Arta Sunetelor

 

Astă seară cântăm ... în familie: The Corrs

Oricum ai spune-o, oriunde ai încerca să o încadrezi, The Corrs rămâne una dintre cele mai bune afaceri de familie din întreaga istorie a muzicii. Sper însă că odiseea trupei irlandeze nu s-a terminat aici. Cei patru fraţi mai au multe de spus în muzică. Această scurtă istorie a trupei, este prilejuită de apropiata lansare a primului album solo semnat Sharon Corr. Deşi, Andrea Corr a început o carieră solo încă de acum un an şi ceva, “sound-ul” trupei se regăseşte de-abia pe anunţatul album al lui Sharon. Andrea a decis să exploreze alte tărâmuri muzicale cu al ei album “Ten Feet High”, dar succesul a fost unul limitat. Când eşti atât de uşor identificabil cu un nume sonor, sau un sound specific, este aproape imposibil să încerci să evadezi. Sharon, se pare că a învăţat ceva din asta, iar albumul ce va fi lansat în această vară, va suna aşa cum trebuie. Celtic, cu puţin pop şi folk.

Nu ştiu încă dacă este sau nu o strategie de marketing ok, dar deşi albumul nu are încă un titlu şi nici măcar o dată de lansare, promovarea lui se face de către Sharon la cele mai tari festivaluri din Regatul Unit, e vorba aici despre Isle Of Wight şi Glastonbury. În trupa care o acompaniază îi redescoperim pe câţiva dintre cei care au fost alături de The Corrs.

Oficial, The Corrs nu sunt complet afară din business, chiar şi acum când proiectele solo se înmulţesc, nici unul dintre fraţi nu neagă că trupa nu se va reuni. Până atunci să facem cunoştinţă cu una dintre cele mai proaspete şi suprinzătoare apariţii din muzica ultimului deceniu.

E greu să îi încadrezi în vreun gen muzical. Îndeobşte se vorbeşte despre ei ca despre o trupă celtică de folk rock. The Corrs sunt: Andrea (voce principală, fluier), Sharon (vioară, voce), Caroline (tobe, percuţie, bodhran, voce) şi Jim (chitară, keyboards, voce). Sunt din Dundalk, Irlanda şi provin dintr-o familie cu multe legături cu muzica. Ambii părinţi deşi au avut alte meserii, au cântat împreună sub numele de Sound Affair. Repertoriul lor era alcătuit în cea mai mare măsură de cântece ABBA şi Eagles. Scenele pe care le interpretau erau unele cu preponderenţă locale, mai ales în pub-urile răspândite de-a lungul şi de-a latul Irlandei... Pentru că timpul rămas pentru supravegherea copiilor era unul limitat, micuţii participau de cele mai multe ori la spectacolele părinţilor.

Evident, încă din adolescenţă cei patru fraţi au fost încurajaţi să urmeze drumul muzicii, dar într-o manieră mai profesionistă decât o făceau părinţii. În timp ce au început să ia lecţii la vioară, chitară sau tobe, tatăl i-a învăţat acasă pianul. Sharon şi Jim au început să cânte sub forma unui duo, mai repede, dar erau spectacole la fel cu cele ale părinţilor, desfăşurate mai ales în pub-urile locale. În 1990 devin un quartet, iar 1991 participă la audiţiile pentru fimul The Commitments. Aici vor lăsa o impresie favorabilă, aşa încât John Hughes, este de acord să le devină manager.

În 1994, ambasadorul american în Irlanda, îi vede şi îi ascultă într-un bar din Dublin. Asta îl determină să îi invite să cânte la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994, pe stadionul din Boston. Un an mai târziu, cei patru semnează cu Atlantic şi îl cunosc pe David Foster un renumit compozitor şi producător canadian. Astfel apare primul disc, “Forgiven, Not Forgotten”, album cu puternice influenţe celtice şi care conţine 6 piese instrumentale care demonstrau abilitatea şi talentul extraordinar al fiecărui membru. Discul se vinde bine la început în Irlanda, Australia, Japonia, Norvegia şi Spania. În cele din urmă va obţine platina şi în Regatul Unit, în timp ce acasă în Irlanda, va fi de patru ori onorat cu platină.

Talk On Corners”, iese în 1997, după ce în prealabil, The Corrs au cântat ca trupă de deschidere pentru Celine Dion, în cadrul turneului mondial al acesteia din 1996. Cu toate acestea, discul are un succes limitat. Un an mai târziu, cei patru remixează piesele albumului, discul sună astfel mai actual şi mai pop şi ajunge pe locul întâi mai peste tot pe glob.

Încep să apară şi premiile şi recunoaşterea oficială şi calificativele cel mai adesea laudative. Show-ul trupei înregistrat pentru MTV Unplugged, va apărea ce CD şi DVD în 1999, an în care vor primi şi un BRITT Award.

Anul 2000, le consolidează succesul, datorită albumului “In Blue”, dar apar şi critici destul de vehemente, datorate sound-ului mult prea comercial al discului. Primul single de pe album, se numeşte “Breathless” şi este produs de Robert Lange. În timpul producţiei de studio pentru acest disc, mama lor moare pe patul de spital, în aşteptarea unui transplant la plămâni. La funeralii, aveau să participe şi Bono şi Larry Mullen de la U2.

Succesul se va menţine ridicat şi în anii următori, va apărea şi prima compilaţie, vor exista şi o mulţime de colaborări în studio sau pe scenă, cu artişti precum Bono, Ronnie Wood, Josh Groban, Alejandro Sanz. Concertele se ţin lanţ, The Corrs, vor cânta live foarte mult, ceea ce le va spori faima. Mulţi critici muzicali îi apreciază mult pentru asta şi sunt multe voci care spun despre trupă că a fost una dintre cele mai bune trupe de concert din istoria Regatului Unit.

Ultimele două albume, “Borrowed Heaven” din 2004 şi “Home” din 2005, le sunt dedicate părinţilor. În special “Home” este privit drept un album tradiţional irlandez, pentru că în cuprinsul acestuia, trupa interpretează multe cântece de acest gen, “furate” din caietul de cântece al mamei. Cu acest disc original, The Corrs celebrează 15 ani de existenţă.

Tot în 2005, în semn de mulţumire pentru diversele acţiuni caritabile în care s-au implicat şi pe care le-au dus la bun sfârşit, Regina Elisabeta a II-a i-a făcut Membrii de Onoare ai Imperiului Britanic.

Imediat în 2006, trupa îşi încetează activitatea oficială, datorită unor motive private. Fiind ei însuşi o familie şi demonstrând de-a lungul anilor o puternică legătură faţă de părinţi, era aproape firesc ca succesul să nu stea în calea întemeierii unor familii proprii pentru fiecare membru.  Iar aceste lucruri, aveau să se întâmple practic concomitent. Exceptând-o pe Andrea, toţi ceilalţi aveau să se căsătorească şi să facă copii, aproape simultan. Asta i-a făcut să renunţe la muzică. Au ignorat şi multe opinii ale criticilor, care au exprimau dezamăgirea că o astfel de trupă talentată renunţă complet la a face muzică.

Din 2006 încoace, au mai apărut două compilaţii de hit-uri, ele însă nu au avut succes de loc, până chiar şi fanii par să nu le fi cumpărat, probabil în semn de protest. Una peste alta, motivele pentru care The Corrs nu mai sunt, sunt nişte motive cât se poate de importante, aşa că nimeni nu ar trebui să se plângă. Conform presei tabloide britanice, în vara aceasta şi Andrea îşi urmează fraţii în acest carusel al întemeierii unei familii. Cu toate acestea sunt semne bune şi pentru fani. Discul de debut al lui Shanon, va suna asemenea discurilor trupei din anii de succes. În plus, din ce în ce mai multe declaraţii ale lui Andrea, Jim şi Caroline vin să confirme o eventuală revenire pentru 2010.

 

OVIDIU MOLDOVAN
1 iulie 2009 

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Brezoi.jpg

Afis_Rockstadt 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg