Arta Sunetelor

 

Interviu cu Beth Hart

Beth Hart interviu.jpgBeth Hart este contemporana voce a blues-ului, a blues-rock-ului, mai exact! Este pentru prima oară când acest gen îşi prezintă fruntaşii în fosta sală a congreselor din Bucureşti. Probabil, uşa fiind (acum) deschisă, îl vom vedea în curând pe excepţionalul chitarist Joe Bonamassa, partener al lui Beth în multe concerte (Live in Amsterdam, fiind cel pe care vi-l recomand acum cu prioritate) şi în cele două albume de coveruri pe care le-au realizat împreună ("Don't Explain" şi "Seesaw")! Îmi este destul de greu, ca fan al amândurora şi al blues-ului în special, să vă conving de valoarea evenimentului ce urmează, astfel că, am să încerc să punctez, doar acele particularităţi, care Nu sunt cunoscute (şi scrise) până acum despre Beth Hart. Prima apreciere se referă la vocea sa unică, în manieră Janis (dar şi Etta James) cu un tremolo stelar pentru audiofili şi iritant pentru alţii. Această cuceritoare tremurare a glasului său, am întâlnit-o numai la câteva vocaliste, una dintre ele fiind admirabila folkistă, Joan Baez. O a doua însuşire este expresia trăirii acestei muzici. Beth nu mimează, nu interpretează, ea trăieşte muzica pe care o cântă, indiferent dacă este compusă (şi a fost cântată) de mari nume ale blues-ului sau de ea însăşi... Aşa ceva m-a uimit de la început, mai ales că odată cu apariţia primului ei material video pe care l-am văzut - DVD-ul Live at Paradiso, 2005 - am reuşit să o propun spre audiţie şi să o impun multora din underground-ul nostru. O voce şi o interpretare care stârnesc emoţie şi preţuire, chiar de atunci de la primele albume, când încă nu era (unanim) recunoscută în SUA, unde, se ştie, este greu să răzbaţi, nu din cauza caselor de discuri sau a radiourilor (ca la noi!), ci din pricina mulţimii de talente existente pe continentul care a dat lumii mişcarea de blues... O surpriză plăcută din partea organizatorilor de la vreaubilet.ro şi o strădanie a celor care se ocupă cu promovarea (Talentivity) acestui eveniment, cu adevărat unic, înfocat, sper şi... reversibil. Nu în ultimul rând, am să aduc aminte, excepţionalul ei talent componistic, care o clasează, după părerea mea, în faţa multor muzicieni din branşa sa. Albumele sale, "Leave the Light On" din 2003, "Bang Bang Boom Boom" din 2012 şi recentul "Better than Home" din a cărui turneu prindem acest show, sunt absolut formidabile, fiecare dintre ele, puse în contextul apariţiei şi al personalităţii sale (în devenire), re-creează pas cu pas, o mistuitoare poveste a blues-ului. Acestea fiind precizate, dacă simţiţi blues-rock-ul şi-i iubiţi muzica, veniţi să ascultaţi o voce unică şi să vedeţi pe viu o artistă de excepţie. Veţi fi uimiţi!!!

Radu Lupaşcu

1. De-a lungul istoriei muzicale multe voci au fost comparate cu Janis (Maggie Bell, Candy Givens etc). Comparaţia cu Janis Joplin are legătură cu interpretarea ta excepţională din musicalul "Love Janis" sau se referă şi la atitudinea ta?

Nu ştiu. Eu doar am participat la selecţia pentru acest show şi am reuşit să intru, am fost fericită de acest lucru. Am interpretat acele piese şi m-am bucurat foarte mult de acestea, pentru că într-adevăr mi-au plăcut şi ştii, tot timpul am adorat-o...

2. În ediţia din 1993 a competiţiei Star Search prezentată de Ed McMahon ai câştigat în faţa lui Norma Montiel cu un cântec scris de tine... A fost prima ta reuşită, cum a fost, ai înregistrat primul disc după aceasta?

Am scris 13 cântece diferite la concursul Star Search. A fost o perioadă minunată de care îmi aduc aminte cu plăcere. După show am înregistrat un disc la o casă independentă. Nu aveam nici un contract cu o casă de discuri, eram doar cu managementul meu cu care lucram deja de 3 ani şi am inclus şi unele melodii pe care le-am interpretat în show.

3. Erai în acei ani pe culmile gloriei. Cum s-a întâmplat să o iei pe altă cale? Are legătură cu mirajul celebrităţii, care oricum nu te-a părăsit, din fericire...

Nu, nu eram în vârf în acei ani. Nu ştiu de unde ai această informaţie. Nu a fost deloc aşa. Am făcut acel show, dar nu era pentru televiziunea normală, ci pentru televiziunea pe cablu, era duminica la miezul nopţii şi nu am devenit o celebritate după acel show. Nu era cum se întâmplă astăzi cu emisiunea American Idol...era un lucru total diferit, de cum era cu nouă ani mai târziu când aveam 28 de ani şi aveam primul set de cântece, în acea vreme încă mă luptam din greu şi nu eram pe nicio culme.

4. Cânţi la pian şi violoncel. Unde ai învăţat şi cum te-a prins muzica rock?

Da cânt şi la violoncel. Am mulţi idoli foarte diferiţi. Beethoven este unul dintre clasici. Apoi am fost orientată spre jazz de către mama mea, Dinah Washington, pe Billie Holiday pe care o ştiu de la mama mea iar fratele meu mi-a recomandat muzica reggae ca Steele Pulse, Peter Tosh şi Bob Marley, iar prietenii mi-au atras atenţia asupra Aretha Franklin, Donny Hathaway, Etta James, şi fratele meu m-a orientat către punk rock music şi hard rock music cum ar fi Zeppelin şi chiar mi-au plăcut foarte mult RUSH, de copil fiind, la fel ca Black Sabbath şi mai târziu alţi muzicieni ca James Taylor, Rickie Lee Jones, pur şi simplu îi iubesc.

(n.r. Ca un tribut Led Zeppelin, Beth a interpretat live, împreună cu Slash, "Whole lotta love", într-o manieră mai bună decât a altor voci masculine!)

5. Ce părere ai despre blues? Ai cântat alături de mari nume ale blues-ului şi cred că ai simţit vraja acestora!

I think is a great music. Mulţumesc, este drăguţ ce spui. Este o muzică foarte bună, cu atât de mulţi artişti mari, ca Howlin' Wolf, Robert Johnson, care a fost un foarte bun compozitor. Sunt mulţi. De fiecare dată când le cânt piesele este o mare bucurie pentru mine.

6. Mari chitarişti rock, Slash, Jeff Beck, Joe Bonamassa îţi sunt aproape şi înregistrezi în studio sau live. Cum au început aceste colaborări, cine pe cine a căutat?

Am cântat cu un minunat muzician, cântăreţ la muzicuţă, pe numele lui Toots Thielemans, Jeff Beck a ascultat melodia "I’ve Got a Right to Sing the Blues" (n.r. Alan Callan i-a dat o copie) şi m-a invitat să scriem cântece împreună, după care am plecat în turneu. Apoi Slash m-a văzut în turneu cu Jeff Beck şi m-a invitat să compun, să cânt cu el şi să înregistrez cu el un cântec, iar un an mai târziu am făcut un album cu Joe Bonamassa şi apoi am avut posibilitatea să cânt la Kennedy Center (nr. 2012) în onoarea lui Buddy Guy şi aşa am înregistrat şi la casa lui de discuri o melodie (n.r. "What you gonna do about me" de pe albumul său "Rhythm & Blues", "2013).

7. Fiecare concert te solicită foarte mult. Cum îţi menţii prospeţimea şi vigoarea?

Încerc să am grijă de mine. Fumez, câteodată beau prea multă cafea, încerc să fac cât mai multe exerciţii fizice. Unele zile sunt mai bune decât altele. Încerc să beau multă apă şi ceai... lucruri cu care m-am re-obişnuit, pe care nu le mai faceam de mult.

8. "Chocolate Jesus", Tom Waits cover. De ce ai ales această piesă? Îl cunoşti pe Tom, ştii părerea lui despre interpretarea ta, foarte reuşită din punctul meu de vedere!

Întotdeauna cânt cântecele care-mi plac. Dacă fac un disc cover, aşa cum am făcut cu Joe (n.r. Bonamassa, "Don't Explain" 2011) îl fac pentru că-mi place. I'm a huge Tom Waits fun! Îmi aleg cu grijă coverurile pe care vreau să le interpretez, pe care îmi face plăcere să le cânt împreună cu Joe cum ar fi cele de pe Seesaw (n.r. Beth Hart & Joe Bonamassa, album 2013) sau singură cu trupa mea, accept sugestii din partea lor, mă gândesc că este foarte bine ales, îmi place şi îl cânt!

9. În întreaga istorie a formaţiilor rock sunt suficiente exemple de formaţii de power-soul-blues-rock. Cum îţi alegi muzicienii din formaţia ta?

Pur şi simplu scriu cântece, îmi place să fac asta. Câteodată o fac cu Jon, chitaristul meu din trupă (nr. Jon Nichols) şi asta este. Fac cântecele care-mi plac.

10. Eşti o povestitoare cu şarm şi umor. Ai fost aleasă să citeşti în documentarul The Unity, alături de nume grele ale filmului şi muzicii. Este o altă provocare? Te gândeşti şi la film? Ai o poveste foarte interesantă de spus. "I used to be a survivor!" Poţi să ne explici?

Thank you.

Nu neapărat. Am fost invitată să fac vocea, a fost oportunitate grozavă să iau parte la acest proiect, cei din studio m-au ajutat mult la înregistrări. Eu înţeleg prin, "I used to be a survivor", că mi-am păstrat credinţa, căutând să descopăr oameni minunaţi, amintindu-mi - ori de câte ori este necesar - că trebuie să preţuiesc, ce am şi locul unde am ajuns, pentru că, într-adevăr, căzusem la pământ şi eram un dezastru.

11. După albumul "Bang Bang Boom Boom" iată apare nostalgicul "Betther Than Home" la distanţă de 3 ani. What would be the explanation for this break? The hit "Mechanical Heart" is my favorite from first audition... A fost alegerea producătorilor?

Nu, nu a fost o pauză. Am făcut "Bang Bang Boom Boom", iar mai târziu "Seesaw", cu care am fost nominalizaţi la Grammy, la categoria cel mai bun album de blues (n.r. US Top Blues Albums, Billboard) şi apoi "Bether Than Home". Nu a fost nicio pauză.

Toate albumele mele sunt personale. Tot albumul "Betther Than Home", este experienţa mea personală, am scris aşa cum am trăit, nu este ceva creat fără simţire, ceva ce-am fost obligată să fac. Pur şi simplu aşa mi-a venit şi asta a ieşit.

Ultimul cuvânt pentru cititorii artasunetelor.ro şi o definiţie pentru blues-rock...

I can't give a definition, but It's cool, thank you and good bye!

thank you,

Beth Hart interviu 2.jpgRadu Lupaşcu
10 iunie 2015

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Patricia Kaas 2017.jpg

Afis_Ricchi e Poveri 2017.jpg

Afis_Evanescence.jpg

Afis_Blues Con Fusion 2017.jpg

Afis_Brezoi.jpg

Afis_Rockstadt 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg