Interviu cu STUART HAMM

SF Grooves!

Unul dintre puţinele interviuri acordate în exclusivitate din această rubrică în care răspunsurile sunt, deseori, mai scurte decât întrebările dar biografia şi dedesubturile culturale şi artistice a lui Stu Hamm sunt atât de inedite încât ni s-a părut important să vi le împărtăşim dincolo de ce aţi putea găsi ca documentare pe site-uri sau în enciclopediile muzicale. Ca atare, intro-ul rămâne succint, iar explicaţiile le veţi descoperi în întrebări. Doar un reminder: pe　26 martie, la Club Tribute din Bucureşti, în concert, un trio de excepţie sub titulatura BHW: chitarista Jennifer　Batten (Michael Jackson, Jeff Beck) - basistul Stuart　Hamm (Joe Satriani, Steve Vai, Frank Gambale) – bateristul Chad Wackerman (Frank Zappa, Andy Summers, Albert Lee).

Primul tău album, "Radio Free Albemuth", este inspirat de distopia publicată în 1985 de Philip K. Dick, cu trei ani înainte de lansarea LP-ului. De ce acest subiect luînd în considerare că unul din cântece face trimite explicită la "Flow My Tears, The Policeman Said", carte ce face parte din trilogia oficială "VALIS" în care… "… Albemuth" nu este inclusă?

Multe din piesele pe care le-am compus sunt inspirate din cărţi pe care le-am citit şi, la vremea aceea eram adânc scufundat în faza mea PKD… Îl descoperisem în 1976 şi am şi acum o colecţie frumuşică din primele ediţii ale cărţilor sale. Simţămintele pe care mi le-a trezit lectura romanelor şi nuveletelor sale au fost temelia creaţiei unei muzici, cred eu, de bună calitate!

Ce te-a determinat să incluzi muzica lui Debussy şi Beethoven pe album? Cât de importanţi sunt clasicii pentru tine?

Tatăl meu era muzicolog, iar mama cântăreaţă de operă, iar eu am cântat la pian încă de la o vârstă fragedă, aşa că muzica clasică a fost întotdeauna o componentă importantă a vieţii mele muzicale. Cînd am început "tapping"-ul la bas, care se aseamănă mult cu pianul din punctul de vedere al tehnicii, am încercat să adaptez pentru chitara bas cât mai multe dintre compoziţiile aflate deja în repertoriul meu de pian clasic… cu o parte am reuşit, dar mai sunt unele la care lucrez şi acum!

Apropo, ai văzut filmul "Radio Free Albemuth" făcut în 2010, cu Alanis Morissette în rolul Sylviei?

Da, cu siguranţă. Ba mai mult, m-am implicat alături de producători în campania de strângere de fonduri pentru realizarea sa şi am interpretat cu Ralph [Ralph Grierson, autorul soundtrack-ului – n.r.] o versiune a "Flow My Tears", precum şi alte teme muzicale compuse de acesta pentru film, la o petrecere în Hollywood, dată pentru câţiva dintre finanţatori.

Al doilea album solo, "Kings of Sleep" (1989), se bazează pe un alt autor SF extraordinar, William Gibson (autorul "Neuromancer"). Treci de la distopia sociala inspirată de experienţele personale din anii ’70 a lui P.K. Dick la cyberpunk-ul lui Gibson… realmente o provocare.

Cărţile lui Gibson reflectă cu acurateţe paşii înainte pe care îi face tehnologia în aceste vremuri şi eu am încercat să mă folosesc de asta în propria mea călătorie, în încercarea de a ţine pasul cu evoluţia tehnologiei în industria muzicală. Şi apropo, noua sa carte, "The Peripheral" este cea mai bună carte a sa din ultimii ani...o citesc chiar ACUM!!!

Piesa de opt minute "Kings of Sleep" este inspirată de "The Winter Market" a lui Gibson. Ca artist şi om ce trăieşte în prezentul actual, care este părerea ta despre conceptul de nemurire tehnologică? Poate evoluţia tehnologiei să ne ajute să supravieţuim spiritual şi să ne prezervăm valorile fundamentale?

HaHa... Mi-aş dori să am aceste răspunsuri pentru tine! Cred că maşinile pot dobândi "suflet" sau personalitate… dar indiferent că acestea ar putea fi sau nu transferate în CELĂLALT sens… a conserva conştiinţa umană într-o maşină, asta rămâne de văzut. Singura cale de a prezerva "valorile noastre fundamentale" este aceea a Iubirii.

Presupunând că ai rămas un fan a SF-ului, care sunt alţi autori sau filme care te-au atras în ultima vreme?

J.G. Ballard [autor care a influenţat numeroşi muzicieni, precum Joy Division, Madonna, Hawkwind sau The Buggles – n.r.] rezistă încă foarte bine, dar într-un fel depresiv... şi admit că am fost acaparat de "Game Of Thrones". Continui să rămân cu ochii deschişi spre noi autori pe care nu am avut încă ocazia să îi citesc...

De ce nu ai fost tentat să compui muzica de film? Se pare că imaginaţia ta poate să creeze natural conexiunile între melodie şi vizualuri…

Am lucrat câte ceva dar, ca în orice alt caz, este necesar un efort uriaş să pătrunzi în acea lume, iar eu prefer să îmi dedic timpul perfecţionării modului meu de interpretare la bas.

După primele două albume m-aş fi aşteptat ca următorul să fie inspirat tot din SF, de exemplu de scrierile lui Norman Spinrad, precum "Maşinăria Rock’n’Roll" sau "Bug Jack Barron", dar ai ales un alt drum. "The Urge" (1991) este o producţie complexă în care au fost implicaţi 20 de muzicieni printre care Tommy Lee şi Eric Johnson. De ce a survenit această schimbare de direcţie?

Încă ţin mult la acest album, dar a fost cu certitudine o tentativă de a produce un disc destinat unui public mai larg şi deci de a vinde mai mult… dar acolo îmi stătea mintea la vremea aceea. A fost un vis să lucrez cu Eric Johnson, iar Tommy Lee este un baterist INCREDIBIL.

Profitând de faptul că următorul tău album solo, "Outbound", a apărut abia în 2000, să ne întoarcem în timp. Ai făcut cunoştinţă cu Steve Vai la Berklee…

Da, l-am cunoscut pe Steve la Boston în 1978 când ambii aveam 18 ani. Am cântat pe înregistrările sale demo destinate lui Zappa şi am avut o trupă numită "Axis". Încă de pe atunci Steve era un muzician extrem de devotat şi de disciplinat.

Ai intrat de foarte timpuriu în contact cu muzicieni mult mai experimentaţi precum Allan Holdsworth şi Joe Satriani (ambii apar pe LP-ul tău de debut)…

Sunt foarte norocos că pot să îi număr pe cei doi mari chitarişti printre bunii mei prieteni şi colaboratori.

Instrumente… "The Urge" Signature series. Ne poţi da câteva detalii despre colaborarea ta cu Fender?

Este evident că a fost o mare onoare să fiu primul basist care să beneficieze de un instrument Fender personalizat. La vremea aceea, cântam pe bas-uri Kubicki, ce aveau un aspect foarte futurist şi un sound grozav… cu excepţia session-urilor de înregistrări în care artistul îşi dorea un sound ‘vintage’. Fender a devenit apoi distribuitor pentru Kubicki, iar eu le-am realizat designul unui instrument care a combinat cele mai bune noi tehnologii disponibile cu cel mai bun sound vintage şi cu aspectul şi specificul Fender.

Ai acceptat poziţia de Director of Bass Programs la Musician’s Institute din Hollywood dar, în paralel, pe parcursul anilor, ai moderat workshop-uri şi ai înregistrat mai multe video-uri cu caracter educaţional. Care este pentru tine, personal, importanţa de a împărtăşi tinerilor ce ştii şi ce ai învăţat?

Ambii mei părinţi sunt dascăli deci educaţia a fost întotdeauna o componentă importantă din viaţa mea şi va continua să fie în aceeaşi măsură. Îmi face plăcere să împărtăşesc ce am învăţat tocmai pentru a vedea cu ce lucruri în plus vor veni studenţii mei!

Pe aceeaşi linie, de încurajare a tinerilor… Dă-ne câteva detalii despre site-ul ău, ttp://www.tracksbystu.com/. ui te adresezi şi cum îl promovezi?

Sunt contactat de o mulţime de muzicieni. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt chitarişti care mă roagă să cânt pe CD-urile lor, iar cu acest website îmi este mult mai uşor să comunic cu ei. Se mai poate lua legătura cu mine pe stuhammbass@gmail.com. Internetul oferă într-adevăr o mulţime de oportunităţi pentru a interacţiona cu alţi muzicieni.

Faptul că te-ai născut în New Orleans are ceva de-a face cu prezenţa ta în calitate de invitat special în proiectele grupurilor de Mexican Rock precum Caifanes?

I-am cunoscut pe băieţii din Caifanes prin intermediul unor prieteni comuni din L.A., care, la rândul său, este un oraş foarte eterogen din punct de vedere etnic. A fost o experienţă incredibilă să merg în turneu cu această trupă Latino şi să am acces din interior la frânturi din cultura lor. Au dezvăluit o lume nouă pentru mine şi am iubit timpul petrecut în Mexic şi America Centrală şi de Sud... oameni uimitori!!

Cum analizezi o piesă pentru care trebuie să ‘furnizezi’ partea de bas?

Doar procesul obişnuit bazat pe ascultări repetate, urmat de lucru şi repetiţii pe componentele de bază ce compun cântecul, note, intervale, accente, pattern-uri de bass drum, etc… şi APOI încercarea de a asambla partea de bas în aşa fel încât să unifice elementele ritmice şi armonice ale melodiei.

Cum defineşti rolul groove-ului în interpretarea unui muzician de bas?

Nu se poate defini. Trebuie doar SĂ ASCULŢI Şi doar să cânţi ceea ce este util muzicii şi compoziţiei şi nu ceea ce serveşte propriului EGO. Asta înseamnă de obicei că trebuie să stai lipit de baterist şi să furnizezi împreună cu el un sprijin solid pentru instrumentele ce construiesc armonia.

În cariera ta ai cântat cu o mulţime de guitar-heroes, de la Ritchie Kotzen, Michael Schenker şi Yngwie Malmsteen în rock la fusion-ul contemporan a lui Frank Gambale sau Adrian Legg. Unde o plasezi pe Jennifer Batten în acest mix?

Jennifer este o chitaristă extraordinară şi un suflet mare. Iubesc simţul ei al umorului şi deschiderea pentru experimentarea de noi abordări muzicale. Are absolut tot ce îi trebuie, cunoaştere şi instrumente, pentru lumea ‚Fusion’ dar, în acelaşi timp, nu are nicio frică de ROCK!!

Cum l-ai cunoscut pe Chad Wackerman... a avut vreun rol cunoştinţa comună Allan Holdsworth în treaba asta?

Am cântat cu Chad o singură dată până acum, într-un session pentru chitaristul Carl Verheyen... şi, ca atare, este unul dintre lucrurile care mă atrage cel mai mult la acest turneu... să cânt cu el şi să ajung să îl CUNOSC mai bine pe Chad... pentru că atunci când am cântat împreună am avut un groove INSTANTANEU...

Şi o ultimă întrebare, pentru cei care îşi doresc să fie în public la concertul vostru. Ne poţi da câteva indicii legate de ce piese ale tale vei cânta?

Haha...din fericire, eu nu voi CÂNTA nimic... dar vom INTERPRETA trei dintre cântecele mele, inclusiv un adorabil cover Led Zeppelin...

Mulţumim pentru interes şi pentru timpul acordat.

EU VĂ MULŢUMESC!

Interviu de Ioan Big & Radu Lupaşcu
05 Martie 2015

Foto: "Courtesy of Star Management"

Biletele au fost puse în vânzare şi au preţuri cuprinse între 66 şi 88 lei până pe data de 25 martie (inclusiv). Pe 26 martie 2015 (la intrarea în club) biletele vor avea preţuri cuprinse între 77 şi 110 lei. Acestea pot fi procurate din reţeaua Eventim (magazinele Orange, Vodafone, Telekom, Domo, librăriile Cărtureşti, Humanitas) şi online pe www.eventim.ro.　Concertul este organizat de Star Management sub egida Romanian Music Institute (RMI).