BLUES în lume şi la noi!

Episodul sapte : Povestiri despre rock si blues

Rolling with the Stones

Trei tineri în 1962, Keith, Mick şi Brian trăiau într-un apartament insalubru supravieţuind cu resturile chefurilor din vecini, de pe unde „curăţau” tot ce puteau şi mai scoteau câte un bănuţ din vânzarea sticlelor de bere consumate… Mod de viaţă, un stil aparte şi … compoziţii, Doamne! Ce compoziţii: “Lady Jane”, piesa de care (şi cu care) m-am îndrăgostit, “Paint It Black” compoziţia care după părerea lui Lennon (şi a mea!) este una din cele mai importante creaţii ale secolului trecut, “Satisfaction”, “Under My Thumb” şi “Sympathy for the Devil” pentru că în 1969 la Altamont au adunat peste 300.000 spectatori la 4 luni după Woodstock, „Love In Vain” excentul cover după Robert Johnson, “Angie” o “recompensă” pentru că Angie Bowie l-a prins pe Mick în patul cu soţul său, „Jumpin’ Jack Flash” un hit despre care s-a făcut şi un film foarte bun, “Wild Horses” pentru că  este un strigăt de libertate şi statornicie şi... ”Streets of Love” de pe “A Bigger Bang” pentru că este cel mai bun album după 15 ani... sunt doar câteva perle din totalul de 334 de piese Stones. Unul din cele mai importante grupuri active ale muzicii rock care exercită în continuare o bogată influenţă asupra creaţiilor muzicale. Pe scurt.

Dar ce legătură are acest grup cu blues-ul? Ei bine, are! Chiar dacă aparent pentru profani Rolling Stones nu înseamnă decăt un grup de boşorogi încremeniţi în proiectul rockului, această imagine le va fi schimbată odată cu apariţia în România a cărţii lui Ioan Big - Povestea Rolling Stones. Dacă o vor citi. Dacă tot stau toată ziua pe net să downlodeze muzichie să pună mâna să afle ce este şi cu povestea Stoneşilor, să asculte măcar câteva albume sau piese, să cunoască adevărata faţă a acestui gen, care, din păcate, şi o spun cu un mare regret, este cunoscut în România foarte puţin. Foarte mulţi fac confuzia rock = heavy metal. Multe din grupurile de heavy metal, gothic metal sau death metal, etc (în special din Ardeal) sunt trupe derivate din aria hard-rockului. Ca atitudine şi mesaj. Dar expresia muzicală este cu totul alta. A lăsa lucrurile nelămurite, neclare este una din armele comuniştilor de pe vremuri. Imaginea “dură” a hard rockului atribuită la modul general muzicii ROCK are un scop precis şi, ce este mai grav, că mulţi formatori de opinie din România nu au habar de acest lucru. Le fac jocul inconştient. La fel mulţi din mass-media. Muzica rock are multe genuri şi subgenuri. Muzica rock face parte din cultura (Pop)ulara. Universul culturii POP – pop music – se referă la cultura de masă şi nu o nişă a vreunui gen inventat pe malurile Dâmboviţei. Casele de discuri au datoria să ne înveţe aceste lucruri (prin exemple concrete). Dar au şi interesul? A nu oferi altceva decât muzică de proastă calitate, uşor digerabilă şi la kilogram este apanajul îmbogăţiţilor de peste noapte. A lărgi aria de exprimare a muzicii în România ar fi o greşeală financiară pentru o casă de producţie muzicală, pentru că slăbeşte bugetul destinat muzicii, din buzunarul cetăţeanului. Politica unei firme muzicale sau a unui grup de firme cum este la noi, ne dovedeşte că o informaţie în plus strică cetăţeanului, îl scapă de mediocritate şi subcultură. Dar să trecem totuşi la blues cu un citat din cartea lui Ioan Big: “Ne-au făcut cunoştinţă cu bluesul. Da. Bluesul le datorează şi lor enorm. Muddy Waters spunea pe 30 aprilie 1977: - Deodată au apărut Rolling Stones. Şi când au făcut-o, au creat un imens spaţiu deschis pentru muzică. Au spus cine au făcut-o primul şi cum au ajuns să cunoască acest lucru...Îmi scot pălăria în faţa lor. Au luat mult de la mine dar cui îi pasă? A trebui să vină nişte oameni din Anglia ca să îi zgâlţîie pe oamenii mei – albii mei – şi să-i facă să vadă ce au chiar în curtea lor”. Au început ca un grup de şcolari, cu un repertoriu de blues şi R&B. Primele discuri, lansate în State, conţin în proporţie de 99 la sută coveruri. Muddy Waters, Slim Harpo, Jimmy Reed, Solomon Burke, Chuck Berry. Nu erau primii albi care minau acest teritoriu: Elvis cântase din Chuck şi Reed, iar Buddy Holly din Didley şi Little Richard. TOŢI rockerii albi îşi extrăgeau seva şi inspiraţia din aceleaşi discuri ca şi Stone-ii. Cu deosebirea că Elvis sau Holly n-au dat niciodată bluesului importanţa care o merită. The Rolling Stones au cântat frecvent cu idolii lor, de la Howlin Wolf la John Lee Hooker, în turnee întregi sau ca invitaţi speciali, pe scenă sau în studio. Sigur că n-a fost singura trupă formată din muzicieni albi care a cântat Blues. Este însă cu siguranţă una dintre cele mai bune, mai ales pe coveruri, alături de The Yardbirds, Paul Butterfield, Clapton, Vaughan”. Am încheiat citatul.

Am intrat în UE. E bine, e rău? Fiecare din noi avem un răspuns. Muzica românească va avea cu siguranţă un răspuns pozitiv. Artiştii români de asemenea. Muzica din rezistenţa rock, blues şi jazz va ieşi din subsol. O vom şterge de praf şi o vom vinde ca nouă. Nu vouă. Lor. Până atunci poate cineva va face un sindicat al artiştilor. Până atunci poate se vor plăti drepturile. Pănă atunci poate vom învăţa contabilitate. După aceea vom avea procese. De conştiinţă? Nu! Ei nu au conştiinţă. După aceea vom avea preţuri normale la marfa din raft. DA? Da. Şi diverse. După un mercurial al bunului simţ artistic. După aceea vom avea concerte adevărate. După aceea ne vom destupa la minte. Şi după, după, după aceea? Probabil că vom avea conducătorii pe care îi merităm. Probabil că vom avea muzică de toate felurile. Aperitive, Felul întâi, Felul doi, Felul trei şi Desert. Şi salate şi murături. Ceea ce nu avem importăm sau scoatem de la naftalină. Vom face ca Stones-ii, „o polenizare încrucişată”! Până atunci Ioan Big “face zgomot cu povestea rockului”. Avem timp să citim. Rolling Stones Chat! Ar fi o greşeală să înţelegem că e doar povestea Rolling Stones şi/sau se adresează numai fanilor Stones. Care ne învaţă că rock-ul şi pop-ul nu se confundă cu metalul şi muzica uşoară. Că bluesul a fost dintâi. A împlinit o sută de ani. Şi mai bine. Că are tulpina groasă. Că un disc de rock, blues sau jazz poate să coste 1, 2 sau 3 euro. La ieftiniri. Sau de sărbători când preţurile NU CRESC ci scad... Că munca e muncă şi salariu e salariu. Că dreptul artistului este al artistului. Că distracţia este distracţie şi cultura este cultură. Şi dacă am tehnoredactat acest cuvânt să citim această carte pentru că are legătură cu istoria pop-culturii, cu originile şi strămoşii muzicii rock, cu contextul socio+politic a două continente, cu geniile ce-au traversat spaţiul temporal din 1950 şi până în prezent. Să mai aflăm multe alte picanterii şi să luăm învăţăminte pentru acele lucruri în care omul nou din spaţiul carpato-dunărean nu crede. Şi vă voi repeta, ori de câte ori, veţi susţine, că ne aflăm în Europa. Care este. Leagănul culturii muzicale universale, cu o istorie pe care nu aveţi voie să o treceţi cu vederea. Mai ales dacă aveţi pretenţia că lucraţi în această branşă sau DOAMNE FEREŞTE sunteţi muzicieni. Închei cu un citat cât se poate de sugestibil: ”Cultura pop este un apanaj al societăţii postmoderne care speculează promovarea imaginii în scopul creării de branduri bazate pe transmiterea unei anumite imagini despre un simbol care poate să fie un artist, o trupă de muzică un actor, etc...Trupe muzicale legendare precum The Rolling Stones se bucură de o mediatizare intensă a vieţii personale care potenţează şi întreţine totodată şi succesul albumelor scoase pe piaţă. Stilul de viaţă al solistului principal, Mick Jagger, a devenit un role model pentru milioane de oameni din întreaga lume, un model aspiraţional caracterizat prin anumite valori care conturează imaginea cu care consumatorii vor să se proiecteze şi să se identifice”.

