Arta Sunetelor

 

Motto: “Blues înseamnă un om bun care nu este în apele lui.”
(De la Moţu Pittiş ştiinţă)

Geneza Bluesului

Noapte de veghe. Vlad Gabrielescu, voce şi chitară. 1970, primul blues made in Romania. Nightlosers. Plum Brandy Blues. Sitting on top of the world. 2004. Hanno, Jimi, Barilla, Geza, Ovidiu si ... Gaga.

În al o sută unu-lea an de blues, România habar n-are de Blind Willie Johnson. Sau Robert Johnson. Ei, lasa ca il intereseaza pe Clapton. Tocmai a scos Me and Mr. Johnson. Acum in 2004. Pe romani, nici nu-i interesează. Noi nu am avut plantaţii, îmi spune ţaţa Floarea din colţ. Da, dar negrişori avem! De ce nu-i punem la treabă? Din cauza congruenţei fenomenologice şi introspectiv caduce.

Aşadar, primul nostru blues. Mondial. Speranţa se amplifică treptat. Sorin Tudoran. Gabriel Litvin. Iuliu Merca. Cromatic. Puiu Haţeganu. Sandu Arion. Sincron. Petrică Crauciuc. Nicu Covaci. Sorin Chifiriuc. Electric Red Roosters. Eugen Camischi. Black Cat. Silviu Aioniţă. Blueservice. Alexandru Andries. George Baicea. Bela Kamocsa. Bega Blues Band, Florin Ochescu. Blues Convention - Big Mamou. Totu Rares. Transexpres - Midnight Expres. Weinberger Blues Machine. Atlantic Blue. Baalbeck Blues. Fane Adumitroaiei şi Vali Răcilă. Sir Blues. Marcian Petrescu. Trenul de Noapte. Hanno. Nightlosers. Şi lista continuă cu eşalonul următor. Din visul unui pigmeu calic!

O transpunere a tarafului ardelenesc a încercat şi reuşit multinaţionalul grup clujean a cărui vină este o sfidare cinică a suferinţei umane. Un big band mioritic cum nu se poate mai original. Stau la cotitură cu al treilea album. Ferea! Pânâ atunci, Poftâ Bună la Blues (cu toate formele lui: Balcanik-blues, Blues-rock, Etno-blues, Acustic blues, Danube-blues)! Vine Kifi! Pârtie!

Primei forme de folk negru i s-a spus blues. Din delta lor. Mississippi. Locul naşterii – cultura de bumbac. Mulţi negri eliberaţi s-au desprins brusc de viaţa tradiţională, familiară şi confortabilă a Sudului şi a obiceiurilor sale. Blues-ul a luat fiinţă ca mijloc de definire a unei noi identităţi culturale a oamenilor de culoare şi a ajutat la integrarea individului prin această nouă percepţie. Din acest motiv lirica de blues este complet diferită de cea a primelor cântece folk negre, de muncă, religioase, etc. Multe din tehnicile de exprimare pe care le-a preluat în frazarea vocală şi în acompaniament au fost utilizate şi de folk-ul negru, ambiguitaţi tonale (acele note triste…), interdependenţa maximă voce-acompaniament, manevrarea sincopată a ritmului, folosirea frecventă a combinaţiilor de ritm, de cele mai multe ori alternarea ritmului dublu cu cel triplu, o repetare similară în folosirea şabloanelor modale şi scalare în locul armoniei convenţionale şi altele de acest gen.

Ca orice artist popular, cântăreţul de blues este în general un autodidact care de obicei abordează un instrument oficial de exemplu chitara, vioara, mandolina, sau pianul – neoficial ţinând cont puţin sau deloc de existenţa unui mod tradiţional de execuţie. Fiecare muzician de blues învaţă să cânte în felul său şi îşi dezvoltă propriul stil printr-o abordare pragmatică şi foarte personală a instrumentului, dar în general se inspiră şi din creaţia celorlalţi muzicieni în a căror vecinătate s-a format, i-au servit drept model şi pe care acultându-I, a reuşit să-şi înţeleagă propriile capacităţi şi limitări.

Şi de aici pânâ la formele existente în prezent a trecut ceva timp. Şi blues-ul e tot acolo. Am avut ceva invitaţi după ’91. V[ mai amintiţi de Mayall, Clearwater, Long John Hunter, Holmes Brother, Bobby Rush sau de excepţionalul chitarist Shawn Kellerman... Nu am învăţat nimic. Timpul bluesului nu a trecut. Indiferenţa şi ignoranţa au trecut pe primul plan. Dacă nu-i dai omului să aleagă de undeva şi puţin blues să nu ne mirăm de ce romănaşul nostru confundă blues-ul cu slow-ul, sau de ce Cehia este o republică rock. Avem numai Băieţi Buni. Avem împăraţi şi regine. Nu se supără nimeni. Ba chiar le place şi guvernanţilor. Procentul mă îngrijorează. Groapa lui Eugen Barbu....Marreea comunitară...

Şi cum vă spuneam, de-aia nu mănâncă negrii ciocolată. Ca să nu-şi muşte mâinile.

Toate bune!

Radu Lupaşcu

PS: Frumoasa Deborah Harry, participantă incongnito la ultimul concert Iris de la sala Palatului s-a apucat de treabă A intrat cu Carreras în studio şi împreună cu Blondie au tras nişte duete de zile mari. Deh! Dacă nu ne învăţăm minte! Iar ne-au furat ăştia ideile. Mama lor de capitalişti. Poate ne fură şi coroanele. După blocuri.

 

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Bumblefoot 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg