Arta Sunetelor

 

KAMO FOREVER

Ca oricare jazzfan, nutresc un sentiment de legitim respect şi exprim integrala mea admiraţie pentru organizatorii evenimentelor festivaliere de gen cu îndelungată tradiţie. Desigur, cel mai macrobian festival românesc de jazz rămâne acela de la Sibiu, ajuns în anul 2018 la borna temporală patruzecişiopt, pentru el militând regretatul Nicolae Ionescu (întemeietor) apoi, din 1997 HJK Schmidt şi Simona Maxim! Cu ani mulţi de existenţă se fălesc deopotrivă „Gărâna Jazz Festival” (22 ediţii, manager Marius Giura) şi „Jazz Napocensis” din Cluj (22 ediţii, prin susţinutele eforturi ale lui Ştefan Vannai).

În privinţa manifestării derulate în serile de 24 şi 25 noiembrie 2018 în Sala Capitol din Timişoara, ne bucură să recomandăm GALA DE BLUES JAZZ „KAMO” de pe locul secund al longevităţii, la a sa ediţie a XXVIII-a (!!!) drept o certă biruinţă organizatorică şi artistică. Constituenţi s-au reunit acum, ca şi anterior, Filarmonica Banatul, Fundaţia „Alternativa”, Consiliul Judeţean Timiş, Primăria Municipiului Timişoara, cu substanţialul suport al unor sponsori. Fondată în 1991 de muzicianul-demiurg de evenimente Kamocsa Béla – gratificat în apogeul vieţii cu titlul Cetăţean de onoare al Municipiului – Gala (care după trecerea în nemurire a artistului la 14 ianuarie 2010 îi poartă emblematic numele începând cu ediţia a XX-a) şi-a permanentizat până azi dăinuirea. Drept nou director artistic a fost desemnat a prelua destinele acestei sărbători muzicale neobositul, competentul, mereu intuitivul Johnny Bota, fost principal partener al lui Kamo timp de vreo trei decenii.

Tot Johnny Bota s-a implicat şi în manageriatul renumitului grup „Bega Blues Band” înfiinţat şi condus anterior de acelaşi Kamocsa Béla. Noul lider a procedat la reorientarea repertoriului formaţiei, cu predilecţie spre jazz. Majoritatea – de multe ori totalitatea – secvenţelor cuprinse în programele de recital sau în tracklist-urile discurilor BBB a apărut alcătuită din compoziţii originale.

În anul 2018, grupului de viaţă lungă „Bega Blues Band” i s-a acordat onoarea de a deschide Gala XXVIII. Pe lângă membrii titulari, Maria Chioran - vocal, Lucian Nagy - saxofon sopran, saxofon tenor, caval bulgăresc, flaut, bansuri indian, Toni Kühn - pian electric, melodica, Mircea Bunea - ghitară, Lică Dolga - baterie şi desigur Johnny Bota - contrabas, ghitară bas, line up-ul a inclus şi o serie de invitaţi: Sasha Bota - vioară electrică, Ştefan Colompar - vioara I, Florin Deac - vioara a II-a, Irina Vizir - viola, Sabin Pascu - violoncel, Ovidiu Andriş - vibrafon, Vita (Octavian Horvath) – actor recitator. Prezenţa ultimului menţionat a fost solicitată de inserţia în program, în premieră, a unei insolite suite literar-filozofice imaginată de Toni Kühn, intitulată „Luciditate & Dumirire & Meditaţie”; suită ale cărei secţiuni au fost intercalate între piesele muzicale propriuzise. Recitalul grupului a oferit celor prezenţi creaţii recente precum „Mall Blues”. „St. John”, „Tonic Blue”, „Miracles” datorate lui Johnny Bota, „Urma scapă turma” de Mircea Bunea, „Big Change” – autor  Lucian Nagy. Aprecierile publicului s-au materializat inclusiv în interpretarea, ca supliment de program la cererea spectatorilor, a piesei lui Kamocsa Béla „Te sponsorizez”.

Dacă evoluţia combo-ului timişorean s-a impus ca momentul festivalier cel mai extins, mai consistent, celelalte cinci recitaluri au suscitat la rândul lor un interes îndreptăţit de  valoarea şi originalitatea performerilor. Astfel, poli-instrumentistul britanic (deşi născut în SUA) Sam Amidon în vârstă de 37 de ani a recurs la conlucrarea cu instrumentiştii timişoreni Sasha Bota - viola, Toni Kühn - ghitară, pian electric, plus patru componenţi ai Filarmonicii „Banatul”, Eugen Morăriţa - vioara I, Horaţiu Bălan - vioara a II-a, Darius Tereu - cello şi Florin Lupulescu - contrabas. Cântând cu aplomb la ghitară şi banjo, dar producându-se şi vocal, oaspetele a cărui notorietate internaţională s-a datorat colaborărilor cu personalităţi ale jazz-ului american ca Bill  Frisell (ghitară), Jason Moran (pian) şi cu renumitul trompetist englez (de origine canadiană) Kenny Wheeler, a încântat asistenţa cu compoziţiile pline de firesc şi culoare, presărate uneori cu accente psihedelice şi cu influenţe ale muzicii irlandeze. Toate cele şapte secvenţe ale recitalului, ca „Saro”, „Way Go, Lily”, „How Come That Blood”, „All Is Well” etc. s-au datorat  exclusiv protagonistului.

Contrabasistul marseiez Michel Zenino care s-a afirmat în Franţa şi nu numai, inclusiv ca aranjor, compozitor, pedadog, fondator al taberelor de vară „Paimpol Jazz Camp”, dar mai ales sideman al unui impresionant număr de iluştri interpreţi de gen, a urcat pe podiumul de la Sala Capitol în fruntea propriului quartet, cu Christophe Monniot - saxofon alto, Emil Spanyi - pian, Jeff Boudreaux - baterie. Cu doar două excepţii, programul de recital al muzicienilor francezi a alăturat creaţii aparţinând lui Michel Zenino, complexe, moderne, de o expresivitate frustă, dintre care amintim „Malcolm la danse”, „The Mouse”, „Better Come Too”, „La danse d’Hannahbabouchka” – piese  înscrise şi în reuşitul album discografic „Movin’ On”. Satisfacţiile estetice, confortul auditiv pe care le-au încercat spectatorii din sală, s-au alungit până dincolo de miezul nopţii într-un incitant jam session organizat la Clubul Zaza.

Dintr-o Gală timişoreană care se respectă nu putea lipsi, desigur, grupul concitadin cu cea mai explozivă agendă de participări la concerte şi festivaluri, Trio-ul „JazzyBit” ce-i reuneşte din anii 2011-2012 pe Teodor Pop - orgă Hammond, keyboards, Mihai Moldoveanu - ghitară bas şi pe Szabó Csongor-Zsolt - baterie. Aplaudaţi în festivaluri şi cluburi din Italia (Tuscia in Jazz), Viena, Budapesta, Belgrad, Londra, Paris, Vilnius, Örebro (Suedia), Jarasum Jazz Festival (Coreea de sud), Bucharest Jazz Festival, SamFest Jazz – Satu Mare, North West Fest Jazz & Blues – Baia Mare, Gărâna Jazz Festival, Câmpina Jazz Rock Festival, Timişoara Capital Jazz, Alba Jazz, Green Hours Jazz Fest ş. a., având la activ două albume discografice – „Touch The Sky” şi „Horizon” – cei trei „copii teribili” ai jazzului timişorean cultivă cu notabile rezultate un filon stilistic fusion jazz altoit cu funk, latino, blues în piese pe care le compun, le interpretează şi le prelucrează variaţional-improvizatoric împreună, aflând acea sectio aurea, acea proporţie echilibrată între substanţialitatea limbajului muzical şi între accesibilitatea / sugestivitatea produsului sonor finit, echilibru întotdeauna amendat pozitiv de public! Aceeaşi formulă, acelaşi concept le-au reiterat cei trei şi în capitala Banatului (viitoare capitală culturală europeană), adică acasă, fiind recompensaţi cu ropote de aplauze pentru energizantele lor piese „Ocean Wave”, „Train To Afrisia”, „Tumbao” şi altele asemenea.

Era firesc ca o Gală cu il direttore artistico Johnny Bota, să fie onorată şi de alţi basişti invitaţi. Unul a fost, în cea dintâi seară, mai înainte relevatul Michel Zenino. În seara a doua, 25  noiembrie, l-am admirat fără rezerve pe belgianul – nativ din Olanda – Jos (Johannes) Machtel, contrabasist de prim rang şi lider al unui redutabil trio ce i-a cuprins pe foarte tânărul şi deosebit de dotatul pianist Bram de Looze (despre el, cu siguranţă vom mai auzi vorbindu-se pe măsura afirmării sale şi a recunoaşterii valorice pe care o merită) şi pe Matthias de Waele, ritmician de forţă şi dibăcie al bateriei. Surprinzător de activ, Jos Machtel a hălăduit de-a lungul anilor ca rezident în Hilversum, Madrid, Kansas City, Bruxelles, Louvain, implicându-se temerar într-o sumedenie de proiecte, făcând parte din numeroase formaţii şi orchestre, preferat de interpreţi de referinţă ai genului. Trio-ul Jos Machtel a intenţionat / a izbutit să reactualizeze cu măiestrie şi autenticitate câteva celebre teme standard ale jazzului purtând autografele lui Harry Warren, Duke Ellington, Billy Strayhorn, Lionel Hampton, Irving Berlin, Eubie Blake şi Charles Mingus.

Epilogul muzical al celei de a XXVIII-a ediţii a Galei de Blues Jazz – Timişoara 2018 a revenit unei trupe din Serbia, „Balkan Salsa Band”, ai cărei vajnici instrumentişti au mai figurat ca oaspeţi ai Galei timişorene cu şase ani în urmă (2012). Ilustrând şi de astă dată dezideratul celor care organizează evenimentul, de a aduce pe scena Galei „Kamo” îndeosebi muzicieni din ceea ce numim o atare eurozonă (arealul Banatului şi regiunile / ţările limitrofe), jazzman-ii sârbi au cucerit audienţa cu muzica lor alertă, înglobând sesizabile accente ethno şi un fundament ritmic specific speciei braziliene salsa. Ne referim la virtuozii interpreţi Jovan Maljoković - saxofon tenor, lider, compozitorul tuturor celor unsprezece momente sonore oferite publicului, Nemanja Banović - trompetă, Goran Potić - ghitară,.Ivan Ilić - pian, Slaviša Pavlović - bas, Miodrag Maljoković - baterie şi, prezentă în scenă cu începere de la piesa a patra a programului, talentata, frumoasa, charismatica vocalistă Anđelka Simić.

Să mai consemnăm între momentele importante ale panopliei reuşitelor Galei, prezentarea de către eminentul jazzolog clujean Virgil Mihaiu a amplului volum Istoria jazzului european cuprinzând referinţe ale mai multor autori la contexturile muzicale de gen din 40 de ţări ale continentului nostru, apărut sub egida „Centrului Naţional de Studii despre Jazz” ce aparţine notoriei Accademia Nazionale del Jazz de la Siena. Volum în care capitolul despre compartimentul autohton a revenit menţionatului publicist, profesor universitar de estetică a jazzului.

Şi a fost Gala de Blues Jazz „Kamo” 2018... o ediţie a XXVIII-a care prin revelatoarea ţinută a performanţei interpretativ-creative – şi în aşteptarea ediţiei a XXIX-a – a încrustat încă un notabil insemn valoric pe răbojul jazzului autohton!

Mircea Bunea - Gala Kamo 2018.jpg

Florian Lungu
10 decembrie 2018

Foto Dragoslav Nedici

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_dichis 2019.jpg

Afis_bruce dickinson 2020.jpg