Radu Lupaşcu - 26.09.2006

www.raobooks.ro.

IOAN BIG- Povestea Rolling Stones – Editura RAO

(va urma)

P.S. In perioada 20 – 24 septembrie 2006, la Luxemburg  grupul de muzica medievala si traditionala TRUVERII va sustine o serie de concerte incluse in proiectul  „Muzica si fortificatii din Transilvania la Luxemburg”.

Alaturi de Asociatia MIORITICS – organizatorul deplasarii –, membrii grupului TRUVERII vor reprezenta România in cadrul evenimentului pentru turismul-cultural european - „Saptamana itinerariilor culturale europene”, un program al Consiliului Europei, organizat de Institutul European pentru Itinerarii Culturale, in perioada 18 – 24 septembrie 2006 in incinta Centrului Cultural Neumünster din Luxemburg,

Asociatia Mioritics  va prezenta expozitia „PhotoRaid: Biserici fortificate din Transilvania”, expozitia de icoane pe sticla cu modele din zona Sibiel si expozitia de afise cu reconstituiri ale oraselor medievale din Transilvania. La vernisajul expozitiilor, invitatii vor avea parte si de o degustare de vinuri romanesti.

In ziua de 20 septembrie, D-na Hanna Derer de la Instutul de Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti va sustine o comunicare avand ca tema fenomenul bisericilor fortificate in zona Transilvaniei iar spre seara publicul va putea vedea spectacolul „Truver în căutarea Europei – jurnal de călătorie” al trupei TRUVERII de la Casa Studentilor din Bucuresti.

Costurile de participare la aceste manifestari vor fi acoperite de Asociatia Mioritics prin finantarea obtinuta de la Institutul Cultural Roman in Programul Cantemir.  

Mai multe informatii:

Proiectul „PhotoRaid: Biserici fortificate din Transilvania”

Asociatia Mioritics este o organizatie non-guvernamentala si non-profit ce urmareste dezvoltarea turismului cultural si protejarea patrimoniului material si imaterial national. Proiectul a debutat in iulie 2004 cu o caravana foto care timp de 9 zile a strabatut 62 de localitati cu biserici fortificate. Materialul fotografic astfel rezultat a fost selectat si aproximativ 100 de fotografii au fost inramate. Din august 2004,  proiectul a primit sprijinul Comisiei Nationale UNESCO.

Spectacolul „Truver in cautarea Europei”

Un spectacol ce însumează muzică, poezie şi mici scenete de teatru ce readuc atmosfera comedianţilor ambulanţi, care colindând din loc în loc erau un bagaj al identităţi culturale Europene, de la muzica şi poezia truverilor medievali, trecând pe „scândura” comedianţilor Renaşterii până la vechile tradiţii ale „paizanilor”. Toată călătoria este prinsă într-un jurnal al truverului călător prin Europa şi timp, care plecând din anii de început al Festivalului Medieval de la Sighişoara ajunge la amintirile din trecutul Europei. 

Spectacolul a fost prezentat cu succes in Portugalia (Lisabona, Amadoria, Beja), Italia (Venetia – Institutul Român de Cultura si Cercetari Umanistice, Arezzo, San Giovanni de Valdarno), Ungaria (Veszprem), Romania (Bucuresti, Rasnov, Sighisoara, Suceava, Zalau, Sinaia)

Repertoriu: muzica din Spania, Portugalia, Franţa, Italia, Anglia, România; poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, francezi; scenete din literatura engleză, italiană, franceză şi tradiţii provensale, româneşti, italiene. 

Instrumente: flaute verticale, ocarină, caval, fluier cimpoi, tamburine, tobă mare, bodhran, djambe, castaniete, trianglu, clopote, vioara săracului, arborele ploii, daff,  bongos, maracas, beţe, dublu ton, aduf, scoici, chitară, tutora

Programul Cantemir

Programul CANTEMIR este constituit ca un program pilot de finanţare al Institutului Cultural Român pentru proiecte culturale româneşti derulate în mediul internaţional în anul 2006. El se înscrie în strategia generală a Institutului Cultural Român care şi-a propus ca, în perioada 2005 – 2008, să-şi asume rolul de interfaţă între cultura română şi străinătate, urmărind creşterea vizibilităţii valorilor culturale româneşti.

www.programulcantemir.ro

Persoana de contact:

Mihai Serghei Todor

studio24@ccs.ro

0744677307

(comunicat primit de la grupul TRUVERII)