Interviu cu IAN ANDERSON

Mr. Tull’s Imaginarium

Ian Anderson este cu siguranţă bine cunoscut lumii muzicale din România, atât datorită expresiei vocale unice cât şi graţie unei atitudini pozitive, pline de spirit, favorabile construcţiei muzicale a celebrei trupe Jethro Tull. Cu o notă distinctivă fără pereche - introducerea flautului ca instrument solist - a devenit amprenta recognoscibilă în spaţiul rock-ului progresiv şi identitatea unui stil. Jethro Tull este o trupă britanică, din Panteonul muzicii prog, care a dat umanitaţii creaţii extrem de valoroase, printre care amintim numai vârfurile de mare succes la public şi comercial: Aqualung 1971, Thick As A Brick 1972, Minstrel in the Gallery 1975, Songs from the Wood 1977 şi Heavy Horses 1978. De asemeni, Ian Scott Anderson, MBE* (n. 10 august 1947) este artizanul unor realizări deosebite în nume propriu, dintre care vă sfătuim să-l "parcurgeţi" auditiv, spre a-i cunoaşte personalitatea artistică şi interpretativă: Divinities: Twelve Dances 1995 şi The Secret Language of Birds 2000. Interviul de mai jos este obţinut în exclusivitate pentru revista virtuală Arta Sunetelor, drept care mulţumim organizatorului evenimentului şi nu în ultimul rând D-rei Diana Georgescu. După 1989, o dată la 10 ani, Jethro Tull (re)vin la Bucureşti (10 iunie 1994, 28 mai 2004). Pe 20 iunie 2014, la Sala Palatului, Ian Anderson şi Jethro Tull vor parcurge istoria celor mai frumoase momente din 1969 până-n prezent, înserând şi câteva piese noi, de pe noile albume solo.

Rock-ul progresiv şi desigur trupa Jethro Tull a câştigat notorietate prin introducerea flautului ca instrument solist! A cui a fost ideea şi de ce aţi început cu un album de blues...?

Am început cu un album de blues pentru că aceasta era specificul trupei de atunci. Dar din vara anului 1968, am început să scriu diverse cântece cu influenţe din muzica clasică, din folk sau alte forme de cultură particulare altor naţii. Flautul a fost cea mai bună opţiune pentru mine atunci, deoarece nu eram dintre cei mai apreciaţi chitarişti şi nici nu existau mulţi flautişti în muzica rock. A trebuit să-mi aleg o nouă cale pentru ca acest grup să poată ieşi la bătaie cu altele care existau în acea perioadă. Am început să învăţ să cânt la flaut în decembrie 1967 şi am fost gata de start şi pregătit pentru concerte în februarie 1968. Am învăţat regulile de bază într-un timp extrem de scurt!

Thick As a Brick este o capodoperă! De ce Thick as a Brick 2 a fost lansat abia în 2012? Este vorba de un triumf a vieţii muzicale a trupei fără Martin Lancelot Barre?

Nu mi-am dorit în mod special să fac o continuare la „Thick As A Brick", dar în anul 2010 un gând mi-a trecut prin minte: ‚Whatever happened to Gerald Bostock?’ Astfel, am decis să explorez şansele evoluţiei sale şi, probabil, să iau în considerare toate aspectele vieţii noastre ca rezultat al norocului, al soartei sau al proiectelor realizate sau nerealizate.

Dă-ne câteva detalii despre cum s-a născut în mintea ta acest mix de ficţiune şi realitate despre Bostock-Parritt? Cum s-a transformat Archie în… Ernest T.?

Este ceea ce noi numim o poveste de fundal. Să creezi o poveste post-factum pentru a explica unde te situezi la momentul actual. Să oferi şi să asiguri fanilor continuitate şi personaje familiare în special pentru cei care sunt interesaţi de un concept mai complex şi de mai multe detalii. Pe de altă parte, ai şi simplă opţiune de a-ţi înfige căştile în urechi, să închizi ochii şi să te mulţumeşti a asculta muzica fără să te gândeşti la toate aceste părţi suplimentare ale poveştii. Eu doar ofer alternative.

TOB nu s-ar supăra să ştie că o ‚etichetezi’ astfel public? Cum ai ajuns la această poreclă?

„The Old Bag"... „Bătrâna geantă". Un apelativ derogativ pe care Gerald [Bostock, în „Jurnalul" acestuia pe care îl scrie Anderson, postat inclusiv pe site-ul oficial a lui Jethro Tull – n.r.] îl foloseşte când se referă la soţia sa cea suferindă de atâta vreme. Dar el o iubeşte însă cu adevărat. Aş fi putut să îi spun „The Old Cow" dar ‚geanta’ sună mai simpatic şi mai draguţ decât ‚vacă’.

Ai încercat să cânţi la naiul românesc? Gheorghe Zamfir l-a făcut celebru în... filmul „Le Grand Blond" (muzica: Vladimir Cosma)!

Am cântat la o varietate foarte diversificată de instrumente de suflat, de tipul flautului, dar eu sunt atras mai mult de sunetul cromatic al flautului şi de faptul că pot cânta toate notele. Uneori, din păcate, în acelaşi timp... am ales să cânt de multe ori la fluierul indian Bansuri, atunci când am avut nevoie de o culoare mai aparte decât cea oferită de al meu şi de faptul că îmi oferea posibilitatea să cânt într-o cheie inferioară, de tipul Flute D'Amore, care are un ton minunat (aşa numitul flaut tenor - n.r.). Acest instrument a fost făcut special pentru mine de compania japoneză Sankyo. Nici unul din meşterii japonezi care l-au conceput nu l-au putut testa. Nu aveau degetele suficient de lungi!

Ai fost producătorul unui album al trupei Steeleye Span (Now we are six) cu David Bowie invitat pe una din piesele de succes ale acestuia (defapt un standard rock...). Ai cui a fost ideea albumului cu piese tradiţionale şi doar cu o singură compoziţie proprie? Sunt păreri controversate despre acest album, dar totuşi catalogat şi primit bine de marele public!

Am fost rugat să mixez acest album, iar rolul meu de producător a constat în finalizarea ultimelor două melodii, de a le integra şi de remixa întregul conţinut. Aşa că nu am putut influenţa alegerea pieselor finale ale albumului. Ideea de-al invita pe David Bowie să cânte la saxofon a fost chiar a trupei, astfel că eu am luat legătura cu el şi, spre surprinderea tuturor, a aceptat să vină să cânte. Mai mult chiar, nu a solicitat bani sau alte redevenţe, aşadar mi se pare, un gest care-i face cinste.

De la Rock la… somoni. Ne poţi da câteva detalii personale despre experienţa ta în business-ul ‚pescăresc’… ni se pare că e o cale destul de lungă între studioul de înregistrări şi un birou de administrator de afaceri?

Toate acestea aparţin acum trecutului. 20 de ani din viaţa mea, între 1980 şi 2000, învăţând noi metode de cultivare, construind un business, supraveghind 400 de angajaţi şi aprovizionând somon afumat celor mai renumite magazine precum Harrods, Selfridges, Sainsburys, Waitrose. Dar după 20 de ani am simţit că a venit vremea să renunţ la orice altă activitate şi, ca atare am dat în leasing, am fuzionat sau am vândut diferitele componente ale business-ului pentru a mă concentra pe muzică. Cel puţin ştiu însă că mintea mea, creierul meu, este capabil să funcţioneze nu doar într-un singur fel.

Actorul Andrew Lincoln este ginerele tau. Cum arată reuniunile de familie având în casă o vedetă a serialului ‘The Walking Dead’?

Familia fiicei mele locuieşte la ţară, în Anglia, nici 10 minute distanţă de mine. Deci ne vedem cu ei foarte des, cel puţin o jumătate de an. Acum sunt însă în Atlanta pentru că Andy filmează noul sezon din serialul „The Walking Dead". Norman Reedus (Daryl Dixon, cel cu arbaleta [în serial – n.r.]) mi-a propus să facem împreună o călătorie cu motocicletele prin Alabama dar un actor-vedetă şi un flautist cu aspect de ‚fetiţă’ ar putea sfârşi ca rotofeiul din „Deliverance" [scena violului din filmul lui John Boorman – n.r.]. Nepoata mea care are acum 7 ani călăreşte deja motocicleta, iar fiicei mele tocmai i-am făcut cadou una din vechile mele ‚motoare’ de competiţie. Andy [Andrew Lincoln – n.r.] însă nu are voie să se urce pe niciuna din motocicletele mele căci este un kamikaze.

"Homo Erraticus"… un album-concept nou, creat la mai mult de　30　de ani de la "A" şi "Walk into Light". După ce ai ‚dansat cu zeii’ şi ai ‘vorbit cu păsările’, explică-ne puţin noua ta abordare şi viziune asupra… civilizaţiei britanice. Care este semnificaţia şi substanţa fundamentală a noului concept?

Simplu: este vorba despre migraţie. Despre istoria evoluţiei speciei Homo sapiens de la ultima eră glaciară de acum 8.000 de ani. Dar nu doar despre migraţia fizică a indivizilor ci despre migraţia ideilor, culturii, artei, religiei, comerţului. Cu toţii venim de undeva: de undeva din altă parte...

Vei apare în concert acompaniant de o trupă foarte eclectică (naţionalităţi şi background muzical foarte diferite)? Cum îţi selectezi muzicienii şi îi faci să poată performa bine împreună?

Mă mulţumesc să aştept la aeroport şi să văd cine îşi face apariţia. Şi întotdeauna e vorba despre aceiaşi tipi cărora se pare că le place provocarea. Iar eu le rezerv mereu scaunele dinspre culoar. Am cântat cu cei mai mulţi dintre aceşti muzicieni timp de aproape 12 ani, iar ei au performat ca membri ai Jethro Tull când spectacolul a fost promovat ca un simplu concert Jethro Tull. În zilele noastre, prefer însă să îmi folosesc mai des propriul nume întrucât sunt ultimii mei ani de carieră pe scenă. Puteţi să mă numiţi ‚Jethro’ sau ‚Mr. Tull’, dar contul meu din bancă nu este pe vreunul din aceste nume...

Cu ce veţi încerca să ne surprindeţi la a treia apariţie în Bucureşti? Este vorba de un ‚Best of Jethro Tull’ şi totodată de promovarea noului „Homo Erraticus"?

Promotorul acestui turneu a dorit un show de tip ‚Best of...’ prin urmare, vom cânta o colecţie de cântece din 1969 până în zilele noastre. Voi include câteva piese de pe „Homo Erraticus"şi de pe „Thick as A Brick", ca, de altfel, şi favoritele publicului alături de altele, inedite, pe care nu le-am mai cântat de peste 40 de ani...

Mulţumim.

Ioan Big & Radu Lupaşcu
11 Iunie　2014

Explicaţii fotografii Project Events:

Foto Ian Anderson în piscină: „Este o atmosferă caldă şi umedă acolo. Dacă aş exersa în altă parte, soţia şi câinii ar părăsi încăperea. Doar pisicile deschid un ochi, se uită şi apoi se culcă la loc - ceea ce mă face să cred că mai degrabă le place" spune amuzat Ian Anderson.

Foto Jethro Tull 2014: Scott Hammond - Florian Opahle - Ian Anderson - John O' Hara - David Goutier

Foto Ian Anderson house: Ian Anderson locuieşte la o fermă din sud-vestul Angliei, unde are un studio de înregistrări şi propriul birou.

Foto: Ian Anderson, Ioan Big şi Radu Lupaşcu (Jethro Tull - 'Living In The Present'' - 28 mai 2004, Sala Palatului, Bucureşti)

*The Most Excellent Order of the British Empire