Arta Sunetelor

 

Interviu cu Vladimir Pocorschi

1. Talentul şi cunoştinţele te identifică ca pe unul din cei mai promiţători chitarişti rock ai generaţiei tale. Cine te-a convins să te apuci de cântat?

R: În primul rând, îţi mulţumesc frumos pentru compliment :). În al doilea rând, cred că am luat decizia singur. Am fost foarte atras de instrument şi, una peste alta, cred că decizia de a mă apuca serios de chitară a fost una foarte bună, pentru mine, cel puţin. 

2. Chitara a fost primul tău instrument?

R: Da. Şi singurul, din păcate. Întotdeauna am vrut să mai învăţ un instrument, dar niciodată nu am mers mai departe de a mă gândi la aşa ceva.

3. Ce rol a avut familia în educaţia ta?

R: Păi, unul foarte mare, dacă nu cel mai important. Întotdeauna m-au susţinut şi m-au încurajat şi au fost şi foarte obiectivi în legătură cu "realizările" mele. M-au învăţat să fiu foarte ambiţios şi insistent faţă de idealurile şi priorităţile pe care mi le-am stabilit de-a lungul timpului.

4. are este modelul tău de chitarist şi de ce?

R: Dacă te referi la gen de chitarist, atunci o să-ţi spun că îmi plac chitariştii foarte versatili şi expresivi şi care folosesc o tehnică impresionantă pentru a completa un discurs muzical. După "sportivi" nu mă dau în vânt. Dacă vrei să îţi spun nume, atunci lista e foarte variată. Printre influenţele mele se numără John Petrucci, Steve Lukather, Dimebag Darrell, Gary Moore, Andy Timmons, Zack Wylde, Doug Aldrich, Ron Thal.

5. Prin ce defineşte Vladimir Pocorschi Cultura Rock ? La noi în ţară există, în viziunea ta, o cultură rock?

R: Nu stiu dacă sunt adeptul "Culturii Rock". Mai degrabă "Cultură Muzicală". Nu ascult numai rock :). Dar fie, definesc cultura rock prin două cuvinte simple care sunt asociate genului de când a apărut : Atitudine şi Forţă. Şi nu, după părerea mea nu există la ora actuală aşa ceva la noi. Există mulţi snobi, în schimb.

6. Cum indentifici în anul 2009 un om de rock?

R: În ţară? Debusolat.

7. De ce crezi că este marginalizat acest stil, de mogulii caselor de discuri din România? Ca dealtfel şi jazz-ul, blues-ul, rock-ul progresiv, etc …

R: Depinde şi de ce tip de rock vorbim. Oricum, cred că genurile pe care le-ai menţionat necesită cu siguranţă o atenţie mai mare decât ce se aude la radio şi, într-o epocă în care toată lumea stă în trafic şi ascultă radio şi melodii de 3 minute, un produs, care are ceva mai mult de spus decât acele 4 acorduri care se tot schimbă între ele şi se difuzează la radiourile de mainstream, devine foarte puţin viabil din punct de vedere al "consumului".

8. Multă lume (mă refer la publicul ascultător, producători muzicali sau chiar din mass media) este speriată de muzica rock pentru că în special se face confuzia cu stilul metal. Cum de a ajuns să sperie un stil atât de libertin şi de valoros pentru posteritate? Este o muzică care durează!

R: Nu e nimic rău cu stilul Metal :) Cine ştie, poate tocmai faptul că durează va face muzica asta sa reajungă în prim plan.

9. Phonopia este un proiect personal de rock progresiv? De ce ai ales acest stil şi dacă ai intenţia să scoţi un album?

R: Sincer, când am făcut trupa, am ales stilul ăsta pentru că m-am îndrăgostit de Dream Theater şi vroiam să-i copiez. Pe măsură ce a trecut timpul, mi-am dat seama că este o etichetă în spatele căreia mă pot ascunde şi face tot ce vreau din punct de vedere muzical. Legat de album, săptămâna viitoare începem repetiţiile pentru piesele noi şi vom intra în curând în studio şi speram să terminăm albumul foarte curând.

10. Ce parteneri ai pentru acest proiect şi din ce „spaţii” muzicale provin aceştia?

R: Gabi Dragan (Tobe .. cânta la Sarmalele Reci) Vlady Sateanu (Bass .. cânta la Byron) şi 6 fingers (Clape .. tot în Byron ). Ei sunt de departe cei mai buni oameni cu care pot cânta şi face muzica pe care vrem s-o facem. Exista o sintonie perfectă între noi.

11. Te gândeşti la vreo casă muzicală din România pentru a te lansa?

R: Nu. Odata ce am terminat albumul o sa încerc să găsesc o casă din afară. Aici nu avem nici o şansa, din păcate.

12. De câte ori faci repetiţii pentru proiectele personale?

R:  Niciodată. Sincer :) Cel puţin ultimele 4 concerte au fost pur improvizate. Acum că lucrăm la piese va trebui să ne strângem şi să le repetăm :)

13. Tatăl tău este un nume greu în muzica pop-rock şi un compozitor redutabil. Se mai poate compune muzică rock astăzi? Cât de uşor poţi găsi refrenul unei melodii?

R: Sincer, nu ştiu. Nu cred că o piesa bună se compune controlat. Ori este, ori nu.

14. Poţi potrivi numele rock vreunui anotimp, vreunui vehicul, vreunui animal sau vreunei băuturi alcoolice sau non alcoolice...? De exemplu berea este atribuită muzicii de blues sau country. La noi în ţară Heineken Music sponsorizează muzica house. Sunt multe exemple prin care aflăm că non-valoarea muzicală are “adepţi” cu foarte mulţi bani… De ce?

R: Sigur că pot :)) Anotimp: Toamna. Vehicul: Hummer. Animal: aici nu ştiu ce să zic ... iar băutura hmm ... whiskey, clar. :)) Şi afară, Jagermeister sponsorizează festivaluri de metal, să ştii. Marginalizarea asta se întâmplă numai la noi. De ce? Nu prea ştiu să-ţi raspund.

15. Am aflat de curând că ai pus bazele unui noi colaborări fusion, de astă dată cu Marius Pop. Despre ce este vorba şi ce v-aţi gândit să faceţi?

R: Nu am făcut un proiect cu el, încă. Marius este clar unul dintre cei mai buni chitarişti din ţara asta şi suntem prieteni foarte buni şi, ca o consecinţă, am vrut să-l invit la un concert şi să cântam câteva piese, să facem nişte dialoguri, etc. A ieşit foarte bine până la urmă. De făcut, sigur vom face ceva, nu ştiu însă când. Iar când vom face, va fi mai mult ca sigur ceva instrumental.

16. Cum vezi lumea înconjurătoare, prin prezenţa voastră ca trupă de acompaniament la acel show definit “păcătos “… ? Este uşor frivolă, este hazlie şi nevinovată sau este pur şi simplu un job?

R: Sincer? Este un prilej de a studia 1 oră pe zi :)) Nu, serios acum, nu poţi controla fenomenul. Emisiunea ofera publicului ce vrea să vadă.

17. Ce muzică asculţi în principal acasă?

R: Foarte multă. Ascult tot timpul muzică şi ascult orice de la Tori Amos la Pantera. De la Jeff Beck la Slipknot şi tot aşa. Acum de exemplu ascult noul disc Devin Townsend care se umeste KI si este suberb.

18. Eşti mulţumit de concertele trupelor rock care ne-au vizitat ţara? Există o şansă şi o opţiune favorabilă rock-ului prin aceste concerte de săli mari sau stadioane, oferite publicului român?

R: Cu siguranţă. Atâta timp cât fenomenul este cât de cât prezent nu poate fi decât bine. Şi da, sunt chiar mulţumit de concertele care au fost, chiar dacă nu am apucat să le văd pe toate.

19. Ce ţi-ai dori mai mult să realizezi prin muzică? O carieră de vedetă rock, albume bine vândute sau să fii apreciat pentru pasiunea ta?

R: Cred că o combinaţie dintre cele două.

Mulţumesc,

Îţi las ultimul cuvânt pentru cititorii site-ului www.artasunetelor.ro

Mai zic 1 data "Rock" ca să fie menţionat a zecea oara în acest interviu :))

Interviu realizat de Radu Lupaşcu
24 aprilie 2009

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Rabih Abouh-Khalil.jpg

Afis_Engelbert 2017.jpg

Afis_Kings of Leon.jpg

Afis_Patricia Kaas 2017.jpg

Afis_Evanescence.jpg

Afis_Suceava blues 2017.jpg

Afis_Rockstadt 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg