Arta Sunetelor

 

declin_oeil_1DECLIN D’OEIL

…“et d’ame”: O încăpere virtuală de împărtăşire a experienţelor şi opiniilor personale legate de cultura Pop(ulară), indiferent de natura lor (muzicale, cinematografice, plastică, gastronomice, memorabilia, etc). Observaţie importantă: nefiind o agora, o ‘sufragerie’ care să permită sau să incite la un dialog de grup sau o interacţiune permanentă ci doar un simplu spaţiu găzduit care îmi permite exprimarea unor păreri - rămân deschis exclusiv comunicării în tandem pe care o putem purta pe o temă sau alta direct pe adresa mea personala de mail, ioanbig@yahoo.com, cu fiecare dintre Dvs. dar îmi rezerv dreptul de a va răspunde în funcţie de doi factori strict subiectivi: disponibilitatea de timp şi… interesul pentru conţinutul mesajului primit.

IOAN BIG 


Interviu cu Volker Bertelmann

HAUSCHKA: „O poveste cu... cântec”

Volker Bertelmann alias Hauschka. Primul nume este familiar cinefililor (nominalizat anul acesta la Oscar, Globurile de Aur și BAFTA pentru muzica filmului “Lion” al australianului Garth Davis) iar pseudonimul său de scenă melomanilor amatori de Experimentalism și Avangardă care savurează interpretările pe pian preparat în tradiţia creată de Erik Satie și compoziţiile eclectice ale lui Arvo Pärt, Henry Cowell sau a co-naţionalului său (coleg de generaţie... ambii sunt născuţi în 1966), Max Richter. La o primă vedere (din informaţiile publice legate de biografia sa), povestea muzicianului Volker Bertelmann nu pare una ușor de decriptat, atâta vreme cât a cochetat de-a lungul anilor cu showbiz-ul fără a se lăsa însă ademenit în mrejele acestuia în defavoarea artei și a convingerilor personale..................continuare


CHRYSTA BELL: “Zâna-Clopoţel, muza lui David Lynch”

Copilaşi, avertisment! Nu vă înghesuiţi să citiţi acest interviu căci nu e despre Tinker Bell ci despre Chrysta Bell... O texană ce a început ca adolescentă să cânte Swing Jazz în anii ’90 în trupa 81 Souvenirs din Austin va apare în noul serial “Twin Peaks” al lui David Lynch, a cărui premieră este programată pentru anul viitor (dacă vă mai amintiţi, în ultimul episod al originalului, Laura Palmer îi spune Agentului Cooper “I’ll see you in 25 years”..., iar reîntâlnirea se produce după exact această perioadă de timp). De unde până unde? Cum de fata asta a performat pe scenă cu Willie Nelson, Brian Setzer sau Boz Scaggs, dar... şi cu Adrian Utley de la Portishead sau Klaus Schulze de la Tangerine Dream? ................continuare


Şi ţânţarii ascultă Blues

A trebuit să trăiesc pe pielea mea (rămasă, incredibil, neperforată) o experienţă fabuloasă în Delta Dunării pentru a mă convinge că, o dată pe an, în timpul festivalului “dichis’n’Blues” (2-3 septembrie), organizat în Tulcea de către Asociaţia Culturală “în Exil”, până şi ţânţarii îşi pun trompa’n cui şi lasă în pace bipezii participanţi pentru a asculta încântaţi... altfel de muzici ale Deltei noastre. Poate n-aş fi început în acest fel dacă, la doar câteva ore de la revenirea în Bucureşti, la prima ţigară fumată în faţa blocului, n-aş fi fost atacat brutal de câţiva ţânţari manelişti rezidenţi în jurul birtului zgomotos aflat în Berceni peste drum de scara mea care, pur şi simplu, m-au ciuruit...........continuare


Un altfel de portret

RUSANDA PANFILI şi... cei şapte pitici

Am tot scris recent în „Arta Sunetelor” despre cele două concerte văzute de mine din primul turneu din prestigioasa carieră a compozitorului de muzică de film Hans Zimmer şi calitatea lor excepţională. Vreau doar să reamintesc faptul că, pur întâmplător, studiind caietul-program după concertul de debut pe Wembley, am rezonat la un nume uşor straniu pentru o distribuţie fabricată la Hollywood, Rusanda Panfili, şi, intrigat, am căutat să aflu mai multe despre violonista cu un rol pivotal în construcţia întregului spectacol, căreia Zimmer i-a încredinţat solistica la „Chevaliers de Sangreal” în multe din concerte... pe care a interpretat-o în mod strălucit! Până la urmă mi-a ieşit. Încep cu o concluzie clădită în urma dialogului extrem de interesant redat mai jos: în mintea sa bine şi îngrijit mobilată, tânăra violonistă RUSANDA PANFILI şi-a asumat benevol întreţinerea pe termen nedefinit a (cel puţin) şapte ‚pitici’: talentul, educaţia, disciplina, bunul simţ, patriotismul, luciditatea şi respectul .....................continuare


MIDNIGHT LEGENDS

Interviu cu un vampir... JOE PERRY

Concert “The Hollywood Vampires”(06 iunie, Bucureşti, Romexpo). Legendarul chitarist Joe Perry de la Aerosmith în compania lui Johnny Depp şi Alice Cooper, secondat de Duff McKagan şi Matt Sorum de la Guns N’Roses... WOW, evenimentul anului! Joe Perry, născut în 1950, are un CVartistic memorabil (multiple acceptări în “Hall of Fame”-uri, clasamente prestigioase care îl includ în “Top 100 Greatest Guitarists of All Time”, milioane de discuri vândute, premii Grammy, MTV şi Billboard, o nominalizare la Oscar) care, practic, nu ar mai avea nimic de demonstrat. Ce naiba l-a mânat să se implice într-un proiect (şi turneul aferent) numit după fostul ‘drinking club’ din anii ‘70 a lui Alice Cooper din L.A., născut ca tribut adus celor care au plătit preţul exceselor (de la Keith Moon şi John Belushi .......................continuare


EXPERIENCE LONDON 2016

POP (&) Culture: Cronică de hipsteropitec

Iubesc Londra în orice off-season primăvăratic, despuiată de miile de turişti asiatici sau nord-americani, pentru că trăieşte ‘British’ şi nu cosmopolit, pentru că ponderea dominantă a masei urbane în care te afunzi pare să ştie relativ exact încotro se îndreaptă fără a simţi la nivel de individ nevoia să se holbeze dezorientat la fiecare câteva secunde într-o hartă sau în ochii consoartei. În pofida viermuielii inerente din centru şi a unui climat disconfortabil prin lipsa de consecvenţă, oaze de refugiu sunt identificabile cu lejeritate, transportul în comun (mă refer la cel de suprafaţă şi nu la indispensabilul metrou) funcţionează mai fluent – apropo, nu vă uitaţi acasă Oyster-ul –, iar lumea venită din exterior e mai preocupată de savurarea experienţelor decât de imortalizarea lor ....................continuare


CULTURA DE CONCERT ŞI INDUSTRIA MUZICALĂ (Ep. I)

Dialog cu ANCA LUPEŞ

În ceea ce mă priveşte, muzica (şi, în general, cultura Pop) este liantul între viaţa mea profesională şi cea privată, este frontiera pe care se întâlnesc obligaţiile de designer & manager de evenimente speciale şi vechea, rămasă însă principala, pasiune de consumator. Cu mulţi ani în urmă am ales această profesie din dorinţa de a face ceea ce îmi place cu adevărat, de a nu mă duce la ‘servici’, de a nu fi obligat (şi judecat în funcţie de asta) să port o anume ţinută, o ‘uniformă’, fie ea de stat, într-un post plătit din bani publici, fie corporatistă, de a nu avea senzaţia cotidiană că ‘job’-ul (ca şi hainele) mă defineşte spiritual, ca personalitate. Ca atare, şi aici vorbesc din punct de vedere profesional, mă lovesc frecvent în ‚câmpul muncii’ (nu că nu mi-aş dori acest lucru) de muzică ….............continuare


GRĂIND CU LUPII

The Ministry of Wolves

Alexander Hacke, Mick Harvey, Danielle De Picciotto, Paul Wallfisch. Patru nume care nu spun mare lucru profanilor dar, în realitate, patru lupi experimentați reuniţi conjunctural într-o haită pe care, în acest caz, nu doar că ai rareori șansa să o întâlnești muzical dar… tu ești cel care trebuie să o vânezi și nu invers. Patru caractere, personalităţi şi identităţi distincte şi mustoase prin povestea vieții lor individuale, reuniți într-un cvartet, “The Ministry of Wolves”, care a oferit în seara de 25 septembrie 2014 la clubul The Silver Church un regal muzical multimedia avangardist de Art-Prog (“Republik der Wolfe”) menit să ne facă să redescoperim componenta întunecată a poveştilor copilăriei noastre ...............continuare


100 x MARIA TĂNASE

Înapoi în viitor

(Îndrăzneala lui Vlaicu Golcea & Radu Afrim)

“Pe scenă - nebunie: tot extazul muzicii Mariei Tănase e amplificat de mişcările de dans ale actorilor: unele fete ţopăie isterice ca ielele posedate, alta baletează în delir de Lume, lume, grupuri de fete şi băieţi se înlănţuie lasciv. În vreme ce toţi cântă, cuprinşi de transă, muzica Mariei Tănase. Transă îmi pare întreg spectacolul. Deşi fundul mi-e amorţit şi picioarele la fel, căci nu am unde le întinde, am mâinile libere cu care nu mă opresc să bat ritmul şi să aplaud. Mi-e clar: vibe-ul lui Vlaicu Golcea, autorul mixajului muzical, zbânţuitul şi cântatul actriţelor e neproductibil. Trebuie să fii aici, să poţi trăi nebunia acestui spectacol.”, scria Dragoş Butuzea în "La Afrim, de ziua Teatrului Naţional" (Adevărul) ..................continuare


100 x MARIA TĂNASE

Maşina timpului… prezent

Prin “Declin d’Oeil”-ul anterior dedicat TRECUTULUI și evocării Mariei cu sprijinul Maestrului Viorel Cosma și a formidabilului muzician de origine română Alexander Balanescu am depășit într-o bună măsură obstacolul complexului generat de faptul că m-am născut (ca și mulți dintre colegii mei de redacție) după ce marea cântăreață a trecut în neființă și, ca atare, demersul de a îi dedica un material jurnalistic in memoriam ar fi putut să sufere de o oarecare lipsă de consistență și de credibilitate. În consecință, aplombul meu de a căuta să aflu ce mai înseamnă Maria Tănase pentru generațiile aflate la maturitate în anul centenar… s-a conservat și am purces să identific opinii relevante din partea unor individualități de factură diversă ca vârstă (estimez media la 55 de ani), evoluție personală și traiectorie profesională dar animați, fără ca diferențele dintre acestea să conteze, de o pasiune comună: muzica. Primul căruia i-am adresat întrebarea a fost un bun prieten… un poet. .................continuare


100 x MARIA TĂNASE

Din nefericire, a fost doar una…

Domnului Viorel Cosma,
care ne-a inspirat demonstrându-ne că pasiunile
pentru critica şi analiza muzicală sunt perene

Cel căruia numele Mariei Tănase nu îi spune nimic, înainte de a citi rândurile de mai mai jos, are două alternative, fie să parcurgă mai întâi biografia ei pe net (Wikipedia, whatever…) sau, pur şi simplu, să se oprească aici cu lectura şi să se întoarcă la pagina lui de Facebook şi să share-uiască cu prietenii pozele făcute la concertul lui Ştefan Bănică Jr. Îmi cer iertare dar… sarcasmul meu este generat de o profundă amărăciune, cea a faptului că centenarul Maria Tănase, în ceea ce mă priveşte singura DIVĂ reală a culturii Pop şi a celei populare româneşti, a trecut neobservată şi ne-celebrată într-un an în care autorităţile şi media publică au fost mai preocupate să taie panglici pe încă o sută de metri de autostradă sau să dea ştiri despre cei patru ani şi două luni împliniţi de când o pseudo-vedetă, “divă” de tabloid, s-a îmbătat ultima oară într-un club de fiţe. Un 2013 întunecat pentru cultura Pop(ulară) naţională, dominat de dezinteres şi de incompetenţă sau, în cel mai bun caz, de experţi în şuşanele şi şmenuri, cu zero toleranţă faţă de calitate în favoarea produsului comercial perisabil dar frumos ambalat, gol de conţinut şi de trăire dar inevitabil atractiv pentru mase prin simplism sau vulgaritate… nu îi acuz aici pe ‘comersanţi’ că o ignoră sau că vor să valorifice ....................continuare


SNOBUL DIN OGLINDĂ

O reverenţă târzie pentru teatrul românesc

În ultimii ani, am fost destul de rar la teatru. Şi atunci accidental, împins mai degrabă de conştiinţa mea profesională de designer de evenimente speciale în căutare permanentă de idei noi şi de menţinere a contactului obligatoriu cu evoluţia întregului context cultural şi a observaţiilor legate de impactul asupra publicului unui eveniment, inclusiv cel teatral. A trecut o vară în care am avut timpul necesar pentru câteva introspecţii cu caracter rational, iar una dintre concluziile brutale privindu-mă în ‘oglindă’ este aceea că, în ceea ce priveşte teatrul, mă pot auto-eticheta drept un… snob. Care s-a dus pe Broadway să o vadă pe Angela Lansbury şi pe Cybill Shepherd în “The Best Man” a lui Gore Vidal, şi-a propus să revină la New York pentru Al Pacino în “Glengarry Glen Ross” (nu a avut timpul să o facă), a vânat cu luni de zile înainte bilete pentru spectacolele cu Judi Dench şi Helen Mirren de la Londra (vezi Declin d’Oeil – “Experience London”), dar nu a mai fost la o piesă de teatru în Bucureşti în calitate de simplu spectator de… ani buni. Sigur că am o scuză, aceea că m-au interesat spectacole cu icon-uri cu notorietate dobândită în film (de care sunt foarte ataşat… mărturie fiind şi rubrica mea Video Vault), însă e una absolut firavă. Căci, până la urmă, de ce mergem la teatru ..................continuare


Dezvăluire-şoc: Iubirile informatorului Dorneanu

Anii ’80. În Bucovina mea natală, adolescent fiind… păduri cutreieram (oarecum la propriu căci visam să devin student la Silvicultură). Pe de altă parte însă, câştigasem un mentor şi un prieten excepţional, pe Gicu Tănăsan, care mi-a deschis ochii de timpuriu asupra muzicii contemporane de calitate, indiferent de genuri şi categorisiri, de la Frank Zappa la Dave Brubeck, de la Eric Clapton la Jeff Beck… şi prin intermediul căruia am avut şansa să îl cunosc pe cel mai important informator din istoria postbelică a României: Sorin Dorneanu. Când folosesc ‘cel mai’ vorbesc, evident, din experienţa personală dar mă îndoiesc sincer că sunt mulţi colegi din “departamentul” său care m-ar putea contrazice. A făcut sute de dosare, a turnat mii de oameni şi de grupuri defetiste, a strâns o sumă uriaşă de informaţii pe toate suporturile posibile despre o mulţime de duşmani a sistemului comunist. În aria lui de competenţă, şi-a făcut treaba cu o tenacitate şi o lipsă de interes pentru recunoaşterea publică ce l-ar face pe Virgil Măgureanu să pălească realmente de invidie. Mai mult, timp de decenii, a avut inspiraţia să îi toarne pe inamicii regimului exclusiv pe cale orală ..................continuare


One for All: ANNEKE VAN GIERSBERGEN

Exclusivitate “Arta Sunetelor”
(Aniversare 5 ani de existenţă)

Încep cu mulţumiri din inimă adresate lui Anneke (thx for the time & open-mind) şi echipei Silver Church (a. pentru riscul pe care şi l-a asumat cu acest nume/artist, prea complicat pentru snobimea română, şi, evident, b. pentru sprijinul în realizarea materialului de mai jos)… şi, de asemenea, publicului prezent la concert (cronica detaliată a acestuia o veţi găsi la ‘Recenzii concerte’). Am avut parte în noaptea de 27 noiembrie de un spectacol excepţional (din punctul meu de vedere) ce ar fi trebuit ca într-o ţară cu o civilizaţie, cu un public şi cu o cultură Pop normală să umple Sala Palatului (cel puţin). Să reamintesc câţiva din parametrii discuţiei cu Anneke van Giersbergen (justificarea titlului articolului, pentru cei ce vor avea răbdarea să îl parcurgă… se regăseşte în subsolul interviului). O olandeză precoce (dar, actualmente, nu foarte tânără, e mai în vârstă cu patru ani ca Tarja Turunen), plecată din Jazz şi Soul, cooptată în The Gathering, trupa de Metal căreia i-a schimbat radical tonalitatea îndreptând-o spre Prog şi Alternativ, şi alături de care a stat 13 ani ..................continuare


EXPERIENCE VIENNA

Prezenţa mea timp de nouă ani la Festivalul de Jazz de la Saalfelden dublată de relativ desele călătorii în scop profesional pe care a trebuit să le fac în sudul Austriei şi în Bavaria au făcut ca, în anii ’90, să poposesc în Viena cu regularitate şi, ca atare, am ajuns să cunosc foarte bine oraşul, de la obiectivele turistice consacrate (Schonbrunn, Belvedere, Hundertwasser) la cele experienţiale entertaining (Opera, cluburi, Prater). Apoi, pentru mai bine de zece ani, nu am mai simţit nevoia să o vizitez decât cu totul accidental. Ca atare, excursia prilejuită de concertul lui Peter Gabriel în compania unui grup de prieteni foarte buni, mi-a permis atât reverificarea impresiilor cimentate în mintea mea despre această metropolă cât şi, pe parcursul unui weekend prelungit, o upgradare a acestora printr-o suită de experienţe noi, de cele mai diverse facturi. Viena este o destinaţie foarte accesibilă pentru români, în primul rând datorită distanţei rezonabile pe care o poţi parcurge fie cu maşina fie, aşa cum am ales noi, cu avionul (o oră şi jumătate de zbor). Am proiectat această deplasare încă din vară, însă abia după ce am avut în mână biletele pentru spectacolele lui Gabriel şi ale chitaristului ..............continuare


EXPERIENCE SAN DIEGO

San Diego este un oraş pe Coasta de Vest a Statelor Unite, la 200 de kilometri sud de Los Angeles şi foarte aproape de frontiera cu Mexic. Ei, şi ce îl face atât de special? De 43 de ani aici se desfăşoară Comic Con, Mecca pasionaţilor de cultura Pop din întreaga lume (detalii pentru cei mai puţin familiarizaţi cu SDCC mai jos în aceeaşi rubrică “Declin D’Oeil” sub titlul “Under The Comic (Con) Sun”). Aceasta a fost ţinta noastră dar… nu în mod exclusiv. În primul rând aş vrea să fac o precizare: voi utiliza (în mare parte) persoana a treia în relatarea experienţelor întrucât am făcut deplasarea în trei iar toate acestea, cu satisfacţii şi frustrări, cu exclamaţii entuziaste după o reuşită sau cu figuri posomorâte legate de ..............continuare


Z-FILES (Introducere în universul ZOMBIE)

Pe 21 iunie 2013 se lansează în toată lumea un nou lung-metraj de cinema intitulat (abscons pentru necunoscători) "World War Z". Pentru unii doar un alt film cu Brad Pitt însă pentru alţii, probabil, cel mai aşteptat film cu zombie al începutului de mileniu. Până acum, NICIODATA în istoria cinematografiei nu s-au investit atâţia bani într-un film cu şi despre zombie! Este filmul care ar trebui să dea o nouă dimensiune acestui gen cinematografic mai ales că reprezintă ecranizarea senzaţionalei cărţi cu acelaşi titlu scrisă de Max Brooks şi apărută în 2006, un obiect real de studiu şi analiză pentru antropologia culturală modernă. O carte în linia ficţiunilor lui Robert Ludlum despre ‘Die Sonnenkinder’ şi a lui Dan Brown despre masonerie, în care subiectul principal, în acest caz, epidemia zombie, (aproape) păleşte în faţa amestecului de mituri, prejudecăţi şi informaţii reale care stau la baza ...............continuare


EXPERIENCE LONDON

Primăvara este anotimpul ideal pentru a vizita Londra din punct de vedere al experienţelor culturale din mai multe motive: fiind off-season, aglomeraţia generată de fluxul de turişti amatori de poze cu Big Ben-ul şi ture repetate pe banda rulantă din faţa bijuteriilor Reginei din Turn este ceva mai redusă, teatrele şi sălile de concert din West End şi Soho au program plin (inclusiv cu producţii cu durata limitată, în general la maximum 12 săptămâni, având pe afiş staruri de notorietate planetară a teatrului şi filmului), muzeele găzduiesc expoziţii temporare, deci cu caracter de eveniment, cu tematici variate şi interesante, iar peisajul public urban este populat de primele serii de spectacole de masă în aer liber, menite a scoate ...............continuare


Under the COMIC (CON) Sun

Preambul: În zilele de 30 şi 31 martie s-a desfăşurat la Bucureşti prima ediţie a East European Comic Con (EECC), cu o participare sold-out de aproximativ 3.000 de persoane pentru fiecare zi a evenimentului ţinut la Palatul Copiilor. O premieră pentru această regiune a Europei şi o provocare interesantă asumată de nişte organizatori curajoşi şi, cu siguranţă, pasionaţi. Ce este şi ce reprezintă însă conceptul de COMIC CON ? Înainte de a încerca să răspund, măcar în parte, la această întrebare, să începem cu o cronică de fan (din grupul-ţintă ca vârstă), deci una emoţională, a CON-ului de la ...............continuare


HOLLYWOOD MUSIC GENERATIONS

Fără discuţie, muzica de film reprezintă un capitol distinct în istoria culturii Pop(ulare) din era filmului mut când muzica acompania la propriu imaginile la primul film cu sonor, "The Jazz Singer", de la reinterpretarea lui Beethoven de către Walter Carlos pentru "A Clockwork Orange" la temele lui Nino Rota sau Henry Mancini compuse pentru "The Godfather" şi, respectiv, "Pink Panther", de la Shirley Bassey şi hit-ul sau "Goldfinger" la obsedantele acorduri din "Jaws". În rândurile ce urmează ne vom referi exclusiv la compozitorii de muzică de film, de soundtrack-uri create special pentru un proiect cinematografic ...............continuare


NAZI HOME CINEMA

Filmele de ficţiune pură sau cele ‘based on a true story’ având drept epicentru WWII şi regimul nazist nu sunt o inovaţie a noului mileniu. Însă cultura Pop(ulară) post-9/11 are în continuare nevoie în poveştile sale de ‘bad guys’ la care să îşi raporteze eroii: terorişti, zombies, conspiratori, vampiri, dragoni, agenţi de bursaă sau… nazişti. Ultimii se dovedesc extrem de ofertanţi prin semnificaţie: sunt monştri cu chip uman (vii sau morţi), reprezintă un sistem şi obiectivele sale (contestabile) cu o aură legendară (în sensul posibilităţii de brodare prin speculaţie), pot opera politic, social, ocult, militar, etc, etc, etc… ...................continuare


 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Rabih Abouh-Khalil.jpg

Afis_Engelbert 2017.jpg

Afis_Kings of Leon.jpg

Afis_Patricia Kaas 2017.jpg

Afis_Ricchi e Poveri 2017.jpg

Afis_Evanescence.jpg

Afis_Suceava blues 2017.jpg

Afis_Rockstadt 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg