Arta Sunetelor

 

Interviu cu Florin GRIGORAŞ

1. Scopul acestui interviu este reîmprospătarea imaginii rock-ului românesc de dinainte de 1989 deopotrivă cu activitatea trupei RIFF, trupă activă din 1970 până-n prezent! Timp de zece ani trupa a purtat numele SONIC şi apoi s-a numit RIFF. De ce aţi decis această schimbare?

Au fost trupe: MONDIAL, SIDERAL, SINCRON, PROGRESIV TM , SFINX, cu piese scrise pe versurile poeţilor clasici, trupe de altfel geniale şi melodii memorabile.
În 1980 perioada romantică a rock-ului trecuse. Se asculta şi la noi tot mai mult hard&heavy, venea o altă generaţie de spectatori.
Am simţit nevoia unei schimbări totale, o altă atitudine, cântece cu texte mai directe şi un nume viu, colorat, incisiv, scurt. Am ales RIFF de pe o listă de 40 de nume propuse de cei trupă. RIFF a fost idea toboşarului Radu Pârvu.
Termenul de riff  nu era atât de des folosit în rock atunci, apărea mai mult în revistele de jazz.

2. Există un rock românesc înainte de ’89? Cum era contextul muzical la apariţia voastră ca trupă? Aţi avut un model din ţară după care v-aţi orientat stilistic sau care v-a influenţat în vreun fel? Ce fel de muzică cântaţi la început?

Sigur că a fost şi este un rock românesc. Zona în care trăim, specificul nostru, cenzura, publicul, viaţa de zi cu zi, toate ne influenţează.
La sfârţitul anilor ’60 pe fiecare stradă erau trei-patru chitarişti... Plin de trupe care cântau la serile de dans organizate în Casele de Cultură sau în Cluburile  diferitelor instituţii. Se cântau marile hituri pop-beat la început, apoi hard rock. Învăţam unii de la alţii, copiam după ureche melodiile, la Sibiu fiind mulţi saşi se primeau în pachete din Germania şi discuri vinil. Cei mai norocoşi aveau magnetofon. Fiind entuziasmul foarte mare, toţi aveau ceva de spus, fiecare trupă avea şi compoziţii proprii.
Cu timpul am început să organizăm şi spectacole, apoi turnee prin Ardeal.
Am fost influenţaţi de trupele de afară. Pe holul liceului Goga din Sibiu  sau la sala de dans ELITE cântam Free, C.C.R. Uriah, Hendrix, Purple, Black Sabath, Ten Years After şi câteva piese SONIC ex. De ce?, Pietre rele, Cântec pentru noi 1 şi 2, Utopia blues.
Am cântat întotdeauna hard rock cu excepţia unei „perioade de rătăcire” 1978-1981, când influenţaţi de Festivalul Internaţinal de Jazz de la Sibiu, am experimentat în zona funky şi jazz rock (aveam în trupă la un moment dat sax şi trompetă).
Dar ne-am revenit la timp.  

3. Ai desigur un interpret, o trupă sau un film muzical preferat... De exemplu, filmul “Tinerii” (The Young Ones) cu Cliff Richard şi The Shadows a fost un model pentru generaţia voastră....Care a fost primul tău mentor şi cum de ai decis să laşi avocatura pentru muzica rock?

Am văzut TINERII de vreo cinci ori, O FATĂ FERICITĂ cu Elvis de multe ori, dar importante pentru formarea mea ca muzician au fost două cutii de lemn ale unui domn Cenuşer, tatăl unui coleg de şcoală generală.  Una în care erau închise toate discurile sigle ale marilor trupe din perioada 1964 - 1971 şi una  cu LP-urile lor. Toţi erau acolo. În fiecare dimineaţă eram prezenţi la colegul Didi Cenuşer, în timp ce părinţii erau la servici, cu cheile potrivite şi ascultam pe o intalaţie profesională greii muzicii rock: de la Small Faces şi Kinks, trecând prin Buffalo Springfield şi Donovan, până la Deep Purple şi Led Zeppelin.
Când am intrat la facultate aveam deja trupa de 6 ani, eram artist liber-profesionist cu atestat şi cu o activitate muzicală intensă şi constantă. Ştii ce vroiau şi vor părinţii, copilul lor să facă şcoală, să fie cineva. Aşa am făcut şi eu facultatea, să arăt celor din jur ca pot face şi asta.

4. Formaţia RIFF a fost ocolită de cenzura timpului? Există înregistrări din anii ’70 cu SONIC? “Primii paşi” este primul album sub numele de RIFF scos în primăvara lui 1989! De ce atât de târziu?

Cenzura a fost permanent prezentă, vizionări pentru orice apariţie publică, în primul rând erau vizate texte cântecelor, apoi ţinuta scenică, scenografie etc. Ne-am impus şi noi o   autocenzură pentru a putea face turnee şi a fi difuzaţi la radio. Despre televiziune nu prea putea fi vorba, între 1980-90 am aparut de trei ori la Tvr.  
Ploaia, o baladă foarte frumoasă şi cu foarte mare priză la public în anii 83-85, nu a fost niciodată difuzată la radio din cauza unui vers ... Ploaia căzând pe geamul casei întunecat ... Am compus un cântec pentru o prietenă Aurora, l-am  cântat vreo doi ani şi era conoscut, la înregistrarea discului Primii Paşi , în studio am fost obligaţi să schibăm titlul şi refrenul pentru că de pe vasul Aurora a început Revoluţia din Rusia în 1917. Piesa se numeste de atunci Ana-Maria.  Piesa Povestea lor au scos-o de pe disc pentru că nu am vrut să schimb primul vers ... Ea ar fi vrut zilnic dovezi de iubire ... ei ziceau că ar putea fi o aluzie la Elena Ceauşescu, nici pe departe.
Cu toată cenzura comunistă o mână de oamenii pasionaţi au difuzat la Radio România până în 1989 rock românesc zilnic, au creat hituri, au scris articole pe unde se putea (almanahuri, reviste), au alcătuit topuri, au format şi au educat publicul. După 1990 în „plină libertate” suntem cenzuraţi total, de ignoranţi, profitori şi parveniţi. C'est la vie.
Din păcate primele înregistri SONIC făcute la Radio Cluj cu Doru Stoica, un mare promotor şi iubitor de rock românesc, s-au pierdut în momentul închiderii studiourilor teritoriale. Le-am căutat de curând la Cluj.  Au fost 7 piese înregistrate în ianuarie 1976.
În arhiva televiziunii ar trebui să fie vreo cinci emisiuni Club T. Avem o înregistrare live cu piesa Gerunziu dintr-o emisiune transmisă în direct la radio şi încă cîteva piese înregistrate tot la Radio Cluj în 1978-79,Timpul nostru, Întrebări, Eu sunt un om al dorinţelor constante.   
Discul Primii paşi a apărut foarte târziu în primul rând din cauza noastră. Am participat după 1980 la turnee foarte lungi organizate în ţară, am înregistrat multe piese în Radio Bucureşti Ochii tăi , Roata Existenţei, Cercul vieţii, Generaţia nouă etc., piese apreciate de public, dar am facut prea puţin lobby în Bucureşti.
Într-o zi a venit Romeo Vanica, redactor la Electrecord în acea perioadă, era vara lui 1988 şi cântam la Albatros în Mamaia, şi ne-a zis ... cât dracu mai staţi măi băieţii până să veniţi la înregistrări ... am prezentat materialul discului, l-au discutat/cenzurat şi în ‘89 a apărut.   
Unii spun că nu am avut destul tupeu, nici astăzi nu fugim din televiziune în televiziune ... e greu să faci pe bucătarul, să răspunzi la tot felul de întrebări tâmpite, să faci playback între două fotolii şi o măsuţă ...

5. Care este cea mai dorită piesă din acea vreme, dar cea de la polul opus … care este cea mai puţin cântată?

În loc de bun rămas rămâne cea mai populară piesă a noastră. Avem multe piese care s-au cîntat puţin, de ex. Acul de siguranţă, Consemn, Să mă întorc acasă şi altele. De obicei piesele mai puţin ritmate nu se prea cântă în concert.

6. Aveţi la activ peste 3000 de concerte, în cele mai “ascunse” locuri din ţară… Dă-mi un exemplu neaoş de temperament rural manifestat la concertele voastre hard-rock?

Pentru anumite concerte aveam pregătit Programul B, mai multe piese „aşezate”, un country Eu sunt un om al dorintelor constante, poate şi câte un cover.
Am cântat în toată ţara, pentru minerii din Ostra, pentru soldaţii din multe unităţi militare, în comune mari, oraşe mici, Case de Cultură, teatre, în Săli de sport, Polivalentă, Sala Palatului, stadioane.  
Nu există public prost, dacă ai un repertoriu bun şi cânţi adevărat oamenii te apreciază, chiar dacă nu îşi devin fani. Te respectă. Artistul este vinovat dacă un spectacol nu iese bine, publicul a venit, aşteaptă.
Concertele gratuite în pieţe sunt în general foarte proaste, se cântă doar pentru a antrena publicul, renumitele ... toată lumea mâââââââinile sus ...  sau ... acum voi, ajutaţi-ne cu palmele ... nu rămâne nimic, decât câţiva bănuţi câştigaţi.
La un concert, a trecut un tip prin mijlocul pieţei cu o plasă în mână, dintr-o parte în alta şi nici nu a întors capul înspre scenă.
La un alt concert făceam o probă de sunet cu nişte onomatopee în loc de textul căntecului ... pa, pa, ti, tu, ta ... un tip care trecea pe acolo mi-a strigat cântă bă în p.... mătii în româneşte ...

7. Cum erau turneele din acea vreme, ce amintiri frumoase ai? Dar mai puţin plăcute ai? Ai participat la Cântarea României cântând rock?

Turneele în primul rând erau lungi, sălile de concert în general pline.
Odată, la Baia Mare, au năvălit cei din sală înspre scenă, plăcile care acopereau fosa au cedat şi o grămadă de tipi au căzut trăgănd după ei şi o parte din instalaţia de lumini. Ne-am speriat puţin atunci, dar nimeni nu a păţit nimic.
Multe din turneele la care am participat au fost organizate de Iuliu Şuteu, el a fost cel mai tare impresar până în 1989. Toţi marii noştrii artişti au lucrat cu el. Avea obiceiul să facă o formulă de spectacol cu două trupe.  
Cu  SEMNAL M jucam tot timpul fotbal, găseam în drum câte un teren de fotbal, sau încingeam partide de poker cu zaruri... Iuliu Merca era cel mai norocos om de pe pământ ... Băieţii de la IRIS numărau tot timpul afişele puse şi biletele vândute...
Turneul din toamna lui 1989 făcut împreună cu trupa COMPACT a fost cel mai tare, ei aveau discul de succes Cântec pentru prieteni, noi scosesem Primii paşi şi lansam în acel turneu piesa În loc de bun rămas. Se vindeau biletele pentru concerte în 2-3ore. Cântam câte două zile, patru concerte în fiecare oraş. 
Amintiri neplăcute. Frig peste tot: în săli, în culise, în restaurante, în hotel. Am dormit de multe ori încălzindu-ne cu uscătorul de păr sub plapumă (pătură).  În multe zone din ţară nu găseam mâncare, sau nu era apă de loc în hotel (Zalău, Petroşani, Bârlad).
Am fost obligaţi să participăm şi la Cântarea României în primii ani de activitate, ocolo eram formaţie vocal-instrumentală, am câteva diplome. Sala noastră de repeţiţii a fost mulţi ani la Casa de Cultură şi obligaţia noastră era să-i reprezentăm la toate manifestările oficiale. Am cântat şi de 1 Mai Muncitoresc, 2 Mai Ziua Tineretului, 23 August etc.

8. Despre Marius Dobra, unul din chitariştii prezenţi de pe album, ştim câte ceva … a cântat de curând în Bucureşti în clubul Big Mamou cu trupă sa din Austria, Marius Dobra Project…dar despre ceilalţi membrii Riff prezenţi pe acel prim album (LP) ce mai ştii?

Mircea Bunea a cântat cu noi din 1988 până în 1998, un chitarist excelent, acum e în Timişoara. Gabi Orban, o voce excepţională, nu era forte interesat să participe la turneele noastre, a hotărât să plece în Germania imediat după 1990. Marius Dobra este stabilit în Austria din noiembrie 1989, iar Lucian Fabro e în trupă.

9. Care au fost şi mai sunt prietenii tăi de atunci din lumea muzicală românească şi dacă ei mai cântă pe undeva?

Adrian Ordean este un prieten vechi, Iuliu Merca, Gil Dobrică, Teo Peter – din păcate nu mai sunt, Paul Ciuci, Mircea Vintilă, Vivi Repciuc  chitaristul grupului Statuar din Oradea, Stefan Hruşcă, Victor Socaciu, Ricky Dandel – cântăm ocazional rock and roll împreună.

10. Ce ne poţi povesti despre Iuliu Merca?

Pe Iuliu l-am văzut prima oară în concert în 1971, la Sibiu, cu Cromatic. El era la bas şi când a început să cânte cu vocea ne-a terminat pe toţi.
Din septembrie 1980 am început o lungă prietenie şi colaborare SEMNAL M - RIFF .
Un chitarist rafinat, compozitor iscusit, dar mai ales o voce extraordinară. Iuliu a fost sufletul acelor ani, unde era el trebuia să fie agitaţie, antren ... în autocarul de turneu inventa tot timpul competiţii, jocuri, „ora amabilităţilor”, ”cântec de leagăn”... noaptea, când după spectacole făceam câte un drum mai lung până la hotelul unde eram cazaţi, îl imita perfect pe Ceauşescu, nişte discursuri savuroase de genul: mesajul lui Ceauşescu de pe scara avionului înainte de a părăsi definitiv România, sau mesaj adresat trupelor de rock ...
Un timp 1988-1991, când au fost ceva probleme prin Semnal l-am invitat cu noi în turnee.
Lumea nu ştie, ultimul spectacol în care a cânta Iuliu Merca a fost sâmbătă 24 iulie 1999 la Sibiu. Semnal cântau pe litoral şi i-am inviatat pentru un concert în Piaţa Mare. Sunetistul nostru a înregistrat concertul şi aşa am rămas cu o ultimă amintire de la Iuliu, mi-a dedicat una din piese ... S-au întors la mare şi el nu a mai cântat. Marţi 27 iulie a murit.

11. După 1990 Lucian Fabro - baterie şi membru fondator - părăseşte grupul şi revine pe acest ultim album “Ambuscada”. Ce a determinat această perioadă de pauză?

Lucian nu e membru fondator, el a venit în trupă în 1975. Prima formulă SONIC a fost: Ninei Popşa vocal, Gabi Tudor chitară, Radu Voicu tobe, vocal şi Florin Grigoraş bas şi vocal. Am cântat din toamna lui 1970 până în decembrie 1973 în această formulă, armata ne-a despărţit. Eu am cântat şi în armată, în formaţia grupului de pompieri din Sibiu. Acolo l-am cunoscut pe Adi Hanea, vocalist de excepţie şi cu Lucian la tobe, cu Gabi Tudor la chitară şi Titi Iacob orgă, am refacut grupul SONIC.
După 1990 Lucian a fost timp de 10 ani, câte patru luni vară, într-un contract în Germania.
La încheierea contractului a revenit în trupă.  
A bătut toba pe: PRIMII PAŞI, RIFF 1990, SĂ NU-MI FURI VISUL şi AMBUSCADA.

12. După 1990 aţi scos cu o frecvenţă aproape constantă (la 2 ani) un album fie pe casetă audio fie pe CD…Sunteţi o trupă longevivă a rock-ului românesc şi cu o bogată activitate competiţională şi discografică. Cum v-a susţinut oraşul Sibiu şi de ce sunteţi puţin cunoscuţi în Bucureşti?

Au apărut studiourile particulare şi e mai uşor să înregistrezi. Din 1997 avem studioul nostru. Partea cu producţia şi distribuţia CD-rilor de rock nu există în România. Lucrurile sunt foarte complicate. Pe scurt nimeni nu bagă bani în afacerea asta. Trupele se finanţează cum pot.  

Nicio trupă de rock din România nu este susţinută de nimeni. 

13. Cu ce case de discuri importante aţi colaborat şi care ar merita a fi consemnate?

Electrecordul ne-a editat PRIMII PAŞI şi din câte ştiu discul a fost vândut foarte bine. De aceea ne-au chemat să mai imprimăm încă şase piese, pe lângă cele  opt de pe vinil şi au scos la începutul lui 1990 caseta audio RIFF.
Noi am continuat să înregistrăm dar am fost catalogaţi de către managerii noilor case de discuri: prea bătrâni, prea duri, prea moi, textele cântecelor prea sofisticate, sau proaste ...
Ne producem singuri materialele muzicale, prin firma Zoom facem multiplicarea.

14. Albumele de pe casetele audio lansate sunt transferate integral pe CD?

Nu toate, doar Doi străini şi Primii paşi.   
Am editat un prim disc dintr-o serie de trei, Pantofii lustruiţi, o selecţie alcătuită din cele mai bune piese înregistrate în timp. Cei care sunt interesaţi pot avea asfel o imagine mai bună despre ce am facut noi.

15. Ştiu că eşti un fan Jimi Hendrix ? Aţi cântat cover-ri după Hendrix?

Am cântat Foxy Lady, Hey Joe, Who Knows.

16. Care a fost cel mai apropiat colaborator, prieten din Bucureşti înainte şi după 1989…

Dan Atanasoaia - fotograf, cel care are cea mai incredibilă colecţie de imagini (poze) cu trupele româneşti. El ne-a ajutat mult in relaţia cu media din Bucureşti până în 1990.
Am avut în trupă doi chitarişti de excepţie din Bucureşti: Gabi Nacu şi Cristi Marinescu.
O relaţie bună de colaborare în turnee între 1984-1987 am avut şi cu băieţii de la IRIS.
În ultimii ani colaborăm cu Florin Silviu Ursulescu.

17. Aţi cântat în Cenaclul Flacăra?

În primăvara lui 1984 trei concerte Mediaş, Cisnădie şi Bucureşti, pe stadionul Republicii.

18. Ai câştigat premii importante de-a lungul carierei de peste 39 de ani…. care a fost cel mai greu de cucerit şi de care eşti cel mai mândru?

Nu am agreat festivalurile niciodată, concursurile nici atât. Am participat pentru că aşa trebuia.
Galele Rock de la Costineşti erau într-adevăr frumoase şi ne-am bucurat de Marele Premiu câştigat la Constelaţii Rock 1984 .

19. Ce colegi de generaţie redutabili ca trupe şi interpreţi aţi avut în perioada de când aţi început activitatea până-n ’89?

SEMNAL M, ROŞU ŞI NEGRU, IRIS, COMPACT, HOLOGRAF, PRO MUZICA, GIL DOBRICĂ, CELELALTE CUVINTE, PROGRESIV TM.

20. Cum s-a schimbat Sibiul după 1989 din toate punctele de vedere?

Oraşul e altul acum, este un oraş european, dar se organizează prea multe evenimente culturale cu intrarea gratuită. Seara, vara e frumos să stai la o bere pe una din terasele din Piaţa Mică ...

21. Turneul de lansare al noului album “Ambuscada” se numeşte “TU HOTĂRĂŞTI CE MUZICĂ ASCULŢI“! Mai demult aţi avut un altul care spunea “Să nu-mi furi visul”... Mai are valoare în ziua de azi mesajul? Nu este prăfuit sau ….cum spun tinerii azi….expirat…

Are valoare, important este să-l găseşti pe cel adevărat. Cu cei care nu vin la concert comunici prin afiş, ziar, spot la radio ... doar mesajul rămâne... Fără titlu-mesaj ar fi un concert dintre multe alte concerte.

22. Cum ar trebui ca un radio din România să întocmească playlistul? 80 la sută piese româneşti sau 50 la sută… sau 99 la sută piese de afară pe care nu le ştie prezenta… doar că e trendy, cool şi stylish. Nu crezi că au avut un rol negativ după ’89…aceste radiouri…? Din păcate … Majoritatea…nu dau muzica românească…

Nu e vorba numai de procente, proporţia ar trebui să fie egală între muzica românească şi străină difuzată, promovarea artiştilor valoroşi români şi străini ar fi soluţia.
Dacă o casă nu are fundaţie se darămă, redactorii (cred că acum se numesc DJ-ei) nu au „bază, fundament, istorie”, de asta nu spun nimic.

23. Sunt în istoria muzicii rock foarte mulţi leaderi de trupă basişti care nu sunt neapărat front-meni? Ce griji are şi ce dificultăţi întâmpină un leader de trupă?

Părea mea este că basiştii sunt mai ordonaţi. Ei susţin armonia şi crează balansul unei piese ...
Trupa e o familie, cu toate problemele dintr-o familie ... 

24. De ce crezi că trupele tinere din ziua de azi de rock, alternativ, progresiv, etc, cântă în special în limba engleză… După mine, cele mai valoroase trupe româneşti sunt cele care cântă în special în limba română… şi istoria a dovedit-o!

Visul multora este să se afirme pe plan internaţional, chiar dacă nu o spun. Suntem latini ori ce am face şi trebuie să vedem ce se întâmplă în celelalte ţări latine din Europa.  Pentru noi rock-ul a fost o mişcare de masă: săli de concerte pline, polivalente, stadioane, nu cluburi, nu ceva sectant, nu o mână de avizaţi. Mesajul trebuie să fie direct.Fiecare alege ce vrea.

25. Cum aţi ajuns să cântaţi şi cum aţi fost primiţi în Occident? În ce limbă aţi cântat?

Este mai uşor de organizat un turneu în occident decât în ţară. Am fost invitaţi de persoane care ne-au văzut în concertele din România. Am cântat piesele noastre, playlist-ul obişnuit, în româneşte. Doar la Deventer, în Olanda, am cântat şi două caver-uri.  Lumea este aşezată afară din toate punctele de vedere şi oamenii au starea necesară să asculte muzică. Rock-ul este la locul lui peste tot în Europa.    

26. Ce hobby-uri ai?

Nu mai ştiu, acum mă preocupă acest turneu şi încep să mă gândesc la un material nou, cu noul solist vocal Cosmin Cruţiu.

27. Am fost prezent la concertul de lansare al albumului “Ambuscada” de la Bucureşti şi mă gândeam ce bine ar fi fost să fie înregistrat pe DVD…..V-aţi gândit la aşa ceva? Poate pentru aniversarea de 40 de ani….

Să filmăm şi să înregistrăm concertul profesional pentru un DVD costă ceva. Dacă mai găsim bani, după terminarea turneului, ne-am gândit şi la asta.
Pentru 2010 vrem să venim cu ceva nou.

28. Ultimul cuvânt îl ai pentru cititorii fideli ai site-ului artasunetelor.ro

Riff:  Florin Grigoraş - bas, vocal
       Florin Demea - chitară
       Lucian Fabro - tobe
       Mihaela Grigoraş – clape
       Cosmin Cruţiu – vocal

O trupă de hard rock care se simte bine pe scenă. Veniţi să ne ascultaţi!

Mulţumesc!

Radu Lupascu
26 ianuarie 2009


 

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Rabih Abouh-Khalil.jpg

Afis_Engelbert 2017.jpg

Afis_Kings of Leon.jpg

Afis_Patricia Kaas 2017.jpg

Afis_Evanescence.jpg

Afis_Suceava blues 2017.jpg

Afis_Rockstadt 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg