Arta Sunetelor

 

Interviu cu Paul Gilbert

1.  Cum priveşti acum în 2010, joaca ta din copilărie, atunci când ai pus prima oară pe o chitară şi un amplificator, de jucărie bineînţeles?

Aş vrea să fi avut pe vremea aceea un profesor bun. Am luat câteva lecţii, care însă au fost atât de plicticoase, că m-am lăsat de chitară. Mi-au trebuit trei ani de aşteptare, după care am început să învăţ singur, o metodă pe cât de lentă, pe atât de dificilă. Mai târziu, unele dintre „greşelile" mele de autodidact au devenit tehnici foarte utile. Dar ce mult a durat! Cred că, dacă aş fi avut un profesor bun, ar fi fost totul mult mai uşor. 

2.  Eşti chitarist, cânţi la chitară, iar chitara este cel mai predominant instrument al muzicii rock. Ce rol va mai avea chitara în viitor, ca obiect şi ca sound?

Cred că depinde de chitarist. Dacă muzicienii scot sunete oribile, lumea n-are să mai vrea să ne asculte. Dacă vom face o muzică incitantă, frumoasă şi emoţionantă, cred că vom avea o audienţă consistentă.

3.  În 2003 ai făcut parte dintr-un proiect de coveruri The Beatles. Există şi în muzica rock ca în muzica clasică ideea de a cinsti înaintaşii prin a le cânta muzica?

Cred că da. În cea mai mare parte însă, o fac pentru că-mi place să interpretez piesele respective. Melodiile şi progresiile armonice sunt foarte bune. Desigur, eu sunt cunoscut ca interpret de heavy-metal, dar întotdeauna m-am mirat că nu sunt mai mulţi metalişti interesaţi de armonie. Eu am crescut ascultând muzica Beatles-ilor şi, de aceea, dacă nu aud progresii armonice inventive, mă plictisesc. Trăiască acordul minor.

4.  Este adevărat că ai distrus instrumentele după ce ai cântat un tribut dedicat trupei The Who? Nu te-ai gândit la valoarea lor odată cu trecerea timpului....

The Who şi-au distrus instrumentele, drept care am făcut şi eu la fel. Cumpărasem nişte chitare ieftine, aşa că n-am pierdut cine ştie ce. Dat fiind că am ţinut trei spectacole, cu fiecare din ele mi-am îmbunătăţit „tehnica” spartului şi, până la urmă, a ajuns să-mi placă. 

5.  Ai o experienţă foarte bogată şi ai cântat mult. Care este primul lucru pe care îl recomanzi chitariştilor tineri în mod special?

Să înveţe să ciupească acorduri pe o chitară acustică. Sună extraordinar. E uşor. Şi te ajută să deprinzi o mulţime de tehnici utile, pe care le poţi folosi în solo-urile cele mai complicate. Eu i-aş recomanda să înceapă cu „Rocky Raccoon" de Beatles. Are cinci acorduri care se tot repetă; odată ce le-ai învăţat pe astea cinci, poţi cânta toată piesa. Şi nici să nu se gândească să cânte un solo până nu poate să cânte 20 de piese ale Beatles-ilor cu acorduri ciupite.

6.  Care perioadă din cariera ta a lăsat urmele cele mai adânci în evoluţia ta? Black Sheep, Electric Fence, Racer X sau Mr. Big…

Urmele cele mai adânci? Ca o cicatrice, adică? Mi-am pierdut parţial auzul cântând tare în toate trupele alea, dar, în cea mai mare parte a timpului, m-am simţit extraordinar făcând muzică.

7.  Eşti în primii cinci chitarişti ai lumii. Acest nou album solo este categoric “joaca” unui virtuoz al chitarei. Era necesară încă o demonstraţie sau pur şi simplu face parte din filonul de inspiraţie al momentului?

Mulţumesc pentru compliment. Am avut norocul să am un public căruia îi place să asculte muzică. Albumele mele sunt o combinaţie de inspiraţie muzicală şi sentiment, amestecate cu „ştiinţa” teoriei muzicale şi cu o interpretare mai intelectuală. Pentru mine, cea mai mare barieră este arta compoziţiei. Mă simt mult mai în largul meu ca interpret. Dar, pentru că trebuie să interpretez ceva, compun.

8.  La ce te-ai gândit când ai compus piesa „Plastic Dracula”?

M-a inspirat partea de chitară a lui Randy Rhoads, din piesa „Steal Away the Night". Am vrut să folosesc o tehnică asemănătoare, dar cu propriile mele progresii armonice, după care să construiesc o piesă pornind de la ele. Intro-ul a fost compus ulterior, dar atmosfera din el mi-a amintit oarecum de Dracula, care mi-a amintit de un Dracula de plastic, o jucărie de când eram copil. Şi aşa s-a născut titlul. 

9.  Te afli la cel de-al doilea concert în România. Ai studiat mult Hendrix, o să ne cânţi?

Schimb des lista de piese, pentru ca spectacolul să-şi păstreze prospeţimea, dar recent am cântat ceva Hendrix, aşa că e foarte posibil.

10. În afară de dragostea ta pentru chitară ce altă pasiune mai ai?

Îmi iubesc soţia. Ador mâncarea de calitate. Oamenii care se pricep la ceea ce fac şi totuşi reuşesc să-şi păstreze modestia. Vremea frumoasă. Pacea. Electricitatea. Apa caldă. O baie curată. Câinii, dar să fie ai altora. 

Ultimul cuvânt pentru fanii muzicii de valoare, cititori ai website-ului Arta Sunetelor.

Sper că puteţi veni să mă vedeţi în concert, în România. Am o trupă minunată şi deja suntem în turneu de o lună, aşa că totul e rodat perfect.

Rock and Roll!

Paul

Mulţumesc,

Radu Lupaşcu
2 decembrie 2010

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Tabara Folk Calafat 2017.jpg

Afis_Poarta Sarutului 2017.jpg

Afis_dichis n blues 2017.jpg

Afis_Brasov Jazz and Blues Festival 2018.jpg

Afis_Servus Transilvania 3 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg