COSTINEŞTI – JAZZ AND BLUES REDIVIVUS

Răspunzând amabilei invitaţii a iniţiatoarei şi organizatoarei Amelia Stănescu, am descins cu bucurie, după mai bine de treizeci de ani, la Costineşti. Nu am mai recunoscut însă mai nimic din ce ştiam eu acum trei decenii, cu excepţia încă falnicei staturi a hotelului Forum profilându-se semeţ pe albastrul fără pată al cerului... S-a construit considerabil acolo, multe s-au schimbat – dar nu ca turist am revenit eu în ospitaliera staţiune pentru tineret de la malul mării. Căci în seara de 16 august a anului de graţie 2019 s-a înfăptuit în spaţiul „White Horse” din proximitatea Teatrului de vară o foarte reuşită – şi în consecinţă, mult aplaudată – sărbătoare muzicală.

În relaxantul ambient open air, „JAZZ AND BLUES NIGHT REMEMBER” a prilejuit întâlnirea şi reîntâlnirea cu şaptesprezece reprezentativi artişti autohtoni ai capitolelor muzicale conţinute în generic, constituiţi în patru prezenţe scenice mustind de swing şi de culoare, una mai atractivă decât cealaltă.

Cum era şi firesc, au demarat caruselul recitalurilor membrii grupului de jazz tradiţional „Snaco Dixie Jazz Band” din Sibiu. Mânuite cu har, o trompetă, un trombon, un banjo şi o tubă şi-au împletit măiastru timbrurile spre reactualizarea alertă a unor melodii din mileniul trecut, unele cu vechime aproape centenară. Drapaţi în culorile argintiu-negru ale jiletcilor şi ale pălăriilor lor cu alură „Fridolin”, charismaticii instrumentişti şi vocalişti Remus Toader, Nelu Petcu şi Dănuţ Oswald susţinuţi în registrul grav de virtuozul tubist Nelucu Teofilat, ne-au reamintit în maniera lor inconfundabilă, celebre hituri americane precum „When You’re Smiling”, „Bill Bailey, Won’t You Please Come Home”, „Ja-Da”, „When The Saints Go Marching In”, ca şi un insolit medley înnădind notoriile succese româneşti de demult „Vremuri”, „Pseudofabula”, „Macarale”.

Impresionant prin sinceritate, firesc şi originalitate a mesajului muzicii sale întruchipat în preceptul „Nu există muzică fără iubire şi iubire fără iertare”, gânditorul muzical şi artistul plurivalent Adrian Naidin (violoncelist, solist vocal, compozitor, personaj dificil de clasificat într-un gen anume) şi-a încântat spectatorii, i-a convins, ba chiar i-a implicat la un moment dat printr-in dialog viu în propriul demers expresiv! Programul, pregătit şi oferit în parteneriat cu pianistul de înaltă clasă Sorin Zlat, experimentatul basist Giani Amarandei, energicul baterist Gabi Bălaşa, a inclus inspirate creaţii ale protagonistului pe versuri populare – „Ai huri huratu”, „Arunca-m-aş pân’ la stele”, „De-ar şti omu’ ce e viaţa” şi „Pân’ la rai” (pe versuri proprii), în alternanţă cu emoţionante, evocatoare cantilene preluate din repertoriul Mariei Tănase, precum „Pe deal pe la Cornăţel”, „Am iubit şi-am să iubesc”, „Ciuleandra”...

Ei bine, dintr-un Festival de jazz la Costineşti nu putea absenta constănţeanul nepereche Harry Tavitian, infatigabil promotor al unui specific stil free în manieră personală, raportat organic la conceptul ethno jazz de inspiraţie folclorică românească şi armenească; artist pe care publicaţia International Herald Tribune îl aprecia deunăzi drept „cel mai interesant jazzman român contemporan”. Inventator cu ani în urmă al faimoaselor grupuri „Creativ” şi „Orient Express”, Harry Tavitian s-a prezentat în faţa publicului în formulă de trio, alegându-i drept fideli acoliţi pe percuţionistul sătmărean plin de imaginaţie Cserey Csaba (zis şi Ciapci) şi pe iscuritul mânuitor al contrabasului Zoltan „Holly” Hollandus, originar din Cluj. La cinci zile de la împlinirea vârstei de 67 de ani (născut la 11 august 1952), „copilul teribil al Constanţei” – compozitor, pianist, vocalist, utilizând şi instrumentul kazoo, apelând la fluier precum şi la diverse instrumente de percuţie, Harry Tavitian a oficiat cu acel magnetism caracteristic, actul de concretizare în sunet şi expresie a insolitelor sale creaţii, între care cele numite.„Old Balkan Rhapsody”, „Romanian Dance”, „Coborând pe Ararat”, „Geampara Major”, „Pandoukht Dance”, conferind deopotrivă tributul de respect şi admiraţie unor clasici ai jazzului mondial ca Paul Desmond („Take Five”), Thelonious Monk („Blue Monk”).

Epilogul Festivalului a revelat odată în plus bluesul de tentă autohtonă pe care grupul „Nightlosers” nu pregetă să-l cultive cu distincţie de ani buni. Ghitarist de nădejde, vocalist, instrumentist la harmonica, la washboard, demiurgul lider al sextetului clujean, Hanno Höfer şi-a fermecat din nou auditoriul, nu singur ci cu aportul notabil al înzestratului violonist / ghitarist Jimi „El” Lako, al talentatului claviaturist Grunzo Geza, al bateristului (citiţi „arhitectul de ritmuri”) Claudiu „Naşul” Purcărin, ca şi, la alte instrumente cu coarde, al basistului Lucian Pop şi al violistului Peter Attila. În setlistul recitalului au figurat cunoscute standarduri ale genului – „Six Days On The Road”, „Built For Comfort”, „Hey Joe”, „My Babe”, „One Bourbon, One Scotch, One Beer” şi altele asemenea, interpretate în spiritul lexicului sonor tradiţional al bluesului, dar întrucâtva „românizate” şi nu străine de o nuanţă ludică.

Două momente speciale s-au dorit a fi acelea în care managera Amelia Stănescu a înmânat celor doi emoţionaţi Harry Tavitian şi Florian Lungu (a.k.a. – eu) diplome – recompense pentru a lor activitate în slujba artei sunetelor. Cu recunoscuta-i experienţă de radiofonist şi psiholog muzical, Andrei Partoş şi-a onorat cu aplomb atribuţiile de MC (master of ceremonies), pe lângă fireştile informaţii evocând amintiri legate de viaţa artistic-culturală a Costineştiului de altădată. O notă bună echipei „Alpha Sound” pentru asigurarea unui integral transfer de sunet dinspre scenă spre public.

În patru cuvinte exprimată estimarea calitativă a manifestării – am spune despre „JAZZ AND BLUES NIGHT REMEMBER”: un Festival la superlativ!.

Florian Lungu
30 august 2019

Foto: Marius G. Mihalache