Muzica zilelor noastre

”Cargo” și Bărar

N-am cum să nu scriu iară despre trupa timișoreană. Odată ce-al ei făurar pieri recent lovit de covidul ucigaș. Adi Bărar fu – și rămâne – un rocker român remarcabil. Mânuia chitara precum o fac și alții de pretutindeni. Cu iuțeală și pricepere incontestabile. Cu melodicitate asemeni. De-asta hiturile acumulate an de an sunt și azi ascultate cu plăcere nedisimulată. Iară concertele adună mii de oameni, tineri și maturi, prin piețe. Semn că și prin ”Cargo”, genu`, peren se arată. Și atrăgător copios în continuare...

Bărar a purtat pân` la moarte stindardul acestui grup. De treizeci și șase de ani, mai exact. De la înființare până-n martie ăsta neîndurător. Era un cordar de nădejde, cu sunet plin și pregnant. Deopotrivă vocalist. Cât despre perioada colaborării cu Kempes (Ovidiu Ioncu), numai cuvinte de laudă maximă. Fincă și acesta era un gurist de top. Cu acute mai rar întâlnite, realmente răscolitoare. Compunând și cântând împreună cu ceilalți refrene melodioase, armonioase, constant fredonabile. Atingând în suflete, inevitabil, sensibile corzi. Port în minte, nedespărțit, superbele ”Aproape de voi”, ”Mama”, ”Dacă ploaia s-ar opri”, copleșit mereu de încărcătura lirică amplă, vibrantă adânc. Neîndoielnic perenă și-nvăluitoare asemeni...

Atmosfera muzicii celor de pe Bega nu te lasă indiferent nicidecum. Întrucât suportul ritmic e unu` temeinic. Chitara, de bază. Linia melodică are influențe particularizante. Așa că dacă zicem ”Cargo”, zicem heavy metal de calitate. Cu nuanțe etno balcanice adecvate. Și pentru el trebuie clar a-i mulțumi și răposatului Adi Bărar. Care sui la Ceruri, din nefericire, însă nu ne-o părăsi niciodat`. C-o să-l primim în gând orișicând, ca-n stihurile minunatei piese, și-o fi alături de noi neîncetat meritat...

Adrian SIMEANU
29 martie 2021

Foto: Adrian Mociulschi