Beautiful South - Texas

Muzical vorbind, Regatul Unit a fost întotdeauna o lume aparte. Rar se poate vorbi de perioade când, spunând „muzica europeană”, cu această sintagmă puteai include şi muzica britanică. Rândurile care urmează nu vă vor vorbi despre numele care au făcut istorie, despre artiştii britanici care au pus bazele unei bune bucăţi din ceea ce numim muzică în general. Nici nu îmi propun să fac o radiografie a ceea ce se cântă acum în Anglia. Aşa se face că, NU, acesta nu este un articol despre „new British sensation”, Fiona Lewis.

Acest articol este prilejuit de apariţia a două albume, mult diferite ca sound, dar aparţinând unor artişti care şi-au pus amprenta, poate nu atât de evident, asupra muzicii britanice din ultimii 25 ani. Lansate ca proiecte solo,  discurile de care vorbim aparţin lui Paul Heaton şi Sharleen Spiteri. Nu-i aşa că asta nu vă spune prea mult? Poate Beautiful South.... sau.... Texas?  Despre  trupele astea două o să vorbim mai mult, iar dacă nu le-aţi ascultat până acum, crede-ţi-mă pe cuvânt: merită să o faceţi.

Paul Heaton, se află defapt la al doilea album solo. Prima încercare, „Fat Chance” apărut iniţial sub un alt nume, reeditat în 2002 sub nume propriu, a fost un semi-eşec. Asta în mare măsură datorită faptului că trupa Beautiful South se afla în plină glorie. În luna iulie a acestui an, la câteva luni bune de la desfiinţarea trupei, apare un album nou. „The Cross Eyed Rambler”, este cu totul altceva. Sound-ul discului nu mai poate fi identificat cu sound-ul Beautiful South, iar criticii şi revistele de specialitate îl anunţă drept unul din candidatele la discul anului. Recunoscut drept un fervent susţinător al doctrinei socialiste, un foarte insistent apărător al propriilor principii şi idealuri, muzical vorbind, Paul Heaton va rămâne un mare nume în istoria muzicii britanice, fondator, compozitor, producător al trupei Beautiful South dar şi al unui alt nume de marcă The Housemartins. Cele două super grupuri, deşi nu s-au aflat niciodată în lumina reflectoarelor, sunt considerate două dintre cele mai bune trupe britanice de pop rock.

Paul Heaton şi David Hemmingway, au format Beautiful South în 1989. Cu un sound relaxat, influenţat pe alocuri de un soi de jazz lejer, cu accente vocale feminine ce se intersectau cu R&B –ul, trupa a devenit rapid populară. Cântecele melodioase care te acaparau cu usurinţă, contrastau mai mereu cu versurile lui Heaton, sarcastice şi cinice. Această combinaţie, a dus trupa din ce în ce mai aproape de vârfurile clasamentelor. Primul single s-a numit „Song For Whoever”, a ajuns pe locul 2, iar odată cu cel de-al doilea album, trupa ajungea numărul unu în Anglia, cu piesa „A Little Time”. Albumele care au urmat, au crescut popularitatea trupei, însă succesul în clasamente a fost moderat. Lovitura avea să vină în 1994, când compilaţia de hit-uri „Carry On Up The Charts”, a intrat pe locul 1 în topul albumelor, a devenit unul dintre cele mai bine şi mai rapide vândute albume din istoria muzicii britanice, a stat pe primul loc câteva luni, a primit numeroase premii de platină, dar mai important a făcut să se vorbească despre Beautiful South, ca despre una dintre cele mai bune trupe pop-rock din istoria Regatului Unit.

În ianuarie 2007 trupa decide să se despartă, motivul invocat fiind „similarităţi muzicale”. Paul avea să declare într-un interviu ulterior, că Beautiful South se plafonaseră constant, pentru că în ultimii ani, sound-ul albumelor rămăsese aproape identic.

Un alt nume mare care în acest an, are un proiect solo, este vorba depre Sharleen Spiteri, solista şi fondatoarea trupei scoţiene Texas. Noul album se numeşte „Melody” şi a intrat direct pe locul trei în Anglia. De data aceasta, apariţia albumului nu este însoţită de o separare a trupei Texas. Despre Sharleen Spiteri se pot scrie foarte multe, în special folosind doar cuvinte apreciative, nu ale mele, ci ale multor nume implicate în industria muzicală mondială. Considerată de peste 20 de ani, una dintre cele mai bune voci pop-rock , Sharleen Spiteri are acum un prim proiect solo, scris, produs şi interpretat  în întregime de către ea însăşi.  Deşi influenţele muzicale pe care le recunoaşte, sunt The Clash, Blondie şi Marvin Gaye, albumele Texas, nu au sunat de prea multe ori în acest spirit. „Melody”, este însă un album care ne duce din punct de vedere al sunetului la soul-ul anilor 60 şi rock-ul anilor 50. Mulţi vor spune că Sharleen a scos acest soi de album, doar pentru că genul retro revine, datorită unor artiste precum Amy Winehouse sau Duffy. Este complet greşit. Ascultând discul veţi constata o abordare mult mai matură a acestui sound, Spiteri cochetând cu soul-ul şi în piese celebre Texas: „Inner Smile”, „Black-Eyed Boy” şi „Say What You Want”, cu mult înainte de noile nume britanice.

Bassist-ul John McElhone, a format Texas în 1986 în Glasgow, Scoţia. Ceilalţi membri, Sharleen Spiteri – voce, chitară ritmică, Ally McErlaine – Lead Guitar, Stuart Kerr – drums. Grupul şi-a luat numele de la filmul „Paris, Texas”, de muzica căruia se declarau a fi influenţaţi. Coloana sononoră a peliculei îi aparţinea lui Ry Cooder, un sound influenţat de acesta avea să se regăsească ulterior în multe din piesele grupului. Până în 2006, trupa a avut numeroase piese de Top 10 peste tot în Europa. Sunt foarte populari în Franţa. Albume celebre sunt „Southside”, albumul de debut, „Ricks Road”, „White on Blonde”. Single-uri arhicunoscute şi mai mereu difuzate pe multe din frecvenţele FM ale planetei: „I Don’’t Want A Lover”, „Say What You Want”, „Summer Son”, „In Demand”. Se aşteaptă o revenire în studio în 2009.

Sharleen Spiteri rămâne cea mai celebră membră a grupului, este foarte cunoscută şi apreciată pentru talentul muzical şi timbrul aparte al vocii. Texas este considerată de Rolling Stone Magazine una dintre cele mai bune trupe live din lume. Cu un album nou şi cu numeroase colaborări la orizont se speră doar că artista va continua şi cu trupa Texas.

Ovidiu Moldovan
8 septembrie 2008