Cătălin Răsvan

Cătălin Răsvan este doctor în muzică, profesor universitar la Conservatorul din Bucureşti şi muzician în diverse formule de jazz şi blues, cea mai cunoscută activitate fiind cea din trioul chitaristului George Baicea, cel mai bun interpret de cover-uri Jimi Hendrix şi SRV de la noi. Cătălin a activat în multe trupe de jazz, rock, punk şi new wave.

Cătălin Răsvan a studiat pianul de la vârsta de patru ani, iar în liceu a cântat prima dată cu chitara bas. După terminarea Conservatorului a lucrat ca aranjor, compozitor și instrumentist. În ultima vreme, Cătălin s-a specializat în creaţie muzicală masterizare şi mixaj. A început să cânte în trupe de heavy metal și new wave, apoi s-a alăturat saxofonistului Dan Mîndrilă în formația sa de jazz. A cântat în multe combo-uri de jazz conduse de artiști renumiţi precum: Tom Smit, Rick Conditt, Christian Ancher Gron, Peter Werthaimer, Craig Bayley, Stjepko Gut, Nicolas Simion, Mircea Tiberian, Tudy Zaharescu, Garbis Dedeian. A fost membru activ şi în trupe de ritm și blues precum Blue Spirit (cu Mike Godoroja, Adi Manolovici și Vali Vatuiu), și, de asemenea, în formații rock precum Timpuri Noi (cu Adrian Pleşca, Dan Iliescu și regretatul Cătălin Neagu). Cătălin este membru al Asociației Române de Compozitori și Muzicologi. A lucrat ca demo muzician pentru Rolland și ca secretar muzical al Ansamblului de Artă al Armatei Române. Din anul 2004 s-a alăturat trioului Baicea Blues Band. La sfârșitul anului 2005, BBB a participat la Blues Festival Bluzău, Buzău și la Festivalul Internațional de Jazz şi Blues de la Brașov. În februarie 2006 formația a participat la Festivalul Internațional de Blues Sighișoara, în mai 2006, la Jazz Recall Festival, Cluj Napoca și în iulie 2006 la Gărâna International Jazz Festival.

În timpul festivalului concurs, Dracula Bass, realizat de Denis Dinulescu, Ioan Big (Event Plus), Voicu Rădescu (Green Hours) şi Radu Lupaşcu (director artistic, redactor-şef artasunetelor.ro), în care Cătălin Răsvan a fost preşedintele unui juriu format din Silviu Aioniţă, un membru din partea sponsorului principal, Cătălin Răsvan, Florin Barbu, Voicu Rădescu, Ioan Big), am stat de vorbă cu Cătălin despre una din trupele din tinereţea sa, Flucs:

„Trupa Flucs a fost formată la Bucureşti şi a activat timp de aproape 2 ani între 1979 şi 1981. Era formată din: Clement Iordănescu - chitară solo, Nicu Baciu - chitară ritmică, Lucian Chivu - solist vocal, Cătălin Răsvan - chitară bas şi Traian Sasu - baterie. Au început să cânte în genul new wave, un stil la modă atunci, cântând piese din repertoriul grupului The Police, Stranglers precum şi câteva piese Sex Pistols, datorită atitudinii lor rebele, potrivnice, fiind consideraţi pionierii mişcării punk din capitală. Această atitudine a membrilor grupului a dat naştere la multe compoziţii autentice, unele înregistrate la Radio România. Au avut un hit propriu, Noi cu drag muncim!, din cauza căruia erau să fie arestaţi la un concert, dar au fost salvaţi în ultimul moment, la intervenţia prietenului Stelian Tănase, care a reuşit să-i scape de "grija" părintească a miliţiei. Lucian Chivu nu mai cântă, dedicându-se profesiei de tehnician dentist. Nicu Baciu, Traian Sasu au emigrat în USA, iar Clement Iordănescu lucrează undeva în România. Singurul care a rămas pe baricadele muzicii fiind basistul trupei, Cătălin Răsvan.“ (Radu Lupaşcu)

Pentru ediția a doua a festivalului internațional de chitară bas, Dracula Bass, din 14, 15, 16 și 17 septembrie 2012 - care a avut un line-up de senzaţie Jack Bruce, Anthony Jackson, Dominique Di Piazza, Mats Eilertsen, Arild Andersen, Decebal Bădilă, Dixie Krauser şi Pedro Negrescu, desfășurat la clubul Green Hours și la Sala Radio -, i-am luat lui Cătălin un mini-interviu:

Radu Lupaşcu: Ești profesor de renume la Conservatorul din București. Pe baza căror calități fizice, psihice sau intelectuale poți determina suficient de ușor talentul (înclinația) unui student care dorește să devină contrabasist, respectiv chitarist basist?

Cătălin Răsvan: Indubitabil, un instrumentist polivalent trebuie să întrunească multiple calități, absolut necesare. Probabil cea mai importantă constă în talentul muzical care, însă, nu este nici pe departe suficient. Este evident că, pentru a înțelege perfect atât rolul instrumentului în orchestră (ceea ce este extrem de important), dar și gândirea solistică (prin utilizarea limbajului modal specific pe un suport armonic dat), se impune ca instrumentistul să fie dăruit intelectual cu multă rațiune, iar în plan spiritual, trebuie să posede o adâncă sensibilitate pentru a accede la rezultatele dorite. Din punct de vedere fizic, aspirantul trebuie să fie constituit adecvat, deoarece studiul acestor două instrumente muzicale – în special al contrabasului, dar și al chitarei bas necesită o bună formă fizică. Contează foarte mult profunzimea cu care abordează zilnic problematica instrumentului, fără studiu individual repetat, exigent și care să urmărească optimizarea interpretării artistice din toate punctele de vedere, fiind chiar în posesia tuturor calităților enumerate anterior, un instrumentist nu va finaliza demersul muzical la cote maxime.

R.L.: Ce părere ai de jazzul european vis-à-vis de jazzul american? Există apropieri și diferențe?

C.R.: Jazzul american, jazzul european, jazzul asiatic... jazzul aparține planetei, populației de aici, de acolo, de pretutindeni. Actualmente, sunt foarte puține țări care să nu aibă propriile formații de jazz. Este limpede că nu trebuie uitată originea genului, orașul New Orleans din Statele Unite ale Americii pentru că jazzul s-a născut în S.U.A. nu la Frankfurt, Tokyo, București sau Rădăuți. Evident că rădăcinile jazzului sunt în America, însă am audiat destul de multe formații multi-naționale, fiecare instrumentist aducându-și aportul prin elemente sonore etnice specifice țării de proveniență.

Pe scurt, dacă ne referim la tradiție, ne gândim la Statele Unite, dacă ne raportăm la jazzul contemporan îl putem defini ca fenomen muzical universal.

R.L.: De ce crezi că în România este necesar un festival de chitară bas?

C.R.: În opinia mea, în România ar fi necesar un  festival pentru fiecare instrument în parte, nu doar  un festival de chitară bas. Rolul real al unei  manifestări artistice de gen este acela de a promova,  încuraja și mai ales de a motiva tinerele talente să-și  urmeze înclinațiile native. Orice instrumentist  dorește să-și poată afirma aptitudinile și măiestria  artistică. Un festival este probabil cel mai potrivit loc, în care fiecare element dintre cele enunțate poate  valoriza capacitățile interpretative creatoare ale  participanților. Sunt extrem de bucuros că ați avut  minunata inițiativă încă de anul trecut, aceea a  demara unul dintre cele mai interesante festivaluri  instrumentale.

Cred că sunt foarte puține țări (chiar dintre  cele dezvoltate economic) care se pot lăuda cu o  astfel de manifestare cultural-artistică. Sunt încântat  că festivalul Dracula Bass este deja la a doua ediție anul acesta și sper din tot sufletul să reziste în timp,  indiferent de greutățile economice sau cele de ordin  organizatoric. Doresc să felicit promotorii și doresc  festivalului Dracula Bass viață lungă. Doar prin astfel  de inițiative vom reuși să dezvăluim și să extragem  adevăratele talente ale neamului nostru, oameni  excepțional de înzestrați din punct de vedere muzical.

Text şi interviu realizate de Radu Lupașcu