BUCIUM – Noul Val

Noul Val al muzicii tinere, descoperă în acest număr, un grup, a cărui identitate este născută din cenuşa risipită a păsării Phoenix. Foarte multe similitudini şi spirite gravitează în jurul himericei poveşti a rockului românesc. Denumită Bucium după un străvechi instrument popular, grupul este originar din Bucureşti şi are în componenţa sa cinci membrii foarte talentaţi cu studii muzicale şi nu numai, a căror bucurie de cânta “rock pe româneşte” este împărtăşită şi preţuită de fanii săi. Buciumul reprezintă totodată un semnal de revenire la adevăratele rădăcini spirituale, la cunoaşterea istoriei adevărate a neamului dac, pur românesc. Buciumul este un tub deschis la ambele capete, constituit din reunirea unor doage lungi de brad, frasin, tei, alun sau paltin. Raluca Irina Slave şi Magda Elena Slave – viori, Dan Simoaica - chitara bas, Andi Dumitrescu - chitari, voce foşti membrii ai apreciatului grup folk Din Inimă împreună Dragoş Ştirbu la percuţie sunt artizanii ce au lansat această generoasă iniţiativă, cu care reuşesc să aducă acel suflu proaspăt în muzica rock autohtonă.

„Ceea ce ne defineşte ca sound este folosirea a două viori alături de trio-ul de rock clasic - chitară, bas şi tobe. Întotdeauna am avut probleme în a ne caracteriza stilul, însă cred că cel mai aproape de adevăr ar fi o abordare progresivă a unui etno-rock, în sensul în care etno înseamnă nu a culege folclor, ci a compune teme muzicale ce pot fi asociate cu folclorul românesc, sau un art-rock, folklorism” ne declară Andi Dumitrescu, liderul trupei.

În cei patru ani scurşi de la înfiinţare grupul Bucium are deja material pentru două albume conceptuale: „Mioriţa” şi „Voievozii”. Primul proiect, Miorita, este un album foarte melodios, care se apropie de lirica sufletului românesc. Multe piese de pe acest album rezonează cu stilul ambiental, folosind în mare parte ritmuri lente, introspective, pline de profunzime. Albumul are un mesaj clar: preluând mitul mioritic, muzica Bucium încearcă să surprindă un fond românesc demult uitat, atitudinea în faţa morţii, care nu este deloc fatalistă. Albumul conţine piese–hit intrate deja în gura underground-ului, precum „Mioriţa”, „Voinicel înstelat”, „Frunza verde de trei flori”, „Codrule, măria ta”, „Zorile”, „La marginea codrului”.

Cel de-al proiect numit Voievozii este unul dinamic, elaborat, având teme muzicale complexe şi  diversificate. Alternarea unor părţi de o melodicitate extraordinară cu unele părţi dure, deopotrivă cu schimbările de ritm şi măsurile compuse reflectă un modernism adaptat la voioşia cântului popular românesc şi (re)transmiterea către auditoriu. Proiectul a pornit de la ideea că tot ce e bun într-un neam trebuie însoţit de stăruinţă şi demnitate patriotică. Acest argument peremptoriu este un atu indubitabil al inimoşilor buciumari a căror creaţii muzicale dovedesc că spiritul neamului romănesc renaşte atunci când avem tot mai multă nevoie de el. Piese precum „Voievozii”, „Rovine”, „Basarabii”, „Războieni”, ”Maria Doamna - Răreşoaia” şi „Zalmoxe” vor fi prezente pe noul album care după toate probabilităţile se va lansa în acest an.

Bucium, un remember meritoriu al unor vremi respectabile pentru rockul românesc, un spirit regăsit, întruchipat în dragostea unor tineri pentru frumosul din inimile noastre şi pentru mândria de-a fi născuţi aici, în paradisul mioritic şi fertil al creaţiei.

Radu Lupaşcu