Arta Sunetelor

 

SIDERAL

Puţine trupe româneşti beneficiază de misterul care înconjoară activitatea formaţiei Sideral. Exceptând un scurt portret publicat în Almanahul Flacăra din 1970 şi câteva articole apărute prin Săptămâna şi Viaţa Studenţească în 1968, nu am reuşit să găsesc alte referiri la grupul Sideral. Publicaţiile anilor ‘60 aveau probleme mult mai “serioase” de dezbătut decât să prezinte activitatea unei “formaţii vocal – instrumentale”. Era mult mai importantă problema adâncimii arăturii şi distanţei dintre rânduri la cultura porumbului, cum au reuşit stahanoviştii brigăzii de tineret de la Combinatul Siderurgic Hunedoara să-şi depăşească normele cu 324% sau cea a înfierării, de către tineretul român, a “agresiunii imperialiste împotriva popoarelor frăţeşti”.

Formaţia nu a înregistrat nici un disc la Electrecord, iar piesele înregistrate la radio au fost şterse după plecarea din ţară a trupei Sideral Modal Quartet. Au rămas totuşi câteva secvenţe în arhiva televiziunii, pe care ni le-a prezentat Doru Ionescu în serialul “Timpul chitarelor electrice” şi piesele din coloana sonoră a filmului “Ultima noapte a copilăriei”. În anii ‘60, Sideral se bucurau cam de aceeaşi popularitate cu Sincron, Entuziaştii, Mondial, Phoenix, Modern Group, Coral, Sfinx sau Olimpic 64. Aveau fani entuziaşti, ţineau concerte electrizante, şi susţineau aceeaşi activitate pionierat dusă într-o societate ostilă, cu mijloace tehnice precare, dar cu multă risipă de energie şi talent. Ideea înfiinţării formaţiei Sideral apare în iarna anului 1964, când Mugur Winkler (chitară, voce), Idu Barbu (orgă), Adrian Paris (bas) şi un toboşar al cărui nume n-am reuşit să-l aflu, toţi elevii de liceu, încep să repete şi apoi să cânte la seratele dansante ale casei de cultură din strada Zalomit. În aprilie 1965 se alătură formaţiei şi Mircea Drăgan (orgă), student la Conservator. Primul contract profesionist este încheiat în iulie 1965, când vor activa timp de o lună pe o terasă de vară din Târgu Jiu. În toamna aceluiaşi an, Adrian Paris, care intrase la medicină şi se dedică studiului, precum şi primul “tobar” sunt înlocuiţi de Dumitru Tunsoiu şi respective Ştefan Mihăescu. Încep repetiţii serioase la clubul Medicinii de lângă terasa Oteteleşeanu, punctate de apariţii săptămânale la seratele dansante. Tot atunci, “apare” încă un nou chitarist, Vlad Gabrielescu. Regizorul Savel Stiopu utilizează mai multe piese Sideral în coloana sonoră a filmului “Ultima noapte a copilăriei” şi-l angazează pe Dumitru Tunsoiu în rolul principal al filmului. Aşa se “naşte” … Liviu Tudan (bas, vioară, voce), Mitică păstrând după încheierea filmărilor numele eroului interpretat în film. Pe perioada filmărilor locul său din trupă este preluat de Cornel Ionescu, care cântă la chitară, muzicuţă, clape şi …chitară bas, alternativ cu Mircea Drăgan. Deşi nu este apreciat prea mult de critica de film autohtonă, “Ultima noapte a copilăriei” primeşte Marele Premiu al Festivalului Internaţional de la Pnom Penh (Cambodgia).

Odată cu venirea primăverii 1966, Sideral va începe un lung şir de concerte la Teatrul de vară “23 August” şi vor cânta într-un spectacol la Sala Palatului. Repertoriul cuprindea pe lângă piese Beatles, Rolling Stones, Monkees sau Who şi piese proprii unele compuse de Liviu Tudan: “Archeopteryx”, “Lacul” sau “Somnoroase păsărele”, altele de Winkler, precum “Motanul” şi o serie de prelucrări folclorice care dădeau un “sound” total original grupului Sideral. Varianta românească a piesei “Walking The Dog”, … “De-aseară latră” devine un cântec manifest al trupei. Debutul radiofonic al formaţiei Sideral se produce în prima ediţie a emisiunii Metronom, realizată de Cornel Chiriac şi Geo Limbăşanu, iar prima apariţie TV se produce în iulie 1966 cu “Mândruliţă din Banat”.

Timp de câteva luni Mugur Winkler îşi pregăteşte bacalaureatul şi admiterea la facultate fiind înlocuit cu Dan Lecca. În vara anului 1966 Sideral cântă la Mamaia, pe terasa restaurantului Mioriţa, lucru care se va repeta în vara anilor ‘67 şi ‘68. Din toamna anului 1966 va începe colaborarea cu teatrul Constantin Tănase, grupul Sideral înlocuind formaţia Sincron în spectacolul “Scandal la Boema” până în iunie 1967. “Sediul” trupei se mută la casa de cultură Mihai Eminescu. În anii 1967-68, care vor reprezenta şi perioada de apogeu a trupei, cu multe concerte şi turnee în ţară, vor apărea în multe emisiuni TV. Toamna anului 1968 duce la dezmembrarea trupei. Pe rând, Mircea Drăgan pleacă la Mondial, urmat curând de Vlad Gabrielescu, Cezar Tătaru (voce) şi de Liviu Tudan, care devine membru de bază al formaţiei Roşu şi Negru. Mugur Winkler, împreună cu Ştefan Mihăescu , Andy Valente (orgă) şi doi foşti componenţi ai formaţiei Entuziaştii, reface grupul sub numele de Sideral Modal Quartet. Sub acest nume apar la primul festival Club A (17-22 dec. 1969) unde obţin un premiu de grup pentru virtuozitate instrumentală, iar Mugur Winkler este desemnat drept cel mai bun chitarist din festival. În ianuarie 1970, Mugur Winkler împreună cu Şerban Ciurea (chitară), Andrei Ignat (bas) şi Constantin Dobrin (tobe), vor pleca cu un contract ARIA în turneu în Germania şi Olanda, din care nu vor mai reveni niciodată. Aşa începe legenda… iar, în lipsa înregistrărilor, mulţi îşi amintesc despre “Archeopteryx”, ca de o adevărată piatră de hotar a rock-ului românesc, dar aproape nimeni nu o mai poate fredona. Mugur Winkler a devenit între timp un important om de afaceri în Elveţia, iar cel care a fost timp de mai mulţi ani “sufletul formaţiei” Sideral, Liviu Tudan, ne-a părăsit, la doar 58 de ani.

Nelu Stratone

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Dalaras.jpg

Afis_Marc Ribot 2017.jpg

Afis_Diego El Cigala.jpg

Afis_Deep Purple 2017.jpg

Afis_Al di Meola 2017.jpg

Afis_Rabih Abouh-Khalil.jpg

Afis_Engelbert 2017.jpg

Afis_Kings of Leon.jpg

Afis_Patricia Kaas 2017.jpg

Afis_Evanescence.jpg

Afis_Rockstadt 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg