Arta Sunetelor

 

Din arhive (II)

Fratele meu este Octavian ”Tavi” Ursulescu, cu 15 luni mai mic și cu 16 cm. mai înalt. Când mă întâlnesc cu cei din ”gașca” mea (diferită de gașca lui) mi se spune (cu oarecare malițiozitate): ”ciudat, tu ești cu rockul,iar frate-tu e cu muzica ușoară”. Mi se sugerează, ușurel, cum s-ar zice, că eu sunt cu simfoniile, iar el cu manelele. La începuturi mă enervau, apoi mă deranjau înțepăturile astea, dar treptat mi-am dat seama că tendința principală, ”politically correct”(ă), e să se spună că înainte de '89 a fost dictatură și deci nu a existat ziaristică muzicală scrisă sau radio-TV, nici ziariști de profil, totul a început în 1990. Totuși, în naiva mea indignare începeam să înșir meritele fratelui, ...doar-doar mai schimb vreo percepție: a realizat sute de emisiuni radio, începând cu 1968 (la ”Metronom”-ul lui Geo Limbășanu și Cornel Chiriac) și continuând cu celebrele emisiuni de 4 ore de sâmbătă după-amiaza. Aici a prezentat nu numai Hendrix, Tom Jones, Michel Polnareff, Lokomotiv GT sau Jethro Tull ci și Baker-Gurvitz Army, Sassafras, Spooky Tooth, Fairport Convention (dacă vă mai amintiți de numele astea) sau opera rock ”Tommy” (în foileton, nu aveai voie să dai decât două cântece în engleză pe oră, cum spuneam într-un interviu dat lui Radu Lupașcu. Mă pregătesc pentru episodul 2, Radule!). Am renunțat, vorbeam la pereți, ”las că știm noi, el e cu Mamaia”!. Dar nu înșirarea meritelor ziaristice – radiofonice, TV, live sau in print - ale lui Tavi e scopul articolului, mi-ar trebui mult mai multe rânduri. Vroiam doar să explic că începuse să meargă la festivaluri pop-jazz peste hotare (doar în țările socialiste, ce credeați ?) pe bani ”personali” și acolo a putut lua legătura cu ziariști străini care l-au invitat să colaboreze la publicațiile lor. Și astfel a devenit corespondent pentru România al publicațiilor engleze ”Music Week” și ”Jazz Journal”, al publicației ”Jazz Forum” (editată de Federația europeană de jazz), al revistei cehoslovace (mai exista Cehoslovacia) ”Melodie” și, cireașa de pe tort, al revistei americane ”Billboard”.

Evident, nu trimitea oricând și orice, nu eram chiar o piață muzicală interesantă, i se cereau din când în când grupaje de știri, din care i se publica 20 – 40 %. Evident, conținutul trebuia să fie variat, cu știri din diverse zone stilistice. Din păcate, cu renovări de case, cu mutări, cu curățenii, nu știu cum, dar multe colecții de reviste ”martor” au dispărut. Am mai găsit, deocamdată (dar mai ”sap”), niște ”Billboard”. Le-am scanat. Vedem zona rezervată topurilor din diferite țări (pe stânga), precum și câteva scurte știri din lumea largă (pe dreapta). Pentru cei care nu pot descifra literele mici, fac rezumatele celor 4 rubrici.

1. Festival pop la Jakarta, reprezentanta noastră fiind Martha Hristea (stabilită de mult timp în străinătate, interesantă solistă de jazz), cu un cântec scris de regretatul Doru Căplescu și orchestrat de Virgil Popescu (Billboard July 6, 1996).

 Marta Hristea Billboard.jpg

2. Câteva cuvinte despre statura autohtonă de excepție a formației Phoenix și apariția CD-ului Phoenix ”Evergreens” cu hituri la Electrecord (Billboard March 3, 1996).

 Phoenix Billboard martie.jpg

3. Apariția CD-ului Phoenix - ”Cantafabule” remixat de Nicu Covaci la Genius, casă de discuri dispărută între timp (Billboard September 14, 1996).

 Phoenix Billboard september.jpg

4. Câteva cuvinte despre Ion Vasilescu, Temistocle Popa și despre popularitatea lui Dan Spătaru și albumul său ”Best of”, distins cu Disc de aur de  Electrecord. Pe alte locuri pe o listă a ”best seller”-ilor se aflau Colibri, Holograf, Gheorghe Gheorghiu, Ștefan Hrușcă, Mădălina Manole (nu neapărat în această ordine) (Billboard August 24, 1996).

 Dan Spataru Billboard.jpg

5. A cincea scanare am preluat-o dintr-o postare pe Facebook a lui Paul Prisada. El aduce mulțumiri lui Octavian Ursulescu și Florin-Silviu Ursulescu (mulțumim, mai există totuși memorie în țara asta) fiindcă datorită lor a apărut acum 35 de ani în revista Melodie nr. 4 ”portretul” formației tulcene Accent, la pag. 111 și observă că la pag. 113 este portretul formației Deep Purple, alăturare onorantă. În fotografia atașată îi vedem pe Paul Prisada, Florin Lefter, Nicolae Sava cu pletele de atunci. Poate nu știați, între timp a apărut grupul vocal dance bucureștean Akcent, care și-a înregistrat denumirea și care a obținut interzicerea folosirea titulaturii Accent pe motiv că se pronunță la fel și se crează confuzii! (din păcate tulcenii nu aveau ”marca înregistrată”! Aviz și altor artiști). Incredibil!

Accent Paul Prisada FB.jpg

Da, eram și noi în și presa internațională de specialitate (probabil că nu numai prin articolele lui, erau și alți colaboratori, cred); dar prezența ”noastră” în ”Billboard” era o premieră, necunoscută multora până-n zilele noastre. Am încercat să fiu neutru, obiectiv, ca să nu fiu învinuit de excesivă dragoste frățească! 

Florin-Silviu Ursulescu
11 mai 2017

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Rabih Abouh-Khalil.jpg

Afis_Engelbert 2017.jpg

Afis_Kings of Leon.jpg

Afis_Patricia Kaas 2017.jpg

Afis_Evanescence.jpg

Afis_Suceava blues 2017.jpg

Afis_Rockstadt 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg