COTELE APELOR FOLKULUI LA CALAFAT (DOUĂZECI DE GÂNDURI NEADORMITE)

1. Paul Tihan mi s-a părut a fi, nu liderul, ci, mai mult, sufletul „găștii” tinere. Cel puţin de la mine așa s-a văzut, mai ales în raportul copiilor cu scenă: cupla cabluri, aranja microfoane, aducea și ducea scaune... Asta pe lângă iniţiativele muzicale de grup, care, desigur, sunt mai importante: voci pentru colegi, sau piese pregătite ad-hoc, de exemplu.

2. Adrian V. Mărginean (jumătate din „Ocru”) a afișat un look nou, ceea ce, pentru mine l-a făcut de nerecunoscut. Doar în momentul în care a început să cânte m-am prins cine este. L-am identificat după piese, ceea ce mi se pare mai important. Nu, nu este o scuză de om bătrân, uituc și bolnav.

3. Doru Stănculescu a fost într-o formă de-a dreptul aniversară. Un recital onest, cinstit, cu negativele semnate de „Filarmonica Dan Andrei Aldea”, cum îi place lui să spună, doar cu flaut peste. Și voci, bine-nţeles. Chitara double six nu a mai intrat în poză. Nu avea niciun rost. Dar, surpriza a venit în ultima zi, cu un „Ai, hai”, cântat „în trio” – negativ, muzicuţă și voce peste. Foarte tare!

4. Dan Vană firesc, adică mai obosit pe zi ce trecea, cu capul plin de scheme de cazare și de alte „mărunţișuri” organizatorice. Ce să-i mai ardă și de un recital LA EL ÎN TABĂRĂ? Cel puţin, eu, îl tot aștept, îl tot aștept. Noroc că mergem la Târgu Jiu, după...

5. Mircea Rusu, aniversat, cu o prestaţie mai puţin nuanţată decât cea de la debutul din ediţia de anul trecut. Dom’ Primare, Dom’ Primare/E cu Band-ul în schimbare. Sau în refacere?

6. În fine, anul acesta s-a înţeles că ţoţă lumea trebuie să se exprime. Au fost apariţii unice și mai consistente, dar și „multiple” și scurte. Cred că și Dan a avut contribuţia lui. Probabil că l-a ajutat și Caragiale: „dacă mă iubești, scurt, scurt”... Bine așa!

7. Daniel Făt, ne-a purtat jucăuș și călare prin tot Maramureșul autentic sau parodiat. Totuși, o mai mare varietate în program ar da bine, repet, după gustul meu. Păi, ori suntem actori, ori nu mai suntem, nu? Să ne mișcăm și noi mai cu talent, pe o întindere mai mare. I-am spus-o și lui, o știe și sper să nu se supere că am făcut publică observaţia.

8. Ciprian Diaconu și Radu Vălean au fost echipa „montează – acompaniază – demontează”. Fără ei nu aveam sunet și atmosferă la O.K. Respect!

9. Și dacă tot am amintit de O.K.: cu ce ne-or fi greșit Mihaela, Coşti și Sorin Chiriţescu de ne suportă de ani de zile toate mofturile culinare și fiţele de tot felul? Cu nimic, dar așa sunt ei. Muncesc pentru noi, fără să facă valuri și mai ales, cu drag. Chiar că merită tot binele din lume!

10. Absenţa colegei Liliana Hinoveanu doare rău. La fel de rău poate să doară și prezenţa altora, dar se rezolvă. Asta nu. Absenţa este definitivă. Bașcov. Anul trecut, lansare. Anul acesta, comemorare. Nu am fost. Doar remarc.

11. Și dacă tot veni vorba: din 2007 n-am uitat pe 5 august să ne amintim de Florian Pittis. De câţiva ani o facem în tandem, Ovidiu Mihăilescu și cu mine. Momentul de acum l-am botezat „- 10”. Ni s-a alăturat și flautul, cu Minghiatul lui. Pe 7 august Cătălin Stepa, în recital, ne-a adus și ștafeta primită de la Tatiana. – 8... Cum zicea Adrian V. Mărgineanu (și el cu antecedente în familie, prin tatăl său Laurenţiu Mărgineanu): „și vin copiii trecători/să ne pună-n gură flori”...

12. Mie chiar îmi lipsesc Mircea Vintilă, Vali Șerban, Horia Stoicanu sau Mircea Baniciu. Păi, zău așa, la picioarele cui mai dresează Minghiat broscuţe? Serios vorbind, mai ales publicul de muzică folk din Calafat, profesionist, merită odată pe an să îi aibă oaspeţi.

13. De câte ori văd clipul lui Radu Gheorghe la „Broasca ţest” (ăsta este titlul original) mi se amestecă stările și trăirile. Imaginile cu Adrian Pintea, Mădălina Manole, Valeriu Sterian sau Florian Pittiș îmi creează de fiecare dată scurte moment de discomfort. În rest, Gelu (Radu Gheorghe) a demonstrat încă odată că improvizaţia nu este numai inspiraţie de moment ci, mai ales, mult exerciţiu.

14. Lansări, lansări de tot felul. Albume, cărţi, audio book-uri semnate de Radu Gheorghe, Nicu Alifantis, Dan Manciulea, Daniel Făt, Ovidiu Mihăilescu, Walter Ghicolescu, Alexandra Veronica Stroe au fost prezentate ca deşert la masa de prânz. Am avut și eu loc, cu „Folk pur și simplu”. Mulţumesc, Dan Vană.

15. Constat că, de ceva vreme, au revenit la modă momentele de muzică și poezie. Nu-i rău! Îmi face plăcere să „mă duc ades cu gândul” decenii înapoi, când, pe la începutul anilor șaptezeci, la Teatrul „Lucia Sturză Bulandra”, Florian Pittiș, Ion Caramitru trupa Sfinx (cu Aldea) îndrăzneau primele spectacole de acest gen. Acum, Adi Beznă și Andrei Maftei, sau Cristian Buică și Nicolae Vlădulescu, de exemplu, dar și alţii, au prins gustul unor astfel de „sanwichuri” cu cânticele și poezele.

16. Au debutat Dana Florian, Cristi Dumitrașcu, Dorin Andone și Dan Manciulea. Doar ca membri ai taberei, că experienţă și maturitate au slavă Domnului. Deci, încă niște nume pe lista de câștiguri. Sperăm să recidiveze.

17. „Imiricu’” – cum îi spune Sorin Minghiat, în traducere liberă Emeric Imre, iar a dat cu succesul în populaţie. Recital normal, adică foarte bun.

18. Reveniri necesare: Marius Baţu și Jul Baldovin.

19. Lili Drumeva a întărit „divizia bulgară” cu un recital care a demonstrat că poţi să vinzi castraveţi la grădinar. Ce altceva poţi să spui, când americanii îi recunosc valoarea într-un gen inventat de ei și anume country?

20. Închei cu... începutul: prima candidatură la titlul „Poanta ediţiei”: în seara de deschidere, de pe scenă, Cristian Buică ne-a salutat cu al lui „Dumnezeu să vă îmbucure.” ca de obicei. Sorin Minghiat a venit cu un amendament: având în vedere că s-a ajuns la ediţia cu numărul douăzeci. Așa că s-a întrebat cam care ar fi salutul lui Cristi la ediţia cu numărul treizeci, de exemplu, atunci când vom fi cu toţii mult mai obosiţi. Cumva „Dumnezeu să ne odihnească”?

Teodora Ionescu
18 august 2017