Dan Negru de supărare

„Am văzut un concert cu bilete la intrare într-o piaţă din Timişoara – cu nume cunoscute pe afiş – care a adunat doar câteva sute de plătitori. Showbiz-ul românesc cu bilete la intrare nu există! Muzica românească e un milog care aşteaptă mila festivalurilor berii sau mila primăriilor. De Crăciun, Bijelo Dugme (o trupa legendă din ex Jugoslavia) concertează la Belgrad cu 130 euro cel mai ieftin bilet de intrare. La noi, la Sala Palatului, cel mai ieftin bilet e de 10 euro. Serbia e o ţara non-UE cu 7 milioane de locuitori, noi suntem ţara UE cu 20 milioane. Milogeala muzicii româneşti a început în anii ‘90 când veteranii de atunci concertau gratuit în pieţele oraşelor învăţând publicul cu concerte gratuite. Nepoţii lor stau azi tot cu mâna întinsă, aşteaptănd mila aceloraşi primării şi a ălora care vând bere şi mititei”, a scris Dan Negru pe pagina sa de Facebook.

Asta spune un om care a făcut radio la Timișoara. Dă un exemplu din fosta Yugoslavie. Apoi, știe el care-i procentul de muzică autohtonă difuzată la radiourile de acolo? Nu e vorba doar de radiouri. Muzicieni timișoreni care cântaseră în Yugoslavia mi-au povestit că în restaurantele de acolo erau mult mai respectați decât acasă, asta începând de la şeful de restaurant și terminând cu clienții. Majoritatea oamenilor de radio din România tratează muzica românească cu o indiferență prost mascată. I-am întrebat de mai multe ori cât poate fi pentru minte o melodie căruia nu-i înțelegi textul. N-am primit vreun răspuns. Asta n-au găsit prin revistele alea de unde se inspiră pentru a face comentariile la muzicile prezentate.

Despre cântatul gratuit al veteranilor în anii '90 acum aflu și eu. Din câte știu, chiar și acum în cluburi, trupele mari cânta cu gaj. Cât despre concertele cu intrare liberă am zis de curând într-o cărțulie*: Prin 1994, am avut o întâlnire cu un cunoscut producător muzical spaniol, Joey de Alvare, care ne‑a sfătuit să ne hotărâm clar la un stil, şi după aceea să‑l căutăm. Îi plăcuseră înregistrările cu Arca. Ce ne‑a mai spus atunci, la întâlnirea la care a fost prezent şi Gabriel Cotabiță, a fost ideea că prestațiile publice plătite de primării, fără bilet de intrare, vor avea un profund efect negativ asupra muzicii româneşti. E trist, dar nu e numai asta. Sumele, uneori foarte mari pentru piața românească, sunt suportate de bugetele locale. Asta ar fi una dintre explicațiile pentru lipsa de atitudine la Ordonanța hoției din februarie 2017. O parte din banii luați de vedetă se întorc în buzunarele celor din primărie sau la consiliul de cultură. În lumea şoubîzului românesc, deseori se ştiu şi valorile „întoarcerilor“, uneori aproape jumătate din suma oficială. Eu am auzit astfel de întâmplări din gura unor artişti pe care îi admir şi îi consider demni de încredere.

Ştefan Mardale
14 octombrie 2017

*Nea Fane de la Rockshool editura Casa de pariuri literare, 2017