicând uitat al fraţilor Trio Grigoriu – George, Angel şi Cezar – „Macarale”.

Florian Lungu

17 noiembrie 2022 

Foto: Teodor – Cozmin Todică