Arta Sunetelor

 

Dincolo de Eden ?

Ca să fiu rău, ar trebui să spun că „Long Road Out Of Eden”, se aplică mai degrabă ţărişoarei ăsteia în care ne încăpăţânăm să trăim şi să sperăm. Fiindcă veni vorba de speranţă, atunci când vă apucă sila de drumul ăsta care ne duce tot mai departe de Eden, ascultaţi noul album Eagles. S-ar putea să vă ajute.

Luna aceasta, VH1 a difuzat un clasament al celor mai bine vândute 50 de albume în Statele Unite. „Hotel California”, este cel mai bine vândut album din toate timpurile în State. Aşa se face că nu poţi să nu te întrebi, de ce, au trebuit să treacă atâţia ani, ca să putem asculta un nou Eagles. Mulţi ştiu istoria trupei, şi poate că înţeleg motivele pentru care Eagles.... sunt Eagles. Oricât de subiectiv sunt, nu cred că am meritul să judec sau să emit consideraţii în privinţa biografiei Eagles.

Pot doar să constat că au trecut 28 de ani de la precedentul album solo, „The Long Run”, apărut in 1979. Generaţii s-au schimbat, lumea a mers mai departe, dar ciudat în toţi aceşti ani în care trupa nu a scos nimic nou, ea rămănea mereu prezentă şi actuală. Orice radio care se respectă, trebuia să aibă în playlist „Hotel California”, „New Kid In Town” sau „Tequilla Sunrise”. Pur şi simplu, nu poţi să nu fredonezi asemenea piese, pentru că ele reprezintă într-un fel chintesenţa muzicii Eagles. Cîntece care par atât de simple şi atât de repede te prind, încât simţi că le-ai ştiut dintotdeauna, că le cânţi de o viaţă. În spatele lor se ascunde însă, măiestria unor muzicieni, care nu o dată au fost nominalizaţi printre cei mai buni artişti ai istoriei muzicii. Don Henley, Glenn Frey, Joe Walsh, Don Felder, şi Timothy B. Schmit, au lăsat amprenta lor personală asupra pieselor compuse, fără ca asta să deterioreze în vreun fel sunteul Eagles, aşa cum este el perceput de fani.

Acelaşi „sound” Eagles, îl vom regăsi pe noul disc. Don Felder a părăsit între timp trupa, dar sunetul e acelaşi. Aici intervine subiectivismul, dar mie mi se pare că anii nu au trecut de loc peste trupă. Exceptând tehnologia de înregistrare şi de mixaj a căror evoluţie se resimt în sunetul discului, muzica e aceeaşi. „Long Road Out of Eden”, urmează natural şi firesc lui „The Long Run”. Fiecare din membrii trupei, au compoziţii proprii, dar la fel ca în vremurile bune, la sfârşitul audiţiei, e tot Eagles. O combinaţie de melodii comerciale, gata pentru radio, dar şi piese pentru cei care au văzut şi au găsit în trupă mult mai mult decât „Tequilla Sunrise”.

Ştiu sigur că nu sunt singurul căruia îi place acest disc, cum există la fel de multţi, care vor fi dezamăgiţi, pentru că să recunoaştem, după atâţia ani, e greu să nu te aştepţi la lucruri noi, e uşor să îţi închpui că va fi altfel. Nu văd de ce Eagles ar fi trebuit să se re-inventeze şi nu pot decât să mă bucur că s-au reîntors la scenă. Poate că, turneul lor mondial va cuprinde şi „minunata” ţărişoară aflată de ani buni pe „Long Road Out of Eden”.

Ovidiu Moldovan – 24 februarie 2008

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Pink Martini 2017.jpg

Afis_Omara 85.jpg

Afis_Gianna Nannini.jpg

Afis_Varekai.jpg

Afis_Dalaras.jpg

Afis_Marc Ribot 2017.jpg

Afis_Diego El Cigala.jpg

Afis_Deep Purple 2017.jpg

Afis_Al di Meola 2017.jpg

Afis_Rabih Abouh-Khalil.jpg

Afis_Patricia Kaas 2017.jpg

Afis_Evanescence.jpg

Afis_Rockstadt 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Hiromi.jpg