Arta Sunetelor

 

Hound Dog Taylor

Theodore Roosevelt “Hound Dog” Taylor a vazut lumina zilei pe 12 aprilie 1915, in orasul Natchez, fosta capitala a statului Mississippi, petrecandu-si copilaria in delta marelui fluviu american. Nascut cu o malformatie, Taylor avea sase degete la fiecare mana. Tatal sau vitreg l-a gonit de acasa, de cand avea noua ani impreuna cu sora sa mai mare, fiind silit sa supravietuiasca vietii dure din Delta. Primul instrument la care a invatat sa cante de mic nu a fost chitara, ci pianul. La chitara s-a perfectionat abia in jurul varstei de 20 de ani, varsta la care a inceput sa cante la petreceri si Juke Joint-uri (Jook Joint = locuri din Delta, unde se adunau in secret si isi petreceau timpul liber, sclavii negrii de pe plantatii, pentru muzica, dans, rugaciuni, barfe), cantand insa la ambele instrumente. A aparut in acest timp, alaturi de Rice Miller “Sonny Boy” Williamson 2, la celebrele emisiuni radio King Biscuit Flour ale KFFA din West Helena, Arkansas. In 1942, datorita atitudinii sale de Don Juan si a diverselor legaturi cu doamnele albe, a fost vanat de Ku Klux Klan. A scapat ascuns in canalele de drenaj din Delta si a reusit sa plece fara gand de intoarcere catre Chicago (1938 este anul in  care in Chicago se nastea stilul boogie-woogie). Primii 15 ani i-a petrecut cantand in diferite locatii, dar si practicand alte meserii fara legatura cu muzica. In 1957 a luat hotararea de-a deveni blues-man, odata cu schimbarea modului de-a canta, puternic influentat de unul dintre cei mai influenti slide-chitaristi postbelici, Elmore James. Pana atunci, cover-urile pe care le interpreta prin carciumile din sudul si vestul orasului Chicago, erau incetosate de dorinta apriga de afirmare printre muzicienii de culoare, majoritatea nascuti in Delta. Caracterul energic imprimat de Elmore James, a calauzit talentul nativ al lui Taylor si tehnica de-a canta slide. Caracterul brut, aspru, dar foarte intens al lui Taylor, a dat stilului sau prin maniera ritmica si electrizanta de-a canta, o caracteristica de inceput a genului boogie, beat sau chiar rock. Personalizat si de vocea sa abraziva, stridenta, spectacolul oferit de Taylor in diferitele ocazii, a cucerit publicul de prin baruri, devenind unul dintre cei mai iubiti blues-mani din oras. Odata cu aceasta, dragostea pe care o purta cu respect doamnelor, i-a adus si porecla, Hound Dog, intrucat era tot timpul “la vanatoare”. Trupa sa de acompaniament era compusa din doi membri, Brewer Phillips (bun prieten cu Dog, nascut tot in Delta), a doua chitara si Levi Warren la baterie. Numele ei spunea totul, The HouseRockers. Aceasta, din 1959, il insotea pe Hound Dog la toate jam session-urile din Chicago, iar spre sfarsitul anilor ’60, aveau deja show-ul lor de fiecare duminica la clubul Florence, din sudul orasului.

In 1960 Hound Dog a realizat primul single cu piesele Baby Is Coming Home si Take Five, la Bea & Baby Records, dar in afara orasului, single-ul nu se vindea. Freddie King, un valoros chitarist de blues, a inregistrat in 1961 piesa Hideaway devenind star peste noapte. Tema si buna parte din solo-ul piesei ii apartinea lui Hound Dog. Acesta nu a cerut drepturi de autor, dar a continuat sa inregistreze. Piesele Christine si Alley Music realizate de Firma Records, iar Watch Out si Down Home, de Checker Records au avut aceeasi soarta. In oras se vindeau bine, in afara, nu. La funeraliile lui Elmore James din 1963, Hound Dog s-a intalnit cu bateristul acestuia, Ted Harvey, pe care l-a invitat sa cante cu el, in HouseRockers. Inlocuirea s-a produs in ‘65, iar sunetul Hound Dog Taylor And The HouseRockers va fi mai bine definit (in acest an este asasinat in fata casei sale, primul Sonny Boy Williamson – John Lee la numai 34 de ani). Hound Dog canta slide si voce, Phillips, bas pe sase corzi sau chitara intaia si Ted percutie. Placerea de-a canta blues, buna dispozitie creata dupa doua-trei pahare de whiskey, au facut din The HouseRockers, un Ramones of the Blues conform criticului muzical Robert Christgau. Hound Dog canta repede si tare, un pic pe langa piesa si fals adeseori. Insa sunetul iesea bine, pasiunea cu care cantau, transmitea stari emotionale deosebite. Multe din piesele de atunci au devenit standarde de blues clasic, She’s Gone, Give Me Back My Wig, Walking The Ceiling. Au sustinut un turneu in Europa cu American Folk Blues Festival, dar cu obligatia precisa de-a canta doar piesele lui Elmore James. Intorsi in America, Hound Dog Taylor And The HouseRockers au cantat cu mare succes la editia doua a festivalului Ann Arbor Blues Festival. Cu toate acestea, numele Hound Dog Taylor And The HouseRockers nu era foarte cunoscut. Norocul le-a suras in anul 1969, cand la una dintre salbaticele, dar foarte naturale jam-uri din clubul Eddie Shaw’s a asistat Bruce Iglauer, pe vremea aceea un tanar fan de blues, angajat al casei Delmark Records. Nereusind sa-si convinga  patronul, Bob Koester, de autenticitatea muzicii lui Taylor, dar indragostit peste masura de blues, a decis sa riste o parte banii proveniti dintr-o mostenire, pentru a infiinta o casa de discuri. Aceasta cu unicul scop de-a inregistra si de-a promova numele Hound Dog Taylor And The HouseRockers. Label-ul s-a numit … Alligator Records, si a devenit celebru la scurt timp dupa aceasta capatand renume mondial peste cativa ani. Printre artistii promovati se numara astazi, Roy Buchanan, Albert Collins, Koko Taylor, William Clarke, Clarence Gatemouth Brown, Son Seals, Buddy Guy, Lonnie Brooks, Shemekia Copeland, Kenny Neal, Johnny Winter, etc.

Primul disc al casei a fost Hound Dog Taylor And The HouseRockers, lansat in 1971, un veritabil succes. Inregistrat live de studio, in doar doua nopti, acest dublu debut a captat energia creatoare si interpretativa a celor trei membrii HouseRockers, si pana la sfarsitul anului s-au vandut 9.000 copii ale acestuia. Lucru formidabil pentru un label independent, cu un buget initial de … 2.500$. Cantecul Give Me Back My Wig a devenit cel mai cunoscut hit Hound Dog. Cu faima deja castigata, Hound Dog Taylor And The HouseRockers vor pleca in turneu in America, Australia si Noua Zeelanda. Ei vor aduce lumii si fanilor blues-ului un concept nou despre Chicago Electric Blues, un sound natural de boogie. Hound Dog si chitara sa electrica Japanese, de numai 50$, cucereau publicul din orice loc. Fie ca se aflau intr-un club de blues sau la Universitatea Princetown, Hound Dog Taylor And The HouseRockers nu si-au schimbat atitudinea, maniera si mai ales cheful nebun de distractie. Fraza cu care incepea Hound Dog era: “Hey, let’s have some fun!”

Urmatorul album, Natural Boogie, lansat in 1973, tot la Alligator, presarat cu mai mult solo de slide si dupa cum ii spune si numele, mult boogie, este o invitatie la buna dispozitie si dans. Albumul a fost inregistrat si mixat, in aceeasi sesiune cu primul in ’71, dar prin comparatie este mai asezat muzical si mai penetrant din punct de vedere al mesajului transmis. Dupa doua albume de studio, s-au gandit sa imprime un album live din nenumaratele concerte sustinute. Dar, cum toate lucrurile mergeau bine, albumele se vindeau, concertele erau cu casa inchisa, trebuia ceva sa se intample. Certurile la betie dintre cei doi buni amici Dog si Phillips vor ajunge la apogeu intr-o zi de mai, anul fatidic 1975, cand Dog gelos pe prietenul sau, a tras doua focuri de arma asupra sa, ranindu-l la mana si picior. Son Seals, martor la nefericitul incident a reusit sa-l opreasca la timp. Hound Dog a fost dat in judecata pentru tentativa de omor. Fumator inveterat si bolnav de cancer, dupa luni grele de suferinta, pe patul de spital, i-a fost indeplinita ultima dorinta. Phillips l-a iertat. A trecut in nefiinta, a doua zi, 17 decembrie 1975.

Albumul live, Beware The Dog, a fost scos postmortem in 1976, si contine trei inregistrari din 2 concerte sustinute in Ohio (Smiling Dog Saloon) si unul la Universitatea Northwestern (Evanston, Illinois). Albumul permite fanilor care nu s-au bucurat de el pe viu, sa perceapa putin din atmosfera incendiara a concertelor sustinute de Hound Dog Taylor And The HouseRockers. Omul pentru care Bruce Iglauer a pus bazele unei case de discuri este si astazi iubit, cantat si studiat ca fiind unul dintre pionierii bluesului electric din Chicago si in special al boogie-ului. Hound Dog Taylor ramane viu prin inca trei albume lansate de Alligator, in ’82, Genuine House Rocking Music cu piese inedite, in 1998 un tribut sustinut de prietenii sai Son Seals, Luther Allison si vechiul sau prieten George Thorogood (fost roadie pentru Dog in primul turneu american) iar in 1999 un Hound Dog Taylor Box Set din seria Deluxe Edition. Brewer Pillips si Ted Harvey au continuat sa cante si au realizat in 1995 albumul Good Houserockin’. Phillips ne-a parasit in 1999 din cauze naturale. Alte case de discuri au lansat dupa 1992 albume de studio sau concerte dintre care Live at Joe’s Place, pastreza cel mai bine imaginea sonora unica a sunetului brut, nealterat si plin de energie, Hound Dog Taylor. Din 1984 a fost inclus in Blues Foundation Hall of Fame, alaturi de nume de referinta ale blues-ului precum Howlin’ Wolf, Muddy Waters, Lightin’ Hopkins, Blind Lemon Jefferson, Sonny Boy Williamson, T-Bone Walker, etc. Inchei cu unul din gandurile sale: “When I die, the’ll say 'he couldn't play shit, but he sure made it sound good!"....                                                 

Radu Lupascu

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Bumblefoot 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg