Arta Sunetelor

 

REZONANŢE UMORISTICE LA REŞIŢA

afis Umorul in jazz Resita 2020.jpgÎn inima Caraş Severinului, Reşiţa, se derulează de şapte ierni un incitant Festival muzical personalizat, purtând pe generic un nume emblematic pentru arta sunetelor din România: Sabin Păuţa (ortografiat şi Pautza) – maestru al baghetei apreciat pe multe meridiane (26 de ani director şi prim dirijor al Filarmonicii din Plainfield, New Jersey, SUA, dirijor şi în Australia, în Canada, Germania, Italia, Polonia dar anterior şi la Iaşi, fondator-dirijor al Coralei „Animosi” şi profesor universitar), susţinător a două doctorate în străinătate, prolific compozitor de muzică simfonică, vocal-simfonică şi concertantă, de cameră, corală, muzică pop, orchestrator, muzicolog – care, urmând unui sfert de veac petrecut dincolo de hotare, a revenit după 1989 în Banatul natal (unde văzuse lumina zilei în localitatea Câlnic, la 8 februarie 1943), stabilindu-se în Reşiţa, municipiu care i-a conferit titlul de Cetăţean de onoare şi i-a înscris numele pe frontispiciul Liceului de Muzică din această urbe.

Între evenimentele derulate sub egida ediţiei 2020 a Festivalului Internaţional „Sabin Pautza”, a trezit interesul, prin originalitate şi insolit în context,„UMORUL ÎN JAZZ” – un show care în ultimii ani a mai fost prezentat cu succes la Ploieşti, Constanţa, Sibiu, Tulcea, Arad, Satu Mare, Galaţi, Victoria, în trei cluburi din Bucureşti, inclusiv în Clubul de jazz ce a funcţionat sub auspiciile Institutului Cultural Român şi în Aula Palatului Cantacuzino, sub egida Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. O legitimare în plus a includerii acestui show s-a raportat şi la certitudinea faptului că Sabin Păuţa a fost şi rămâne un mare iubitor şi promotor de umor, recent semnatar al cărţii de glume „Carnaval fără măşti sau Hai să (ne) râdem” apărută în vara anului trecut!

Dintru începuturi, jazzul american s-a dorit o muzică veselă, captivantă, plină de vitalitate şi de culoare, mai ales pe când promotorii lui afro-americani şi latino-americani, se aflau în căutarea aderenţei unui public cât mai numeros. Cum prospeţimea sonorităţilor asigurată de improvizaţia spontană se conjugă benefic cu buna dispoziţie, era firesc ca acest nou gen sonor apărut la începutul veacului trecut să genereze admiraţia melomanilor încă din primele sale decenii de manifestare. Căci buna dispoziţie, atractivitatea, firescul exprimării pe care le pot genera anume producţiuni ale jazzului reprezintă argumente viabile împotriva falsei aserţiuni ce acuză o pretinsă inaccesibilitate a acestui compartiment muzical, caracterul lui sofisticat, criptic, dificil de înţeles / de acceptat de către mulţi auditori...

Revenind la susnumitul show, voi preciza că subsemnatul a colecţionat prin ani seducătoare arhivări audio-video, apte să înflorească zâmbete pe chipurile melomanilor (sau chiar hohote), să încânte spiritele. Atare înregistrări insolite, cu Meade Lux Lewis, Johnny Răducanu, Clark Terry, Slim & Slam, Fred Astaire, Louis Armstrong, Victor Borge, Bobby McFerrin, grupul „Spike Jones and His City Slikers” şi alţii asemenea, au fost oferite on line în prima parte a showului (prefaţat la Reşiţa de cuvintele de bun venit ale neobositei organizatoare Camelia Duca). Întrucât, după cum se ştie, prezenţa fizică a unor spectatori într-o sală a fost restricţionată din cauza pandemiei, semnificativele întruchipări video-audio şi recitalul live aferent – laolaltă show-ul „UMORUL ÎN JAZZ” – au parvenit melomanilor vineri 18 decembrie 2020 pe lungimile de undă ale postului privat „Banat TV” implicat în găzduirea manifestărilor Festivalului, cu preţiosul aport al directoarei Cornelia Dunăreanu.

Invitat pentru partea a doua a serii, a evoluat live în stil nu mai puţin umoristic un quartet sui generis reunit cu o săptămână înainte de către apreciatul poliinstrumentist constănţean Liviu Mărculescu, sub denumirea „Dixietram”. Notoriul lider – redutabil interpret la trombon şi la bucium, şi-a alăturat astfel, trei tineri şi talentaţi instrumentişti din Iaşi: pianistul Răzvan Pârvu, saxofonistul Dan Frecăuţanu şi ghitaristul Eugen Toboş, cu toţi admirabili improvizatori.

Am fost privilegiaţii beneficiari / fani ai interpretărilor lor creative, zglobii, pline de patos şi de contaminant entuziasm, presărate din belşug cu variaţiuni improvizatorice spontane alternative ale tuturor celor patru muzicieni. Programul orientat îndeosebi spre repertoriul de circulaţie internaţională al jazzului tradiţional-dixieland şi clasic-swing, a cuprins şi două inspirate compoziţii ale lui Liviu Mărculescu. Ne referim la cele nouă piese intitulate „THE ENTERTAINER” (Scott Joplin), „BILL BAILEY, WON’T YOU PLEASE COME HOME” (Hughie Cannon), „COTTY’S BLUES” (Liviu Mărculescu), „WHEN THE SAINTS GO MARCHIN’ IN” (traditional), „MY WILD IRISH ROSE” (Max Steiner & Ray Heindorf), „REşiLA” – aluzie la Reşiţa – (Liviu Mărculescu), „THERE IS A TAVERN IN THE TOWN” (traditional folk song), „LITTLE BROWN JUG” (Joseph Eastburn Winner), „JINGLE BELLS” (James Lord Pierpont) – această din urmă piesă interpretată în două reuşite versiuni interpretative succesive!

Fireşte, din spectacol n-au lipsit glumele la zi şi... la seară.

Florian Lungu
27 ianuarie 2021

DixieTram Resita 2020.jpg

Legenda foto: Răzvan Pârvu, Dan Frecăuţanu, Liviu Mărculescu, Eugen Toboş

 

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Tusnad 2021.jpg

Afis_Brezoi 2021.jpg

Afis_Darmanesti Blues.jpg