BRĂILA: JOHNNY RĂDUCANU REDIVIVUS

Afirmam cu convingere, într-un interviu solicitat mie după încheierea celei de a şaptea competiţii a jazzului de la Brăila (18 - 20 octombrie 2019) că actuala ediţie a FESTIVALULUI-CONCURS INTERNAŢIONAL de JAZZ „JOHNNY RĂDUCANU” a fost, incontestabil, una de top: prin calitatea competitorilor, prin justeţea evaluărilor pronunţate de juriul competent, dar şi prin pregnanţa recitalurilor hors concours oferite seară de seară în Festival. Particularităţi favorizate odată în plus de ireproşabilul profesionalism al organizării – asigurată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, în benefic parteneriat cu Consiliul Judeţean Brăila şi cu Primăria Municipiului, cu sprijinul logistic al Teatrului „Maria Filotti”, unul dintre cele mai impresionante – sub aspect arhitectonic şi nu numai – lăcaşuri-gazde ale artei dramatice româneşti.

Urmând unei exigente preselecţii, paisprezece competitori au primit îndreptăţirea de a se confrunta în finala propriuzisă... Luând în considerare nivelul valoric apreciabil etalat de toţi concurenţii, deloc facilă s-a dovedit a fi misiunea juriului de a-i departaja întru distribuirea generoaselor recompense, pe cei mai buni dintre cei buni: Trofeul Johnny Răducanu (5000 €) încredinţat formaţiei „Act” (Irlanda, Marea Britanie, Spania), Premiul pentru cea mai bună formaţie (3000 €) dobândit de „Playground Quartet” (Germania), Premiul pentru cel mai bun solist vocal (2500 €) adjudecat de vocalista Judyta Anna Pisarczyk din Polonia, Premiul pentru cel mai bun instrumentist (2500 €) câştigat de saxofonistul italian Vittorio Cuculo; ghitaristei italiene Eleonora Strino, autoare a piesei „Senza e ce sta” i s-a cuvenit Premiul pentru cea mai bună compoziţie (2500 €), după cum trompetistului Francesco Fratini, tot din Italia, i s-a înmânatPremiul pentru cel mai promiţător tânăr interpret (2500 €). Un palmares acreditat de Juriul de specialitate compus din Ionel Tudor - preşedinte, Michael Creţu, Mircea Tiberian, Johnny Bota, Dan Spînu, Doru Ionescu şi subsemnatul, un palmares legitimând notorietatea internaţională, crescândă an de an, a emulaţiei brăilene consacrată artei jazzului! Şi deopotrivă notabil, faptul că nu puţine dintre creaţiile de marcă ale compozitorului care a dat numele manifestării, au fost reactualizate şi redimensionate sonor-expresiv de tinerii care şi-au disputat menţionatele gratificaţii.

Semnificativ de consemnat, Festivalul „Johnny Răducanu” de la Brăila a coincis cronologic în mare măsură cu „Zilele jazzului maghiar la Bucureşti” (16-19 octombrie) – iniţiat / concretizat în pagină organizatorică, binemeritând un sincer bravo, de către Institutul Balassi. S-a suprapus şi cu turneul întreprins în România (17-19 octombrie, la Bucureşti în sala „Teatrelli”, la Brăila pe podiumul Festivalului şi la Tg. Mureş în Clubul „Jazz&Blues”) de către reputatul grup ungar „Bohem Ragtime Jazz Band” din Kecskemet. Un octet ce şi-a consolidat faima europeană, trecând însă şi dincolo de ocean, în cei 35 de ani de activitate neîntreruptă, cu o discografie ce numără până în prezent – NB! 27 de albume (LP-uri, casete magnetice, CD-uri, DVD-uri), după cum unele dintre înregistrările grupului au fost preluate în 17 antologii discografice, inclusiv în DVD-uri. Cât priveşte prezenţele internaţionale ale acestui fulminant colectiv artistic, putem considera grupul drept un veritabil globe-trotter pe meridianele jazzului, cu apariţii în Anglia, Austria, Cehia, Finlanda, Franţa, Grecia, Olanda, Croaţia, Polonia, Germania (unde a concertat în 28 de oraşe!), Norvegia, Italia, Serbia, Elveţia, Slovacia, Canada, Statele Unite ale Americii, precum şi în România, cu evoluţii pe scene din Braşov, Bucureşti, Gărâna, Cluj, Sfântu Gheorghe. După cum o sugerează şi numele, „Bohem Ragtime Jazz Band” cultivă cu apreciabile rezultate un repertoriu raportat la genurile şi stilurile incipiente ale jazzului, ragtime, Dixieland, New Orleans, Swing timpuriu, Negro spirituals, dar şi succese ale vechiului jazz maghiar şi compoziţii originale ale membrilor formaţiei. Aranjamente de calitate, inspirate, cu ingenioase idei şi soluţii insolite, interpretări pline de vervă, de patos, de nerv şi culoare, dezinvoltura tehnică eclatantă, ca şi talentul improvizatoric vădit de unii dintre instrumentişti – iată argumente certe, infailibile pentru succesele constante probând admiraţia entuziastă a publicului. În formula de septet instrumental-vocal aliniată în turneul prin ţara noastră, formaţia i-a alăturat pe Lebanov József - trompetă, pe Mátrai Zoltán - clarinet, saxofon sopran, saxofon tenor, vocal, pe Bera Zsolt - trombon, pe liderul Ittzés Tamás cântând la pian, la vioară, vocal, el semnând şi aranjamentele pieselor din repertoriu, pe Hegedüs Csaba - banjo şi ghitară, pe Török József - contrabas şi tuba, pe Falusi Alfréd - baterie. Ei au fascinat audienţa graţie interpretărilor strălucitoare, de notabilă diversitate coloristică, pigmentate cu elemente de show, raportate îndeosebi la teme din albumul lor 2019 „Just A Gigolo” – între care „Trombone Rag” de Turk Mutphy, „Exactly Like You” de Jimmy McHugh şi Dorothy Fields, „Russian Rag” – autor George I. Cobb, „Storyville Swing” – de Joe Muranyi,  „Avalon”, creaţie semnată de Vincent Rose, Al Jolson, Buddy de Silva, prelucrarea jazzistică a unui hit al grupului „Beatles”, „When I’m Sixty-four” de John Lennon şi Paul McCartney.

În cea de a doua seară am apreciat recitalul Trio-ului Michael Creţu, talentatul contrabasist şi profesor (nepot al lui Johnny Răducanu), de ani buni rezident în Mancester, Marea Britanie, el fiind însoţit în demersul său scenic de englezii Ed Barnwell - pian şi Myke Wilson - baterie. Au lăsat o impresie specială melomanilor, identificabilă mai curând prin substanţă decât prin spectaculozitate. Între piesele oferite, în interpretări elocvente graţie sincerităţii trăirii şi expresivităţii, au figurat evocatoarea creaţie a lui Michael Creţu intitulată „Byzantium” şi, tot sub autograful liderului, de astădată în calitate de aranjor, temele tradiţionale „Balkan Connection”, „Greek Connection”; au mai fost alte două piese originale aparţinând pianistului Ed Barnwell – „Winter On The Danube” şi „Song For Betty”; de asemenea au fost tălmăcite în viziune proprie două notorii standarduri ale jazzului, „A St. Thomas” (Sonny Rollins), şi „My Little Suede Shoes” (Charlie Parker), dar ne-a bucurat să reascultăm în noi întruchipări, şi acea emblematică, memorabilă compoziţie a brăileanului Johnny Răducanu, în ton cu autumnala lună a derulării Festivalului, „October Song”. Tot în seara în care a suit pe scenă, Michael Creţu a lansat două recente CD-uri, „The Byzantium Connection” (contrabas solo) şi „The Balkan Connection” (Trio)

Aşteptat cu legitim interes de public şi îndelung aplaudat a fost, în epilogul sărbătorii muzicale de la Brăila, recitalul unei echipe instrumentale bucureştene dirijată cu indiscutabilă autoritate de Ionel Tudor. Am folosit sintagma „aşteptat cu legitim interes!” – mai întâi întrucât puţine sunt festivalurile noastre de gen care îşi permit şi izbutesc să aducă la rampă o orchestră mare... în cazul de faţă un ansamblu de elită – activând neîntrerupt de şapte decenii – Big band-ul Radiodifuziunii Române. Patru saxofonişti: Diana Suciu - saxofon tenor, Paolo Profeti şi Dan Marin Ioniţă - saxofoane alto, Cătălin Milea - saxofon bariton; patru trombonişti: Florian Radu, Adi Cojocaru, Vlad Leahu, Andrei Bolbocean; patru trompetişti: Silviu Groaza, Sebastian Burneci, Laurenţiu Moise, Silviu Albei; şi secţia ritmică reunindu-i pe Andrei Tudor - pian, Liviu Negru - ghitară, Adrian Flautistu - contrabas, ghitară bas, Laurenţiu Zmău - baterie, laolaltă veritabili profesionişti, mulţi dintre ei redutabili solişti improvizatori, instrumentişti şaisprezece,dirijoru-i şi întrece. Ei au regalat audiotoriul cu un program complex, policrom, cuprinzând partituri de certă dificultate rezolvate cu dezinvoltură în interpretări exultând de bucuria de a-şi exterioriza prin muzică prea-plinul afectiv!

Compoziţii şi aranjamente aparte, precum „Shiny Stockings” (Frank Foster), „Groovin’ High” (Dizzy Gillespie), „Brass Machine” (Mark Taylor), „Georgia On My Mind” (Hoagy Carmichael), „Admiral’s Horn” (Nick Lane), „Tears In Her Eyes” (Mike Tomaro), „Chameleon” (Herbie Hancock), „Grace” (Quincy Jones), „Groovin’ Hard” (Don Menza) au făcut deliciul publicului prin amploare sonoră şi incisivitate în atac, vitalitate a pulsaţiei ritmice, pluralitate stilistică, creativitate a intervenţiilor solistic-improvizatorice..., dar n-au lipsit două reprezentative momente muzicale datorate (compoziţii şi aranjamente) regretatului nostru compatriot Peter Herbolzheimer, piesele intitulate „Ballad for a Friend” şi „Blues In My Shoes”. Deopotrivă importantă de reliefat a fost contribuţia sine qua non a quintetului condus de pianistul Andrei Tudor, alcătuit din secţia ritmică înainte amintită a big band-ului, împreună cu trompetistul / flugelhornistul Sebastian Burneci, formaţie care a răspuns impecabil şi cu un minim de repetiţii complicatelor solicitări prilejuite de acompanierea celor nouă competitori din Italia, Lituania, Polonia şi România. Şi pentru a completa aportul la buna desfăşurare a Festivalului – Concurs marcat de lucrători ai Radiodifuziunii bucureştene, să subliniem ţinuta prezentării / comperajului asigurat de mereu inspiratul realizator de emisiuni Cristian Marica Rădoi, conducător al Redacţiei Actualităţi Muzicale, precum şi implicarea celor doi stage-manageri Octavian Chiţu şi Romeo Balaban.

Fără dubiu, greaua menire a impresarierii, a organizării, a funcţionalităţii – cu toate compozitele lor resorturi – a acestui impozant eveniment muzical, a revenit activei, dăruitei echipe a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Brăila, condusă cu pasiune şi har de Maria Puşcaciu.

Şi a fost o reuşită – reiau caracterizarea de la începutul acestor rânduri – de top!

Florian Lungu
19 noiembrie 2019

Foto: Marius Cotescu