Charley Patton

Primele consemnări de blues din zona Deep South sunt legate de numele cântăreţului chitarist Charley Patton, născut în comitatul Hinds County, undeva între Edwards şi Bolton, în centrul statului Mississippi, pe 1 mai 1887, fiind cu cel puţin o generaţie mai vârstnic decât ceilalţi cântăreţi de blues care au făcut înregistrări în anii ’20. La 1900 s-a mutat la uriaşa plantaţie Dockery din districtul Sunflower unde a rămas până în 1929 când a început să înregistreze, influenţând următoarea generaţie de blues-mani din Mississippi – Son House şi Willie Brown numărându-se printre aceştia. Stilul lui Patton se baza pe un ritm foarte puternic în sine, cu flexiuni de discurs, folosindu-se adesea de sincope şi contrastând plăcut cu vocea, care servea ca bază acompaniamentelor sale. Uneori, dialogul voce-instrumentaţie devenea independent  din punct de vedere ritmic, dând naştere unor ruperi de ritm complexe, cum ar fi “Screamin’ And Hollerin’ The Blues” din 1929.

Charley Patton se folosea de cele mai multe ori, de tehnica acordajelor deschise: G deschis (D-G-D-G-B-D) în piese ca „Screamin’ And Hollerin’ The Blues”, „Banty Rooster Blues”, „It Won’t Be Long”, „High Water Everywhere” şi „Tom Rushen Blues”, printre altele, pe când E deschis (E-B-E-Ab-Be) era folosit numai la câteva dintre înregistrările sale, de remarcat “Mississippi Boll Weavill Blues” şi „A Spoonfull Blues”.

Patton a definit viaţa unui blues-man. Bea şi fuma excesiv de mult. A avut opt neveste şi îi plăcea să călătorească, nedorind să se aşeze definitiv în vreun loc. Charley Patton a murit pe 28 aprilie 1934 de inimă, pe plantaţia Heathman-Dedham (Indianola, MS), fiind primul mare blues-man din Delta fluviului Mississippi – “The Founder of the Delta Blues” (a fost înmormântat în Holy Ridge, Mississippi). În ultimii cinci ani de viaţă a făcut numeroase înregistrări sub tutela producătorului H.C. Spears, cântecele sale devenind hituri ale regiunii şi multe dintre ele intrând în zestrea culturală a umanităţii: “Pony Blues”, „High Water Everywhere”, „High Sheriff Blues”, „Oh Death”. Influenţa sa asupra muzicienilor de mai târziu a fost considerabilă. A marcat în primul rând activitatea continuatorilor săi, cei mai importanţi fiind Willie Brown (născut probabil în Tennesee pe la 1890) şi Eddie „Son” House (născut la Lyon, Mississippi în 1902), ambii oferind versiuni oarecum simplificate ale stilului său de interpretare.

House învăţase să cânte cu 4 ani înainte de a-l întâlni pe Patton în 1930, dar curând a fost fermecat de muzica acestuia, aşa cum i s-a întâmplat şi lui Brown în anii de început ai secolului 20. Înregistrările lui House au un ton grav, o măreţie sobră rezultată din maniera ritmică constantă şi puternică prin care chitara sa puncta acordurile încordate, captivante. Se păstrează aproximativ 60 de înregistrări cu Patton la diverse case de discuri.

Compoziţiile lui Patton şi Brown au devenit sursă de inspiraţie pentru Tommy Johnson (născut în Terry, Mississippi, în jurul anului 1896, crescut în vecinătatea Crystal Springs), al cărui stil, des întâlnit în bluesul din Mississippi, era în primul rând ritmic.

Valoarea existenţei ca muzician a lui Charlie Patton pe tărâmul blues-ului este simţită şi astăzi. Popularitatea în rândul muzicienilor de blues şi al fanilor acestui gen, de asemenea. Printre muzicienii de blues care îi sunt recunoscători se numără Son House, Tommy Johnson, Big Joe Williams şi Tommy McClennan, iar din Chicago să nu-i uităm pe celebrii: Howlin’ Wolf, Eddie Taylor, Honeyboy Edwards, Johnny Shines şi Johnny Young. Din anul 1980 este inclus în galeria marilor artişti ai blues-ului (Blues Foundation's Hall of Fame). El a fost imaginea „sport” a bluesmanului de anii ’20, rezumată astfel: un tip ager, vioi, isteţ, glumeţ, vesel, bine dispus mai mereu, iritant şi incitant pentru rataţi, cu aliură robustă, atletică, de sportiv, cu apetit de gurmand şi sexual accentuat. Charley Patton a fost un star, o celebritate adevărată. Cele mai importante creaţii ale sale se (re)găsesc în trei compilaţii foarte valoroase pentru istoria blues-ului: “Founder of the Delta Blues” (1891 – Yazoo, 24 piese)*****, „Kings of the Delta Blues” (1991 – Yazoo, 23 piese dintre care multe inedite, recuperate)***** şi „Screamin’ and Hollerin’ the Blues: The Worlds of Charley Patton (oct. 23 2001 – Revenant, o colecţie de aur a genului şi a autorului, box set de 7 CD-uri cu aproape 150 de piese, mulţi invitaţi, Pop Staples, Ma Rainey, Furey Lewis, Son House, Bukka White, Howlin’ Wolf, interviuri, etc,  )*****.