Arta Sunetelor

 
Interviu cu CRISTIAN COMEAGĂ 

"Cel ales"… filmul românesc al primăverii

aFIS cEL aLES.jpgDeși nu foarte în vârstă, Cristian Comeagă este un veteran al peisajului vizual autohton prin semnificativa experienţă pe care a acumulat-o ca pionier în publicitate și televiziune în anii ’90, dar, mai ales, ca director de imagine și producător asociat indisolubil cu filmografia lui Nae Caranfil. Aflat la al doilea său lung-metraj în calitate de regizor, împărtășește cu autorul "Filantropicii" filosofia profesională clădită pe credinţa că filmul trebuie făcut pentru public și nu (neapărat) pentru premii… let me entertain you! "Dintotdeauna, mi-am imaginat un film bun ca pe o pledoarie reușită. Spectatorii sunt jurați, iar eu, asemeni unui avocat dibaci, îl port pe fiecare dintre ei acolo unde vreau. Încerc mereu să-l impresionez, să-l emotionez pe cel din beznă, să-l fac să mă urmeze și pornesc mereu cu gândul că spectatorul generic pe care-l iau cu mine la drum e cel mai sceptic dintre toți. Îi spun întotdeauna o poveste; mai grav, mai zâmbitor, mai romantic sau mai crud, încerc să îl surprind, să-l fac curios și îi cer replică, răspuns. 'CEL ALES' e o istorisire mărturisită, un discurs subiectiv. Nicio întâmplare, loc sau personaj nu spune despre mine, dar toate la un loc mă povestesc pe de-a-ntregul. De aceea, de data asta, mi-e și ușor și greu să pledez. Dar dacă pledoaria mea va fi convingătoare, când lumina se va aprinde, în loc să se ridice, scepticul meu spectator va simți dorința să se așeze, iar eu mă voi destrăma sub ochii lui într-un final diafan ca un văl de borangic.", a declarat public cineastul (cineast în sensul propriu și complet căci aportul său la film nu se limitează doar la palierul regizoral). Despre povestea "Celui ales" nu vom spune acum mai mult decât ceea ce se relevă în trailer fiindcă nu trebuie să fiti privaţi de propria experienţă a vizionării sale (premiera este anunţată pentru data de 24 aprilie) și nici afectaţi de subiectivismul nostru în formarea unei opinii personale dar, dacă tot am amintit de premii, trebuie totuși subliniat că, în cadrul ediției 2015 a Festivalului Internațional de film ‘Los Angeles Cinema Festival of Hollywood’, filmului "CEL ALES" i-au fost decernate nu mai puțin de patru recompense: premiul pentru cel mai bun film narativ și premiul pentru cel mai bun regizor, acordate producătorului și regizorului Cristian Comeagă, premiul pentru cea mai bună imagine, acordat directorului de imagine Gabriel Kosuth și premiul pentru cea mai bună muzică originală acordat compozitorului Marius Leftărache… festivalul este unul dedicat producțiilor independente, iar printre câștigătorii edițiilor precedente se numără regizorii Jorgo Papavassiliou, Pavel Sanaev, dar și actorii Jean Reno, Ed Harris, Rosanna Arquette și Charles Rettinghaus. Până una alta, să dăm cuvântul autorului filmului, ce a avut amabilitatea să ne împărtășească în exclusivitate câteva gânduri (dialogul a fost unul mult mai consistent și-l veţi regăsi în integralitatea sa în ediţia hardcover a antologiei "Culorile sunetelor: Muzica și artele vizuale" ce va fi lansată în luna mai a.c. la "Bookfest").

"Cel ales", cel mai recent film al cineastului Cristian Comeagă (producător, scenarist şi regizor)… e ceva timp de când îl ai în lucru, de prin 2011 dacă nu mă înşel. Care sunt cauzele pentru care filmul are premiera atât de târziu? 

Ca mai totdeauna, una singură: banii. Întâi, filmului i-a fost refuzată susţinerea CNC, deşi o câştigase pe drept, în concurs. Mi-a trebuit un an ca să probez că locul lui pe lista câştigătorilor fusese uzurpat de alte proiecte, căţărate pe podium prin fraudă. Odată susţinerea CNC câştigată, a început lungul şi anevoiosul drum pentru obţinerea restului de fonduri necesare. Pe drumul ăsta, mai mult decât sărăcirea surselor de finanţare până la dispariţia lor, mai mult decât reglementări potrivnice, mi-a pus constant beţe-n roate cea mai nepricepută şi rău-intenţionată conducere pe care a avut-o CNC în istoria sa. Prima zi de filmare din cele 37 a fost în mai 2012, iar ultima în iunie 2013; apoi mi-a trebuit un an ca să pot obţine banii necesari pentru a finaliza producţia.

CEL ALES - Escu - Nicodim Ungureanu.jpg

Deşi este tot un proiect Pop(ular), destinat publicului larg şi nu unul ‘cult’, "Cel ales" pare să fie de o cu totul altă factură decât "La bani, la cap, la oase", filmul TV din 2010. Mai mult, este debutul tău ca scenarist de lungmetraj. Cum s-a născut povestea şi ce te-a determinat să te ‘încăpăţânezi’ să o concretizezi?

"Limani" este de fapt debutul meu oficial ca scenarist de lung metraj. E şi o producţie care îl propunea pe Ducu Darie [Alexandru Darie – n.r.] ca regizor şi pe care am încercat mulţi ani să o finanţez, dar fără succes. Într-un final, a trebuit să renunţ, iar scenariul, regia şi producţia filmului au fost preluate de Viorel Sergovici şi compania sa, Silver Bullet.

"Cel ales" porneşte din certitudinea împărtăşită cu alţii, cum că existenţa noastră a fost şi continuă să fie controlată şi exploatată de grupuri de indivizi aflate în spatele sau deasupra celor care doar de formă sunt puternicii momentului. Apoi am ales din frânturile trăite, auzite şi imaginate pe cele care puteau să dea trup combinaţiei de revoltă şi de resemnare pe care o simt, le-am topit şi am turnat scenariul. E o altfel de poveste, cu alt conţinut şi altă ţintă, dar "manufacturarea" e aceeaşi. E ca şi cum ai compara un sufleu cu un stufat, gătite de acelaşi bucătar. Sunt dezamăgit de faptul că mulţi au văzut în "La bani, la cap, la oase" doar o distracţie de bâlci; e şi asta, dar mai există şi un scenariu ingenios şi bine articulat, personaje bine desenate, cu evoluţii surprinzătoare şi în interpretări remarcabile, o limbă română bogată, colorată şi sugestivă şi altele, care se regăsesc şi în "Cel ales".

Cât despre "public cult" sau "larg", habar n-am despre ce e vorba. Eu n-am produs niciodată filme dedicate cinefililor, asta e sigur, dar nu pentru că-i desconsider, ci pentru că i-aş jigni tratându-i ca pe o categorie care are nevoie de regim special. Pentru mine, publicul e fără epitet; nu ştiu dacă în bezna sălii sunt mai degrabă oameni cultivaţi sau troglodiţi, ce vârste au, dacă sunt mitocani sau gentilomi, oameni de treabă sau pramatii. Nici nu contează. Eu fac tot ce pot ca să-l încânt, să-l farmec pe fiecare dintre cei dispuşi să-mi vadă numărul. După mintea mea, filmul nu are o existenţă intrinsecă, nu poate fi contemplat post-creaţie, aşa cum se întâmplă cu o pictură, o statuie sau o clădire. Filmul există doar ca un continuu schimb emoţional şi intelectual între ecran şi spectator; se re-crează la fiecare proiecţie şi dispare la finalul ei. Iar dacă arcul voltaic între spectator şi ecran nu se formează, filmul rămâne doar o "peliculă", sau o "producţie".

Distribuţia este năucitoare prin eterogenitate, de la Olimpia Melinte (nominalizare la premiul Goya) la Nicodim Ungureanu ("Păcală se întoarce"), de la ex-ministrul Bogdan Stanoevici la vedeta TV Laura Cosoi. Cum ai făcut castingul?

CEL ALES - Nora - Laura Cosoi.jpg

Sunt dintre cineaştii care, în mare, văd filmul înainte de a-l turna. Văd şi aud personajele şi caut interpreţii pe care cred că îi pot aduce aproape de proiecţia din mintea mea. De obicei, dau probe doar cu actorii pentru care nu am spectacole, înregistrări sau filme în care să-i pot urmări. Tot de obicei, stabilesc dacă un actor e potrivit sau nu pentru rol nu în urma interpretării unei scene din scenariu, ci în urma unei conversaţii pe care o port cu el sau ea pe cele mai diverse teme. Prefer actorii care au tehnica bine deprinsă şi dezvoltată, îi resping pe cei suficienţi sau rutinaţi şi sunt în mod special interesat de cei care nu sunt instruiţi, dar au har, putinţă şi dorinţă de a învăţa. Astea fiind zise, Laura Cosoi a jucat în "Cel ales" datorită unei probe pe care a dat-o pentru "La bani, la cap, la oase", înainte să devină vedetă TV, Bogdan Stanoevici a terminat filmările înainte să aibă vreo tangenţă cu politica, n-am ştiut că Nicodim Ungureanu a jucat în "Păcală", iar pe Olimpia Melinte am distribuit-o de când am văzut debutul ei în "Cele ce plutesc", de Mircea Daneliuc.

Amintiri frumoase? Speranţe legate de "Cel ales"?

Fac rar filme, aşa că îmi aduc aminte de fiecare zi, de fiecare loc şi scenă. Problema e că, ce e mai haios, se petrece de obicei în spatele regizorului, care e ocupat să lupte cu un dubiu permanent şi să dea în acelaşi timp senzaţia că n-are dubii. Cea mai pregnantă amintire e filmarea din Franţa, fără permise, cu imaginea înregistrată pe un aparat de fotografiat şi sunetul tras pe un fel de savonieră. Gândindu-mă la mine, om cu părul alb fugărit de poliţia Gării de Nord din Paris, mi-am adus aminte de ziua în care, la fostul restaurant "Cina" mă fugărea socrul mare pentru că nu filmasem "furatul miresii", ocupat fiind să "sun de la public" ca să aflu dacă luasem sau nu premiu cu primul meu film ca director de imagine. Speranţe? Da, am. De când câţiva din puţinii care au văzut "Cel ales" mi-au spus că ar vrea să-l mai vadă o dată.

Declarai în 2003 apropo de evoluţia instituţiilor de stat legate de industria de film că "Nu văd viitorul cinematografiei româneşti". Îţi menţii părerea sau s-a mai schimbat câte ceva?

Părerea e alta dar, paradoxal, sună la fel. Atunci aveam 44 de ani, iar Nae [Caranfil – n.r.] şi cu mine eram cei mai tineri dintre cei care reuşiseră. Alături de alţii, mă luptam de ani buni ca cei din urma noastră să aiba şansa să facă film şi cam pierdusem speranţa. În 2005 a apărut legea care ne guvernează şi azi, cei tineri au primit acces la finanţare şi a urmat "generaţia de aur" a filmului românesc şi puzderia ei de premii. Apoi, tinerii de ieri au devenit clasici în viaţă, au proclamat minimalismul religie de stat şi, în timp ce iau în folosinţă proprie Fondul cinematografiei strigă din gură de şarpe că resursele se cuvine a le fi alocate doar lor, noilor corifei. Deci, lucrurile s-au schimbat şi nu prea, căci generaţia de azi e la fel de egoistă, dar mult mai rapace decât cea de ieri. Neschimbată a rămas şi indiferenţa autorităţilor faţă de cinematografie, pe care o lasă în continuare la cheremul tartorilor de moment, pe principiul "Lasă-i naibii să facă ce vor, vrei să avem scandal cu ei în presă?". Faţă de 2003, nuanţa e că acum văd viitorul cinematografiei româneşti, doar că mi se pare cam monocrom şi monocord şi, din păcate pentru mine, nu am legătură cu el. Eu nu mă închin la aceeaşi zei cu talibanii minimalişti, aşa că "Cel ales" e, foarte probabil, al doilea şi ultimul lung metraj pe care l-am regizat.

Ce consideri că ar putea sau ar trebui făcut în România timpului prezent pentru consolidarea/încurajarea cinematografiei noastre?

Stimulente fiscale la fel cu cele care, în toate celelalte ţări europene, aduc mari profituri financiare şi de imagine. Crearea unei reţele de cinematografe moderne, plasate în oraşe, nu în mall-uri, dedicată oricărui alt tip de film decât cel mainstream. Impunerea unei cote minime de expunere a filmului naţional, aşa cum e în toate ţările cu o cultură sănătoasă şi serioasă. Împiedicarea concentrării resurselor financiare în mâinile câtorva producători şi regizori prin reformularea regulamentelor şi regulilor de finanţare. Asemenea măsuri ar permite diversificarea producţiei şi recâştigarea publicului, căci pe lângă litanii minimaliste şi felii de viaţă anodină (unele premiate pentru că sunt bune, iar altele bune pentru că sunt premiate), ar mai fi nevoie şi de comedii, filme de acţiune, filme istorice, musicaluri, basme şi fantezii şi câte altele. Instituirea sau deblocarea unor surse de finanţare alternative sau complementare la Fondul cinematografic. Toate astea se ştiu, nu sunt o noutate. Voinţă politică să fie şi hotărârea de a nu ceda şantajului şi vociferărilor celor care au făcut din cinematografie grădina proprie.

Cadre din filmul Cel ales.jpg

Revenind însă la „Cel ales", trebuie amintit că filmul a fost selectat pentru a participa la a 14-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Tiburon, care a avut loc în orașul de pe malul Golfului San Francisco în intervalul 9-17 aprilie, și este necesar totuși ca, la final, să dăm câteva minime informaţii legate de naraţiune. Regizorul, scenaristul și producătorul Cristian Comeagă își descrie filmul ca fiind "în egală măsură brutal și delicat, agreabil și tulburător. Nu e povestea adevărată a unui individ, ci un mozaic din cioburi de povești, toate adevărate. Sper să aducă un nod în gât celor care-l vor vedea.". Film de acțiune cu multe momente dramatice, cu tentă polițistă dar și cu accente comice, "Cel ales" povestește într-o manieră surprinzătoare duelul peste decenii între un transfug devenit asasin și cel care l-a recrutat, lupta unui individ cu sistemul diabolic care i-a confiscat și i-a demolat metodic existența. Povestea filmului începe în anii ’80, când domnul X a fost ajutat să fugă din țară tocmai de cei care erau puși să-l țină în ea cu orice preț. Ani mai târziu, i-au cerut un favor, la schimb: o crimă. S-a împotrivit întâi, apoi s-a conformat, dar ezitarea l-a costat scump: l-au declarat mort, în timp ce el a trebuit să părăsească țara de adopție, renunțând la identitate, la familie, la toată viața sa. Credea că a pierdut totul, dar a descoperit recent că mai are încă mult de pierdut. În prezent, domnul X conduce, alături de o tânără necunoscută, o mașină printr-o țară care nu mai e a lui, în căutarea ieșirii din labirintul în care a intrat cu treizeci de ani în urmă. În rolurile principale îi regăsim pe actorul Bogdan Stanoevici ("Secretul lui Nemesis", "Noi, cei din linia întâi", "Portretul luptătorului la tinereţe") și vedeta de televiziune Laura Cosoi ("La bloc", "Cu un pas înainte", "Naşa"), aflată la primul ei rol principal într-un lungmetraj. Alături de cei doi, îl regăsim pe îndrăgitul actor Nicodim Ungureanu ["California Dreamin' (nesfârşit)", "Pescuit sportiv", "Visul lui Adalbert", "Despre oameni şi melci"] precum și pe singura actriță româncă nominalizată la Premiile Goya, Olimpia Melinte ("Caníbal", "#Selfie", "Sette opere di misericordia"). Din 24 aprilie 2015, publicul decide dacă e X sau... Y!

A consemnat Ioan Big
17 aprilie 2015

Foto: courtesy of Domino Film

 

CEL ALES trailer: https://www.youtube.com/watch?v=zlHB8NGCJBw

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Regal Vienez 11 dec. 2017.jpg

Afis_Havasi.jpg

Afis_David Garrett.jpg