Arta Sunetelor

 

Being… STEVE VAI

Steve Vai 1Pretext: STEVE VAI a revenit în România pentru a repeta cu ansamblul “Evolution Tempo Orchestra”, selectat, condus şi dirijat de Geore Natsis în vederea turneului care va începe în Rusia (la noi, show-ul de la Arenele Romane este programat pentru seara de 25 iunie) şi se va încheia la Madrid. În (oarecum) aceeaşi formulă, chitaristul susţinuse cu un succes semnificativ un spectacol la Polivalentă în decembrie 2010. Dată fiind în această fază lipsa de presiune pe muzicieni, producătorii au avut inspiraţia să organizeze pe 28 mai la Café Verona de la Cărtureşti o întâlnire cu presa a principalilor protagonişti ai proiectului. Aşa am ajuns să vorbim despre şi cu Steve Vai. Până la a da însă detalii despre întâlnirea cu Vai, câteva consideraţii de ordin personal.

Premisă: Ca şi o pânză de dimensiuni uriaşe plină de pete a culorilor aruncate de Jackson Pollock sau o compoziţie fotografică hiper-încărcată cromatic şi simbolistic semnată David La Chapelle, evoluţia artistică a lui STEVE VAI nedumereşte. Cel puţin pe mine. Vai intrigă în modul cel mai provocator un observator a peisajului cultural Pop(ular)! “Passion and Warfare”, “Sex & Religion”, “Alive in an Ultra World”, “Real Illusions”… doar trecând aleatoriu în revistă câteva titluri de albume lansate în aproape trei decenii şi îţi pui întrebări, consider eu, pe bună dreptate, legate de geneza rezultatului creativ. Să ne amintim că Steve Vai a devenit un superstar în primul rând prin tehnica interpretarii şi nu prin talentul de compozitor, de creator de artă perenă. Muzical, Steve Vai a trecut prin era Frank Zappa, s-a mişcat prin Hard-Rock-ul anilor ‘80 si ‘90, iar acum cântă cu big band-uri de construcţie simfonică. Ca look, chitaristul a evoluat de la păr lung şi costume de piele cu inserturi metalice argintii la cămăşi cu modele/simboluri şi încălţăminte casual-normală şi tunsori aranjate astfel încât să îi pună în valoare fruntea înaltă şi trăsăturile emaciate. Din punct de vedere creativ, şi aici nu este întâmplătoare comparaţia de mai sus cu Pollock, ascultându-l pe Vai nu reuşeşti să discerni dacă interpretarea personală a unei creaţii (în acest caz percepţia pe care ţi-o formezi ca ascultător în contact cu unul sau altul din LP-urile sale) se apropie, cât de căt, de ce a vrut autorul să transmită/spună/comunice. Ca reprezentare, cover-art-ul discurilor sale asociat cu textele şi titlurile pieselor/albumelor oferă în ansamblu impresia de eterogenitate şi, ca atare, la prima vedere, impresia unui excepţional tehnician cu valenţe… intelectuale. Toate acestea, în ansamblu, generează oricărui consumator de cultură Pop o sumă de dileme. Pe scurt, ca să fiu cinic până la capăt, întrebarea era simplă: avem de-a face cu un muzician sau un muzicant? Există omul din spatele muzicii sau dacă spargi accidental oglinda, din imaginea reflectată nu mai rămâne real mare lucru? Din fericire, în urma întâlnirii, răspunsul este categoric pozitiv: Vai este un artist, cu siguranţă contestabil (istoric) pentru unele din demersurile/proiectele/iniţiativele sale artistice, dar o individualitate care îşi asumă fără ezitare aceste lucruri şi care îşi re-defineşte perpetuu forţa de a evolua prin raportarea exclusivă la timpul prezent! Steve Vai nu este David Bowie, atât de exteriorizat încât să îşi exhibe frământarile lăuntrice prin intermediul unor personaje inventate precum Ziggy, Aladdin Sane sau Jareth The Goblin King, Vai se deschide exclusiv prin intermediul muzicii instrumentale (orice altă ‘valoare adăugată’ fiind secundară, însă nu mai puţin necesară, indiferent că vorbim de voci pe muzică, vestimentaţie sau scenografie de concert).

Conferinţa de presă (28 mai 2013): Aveam programată discuţia cu Vai imediat după conferinţă şi, ca atare, am fost extrem de atent să îi analizez comportamentul şi reacţiile. Încep cu concluzia: îmi propusesem să îl iau la tocat (tocmai pentru a-mi răspunde la ‘dilemele’ de mai sus) de la anii cu Zappa la cei de Heavy/Power-Rock şi să încerc să scot de la el cum poţi ca muzician, în acelaşi timp, să te simţi la fel de aproape de muzica lui David Lee Roth sau Whitesnake ca de cea a lui Al DiMeola sau Joe Jackson, cum a fost după cinci ani în G3 cu mentorul său Satriani şi cum e să te duelezi cu Lukather pe scenă, şi multe altele care… s-au volatilizat după ce l-am ascultat răspunzând colegilor din auditoriu. A devenit evident că trebuia să schimb fundamental abordarea pe care mi-o propusesem pentru discuţia noastră prin prisma… timpului prezent.

Dialog:

Într-o perioadă în care Rock-ul a intrat într-un con de umbră faţă de alte genuri muzicale şi tipuri de spectacole, mulţi din muzicieni au optat pentru o activitate preponderentă în studio, în detrimentul scenei de concert. Ce te motivează să continui să menţii vie legătura cu publicul?

Îmi place enorm să fiu în turneu… deseori sunt implicat în alte proiecte şi nu îmi dau seama de cât de repede trece timpul dar când realizez acest lucru revin la ideea de turneu… cum este acesta, l-am început deja de patru luni şi când îl voi încheia voi bifa 12 luni de turneu. A cânta live este, evident, ceva extrem de diferit de interpretarea într-un studio… în concert ai un public viu, ai oameni în faţa ta, iar scopul meu este întotdeauna, în special în apariţiile live, să fiu foarte prezent ca individualitate asociată cu instrumentul meu, să fiu apropiat cât se poate de mult de instrumentul meu dar, simultan, să fiu în măsură să împărtăşesc asta cu oamenii fiindcă, în primul rând, îmi doresc să fiu un… great entertainer. Oamenii îşi consumă timpul şi banii ca să vină la spectacol iar datoria mea este să fac tot ceea ce îmi stă în puteri să le ofer cel mai bun show de care sunt capabil şi… iubesc nespus această datorie. Scopul meu la finele concertului este să simt că le-am împlinit aşteptările oamenilor şi că vor pleca din sală cu sentimente pe care, poate, nu le-au mai simţit până atunci sau, pur şi simplu… vreau să îi fac să se simtă bine. Pentru că sunt un entertainer!

De acord, dar pentru a face asta zi de zi îţi trebuie foarte multă energie. De unde o găseşti?

Spune-mi, cu ce te ocupi?

Sunt designer de evenimente speciale…

Eu fac acelaşi lucru ca şi tine… Este ceea ce îţi place să faci cu adevărat ? A dori să fii designer de evenimente? Este o profesie foarte creativă căci trebuie să concepi toate acele evenimente minunate şi când începi să te gândeşti la ele şi cum să le realizezi totul devine foarte excitant pentru tine… aş putea să fac asta sau poate ar merge altceva şi toată această sumă de gânduri ce apar în proces te menţin conectat. Şi inspirat! Propriile tale idei! Ei bine, exact la fel funcţionează lucrurile şi în cazul meu.

Complementar cu muzica, discurile apărute de-a lungul timpului indică interesul tău pentru o serie întreagă de alte domenii culturale sau artistice. În particular, ce arte sau spaţii spirituale continuă să te atragă?

Mă stimulează orice văd în activitatea celorlalţi, în orice lucru inspirat creat sau gândit de alţi oameni. De exemplu, arta contemporană… nu sunt un mare fan al ei dar dacă văd ceva care rezonează cu mine… ori de câte ori văd artă sau citesc ceva creat ca să te inspire sau să te facă să te simţi într-un anume fel, în funcţie de cine eşti sau ce pasiuni ai, rezonez cu ele. Deci nu pot spune că este ceva ce îmi place mult mai mult decât altul, iubesc orice lucru care mă inspiră având ca autori oameni ce au şi-au găsit o anume formă de unicitate. Acestea fiind spuse… îmi place arhitectura, am o mulţime de cărţi de arhitectură, fiindcă găsesc domeniul pe de-o parte extrem de interesant şi de creativ şi pe de alta ceva faţă de care am realmente o afinitate puternică.

Bine dar, totuşi… ai o imagine, un look foarte bine definit iar cover-art-ul discurilor sunt foarte speciale. Tu îţi selectezi artiştii cu care lucrezi?

Categoric, da. Caut în permanenţă să găsesc pe cineva despre care simt că rezonează cu proiectul precum graficiana care a lucrat atât la “Real Illusions” cât şi la “The Story of Light”. Am simţit că este foarte inspirată, într-un mod cu totul special şi am colaborat cu ea… a făcut întreg art-work-ul. Eu i-am dat doar câteva indicaţii. Este frumos când rezultatul se obţine prin combinarea energiilor creative.

A-propos de asta, spune-mi, te rog, câteva cuvinte despre semnificaţia şi conceptul “The Story of Light”…

Ei bine, dacă aş începe să vorbesc despre lucruri la nivel conceptual ar fi atâtea de spus că nu aş ajunge niciodată la vreo concluzie. Pentru că “The Story of Light” nu are absolut nimic de-a face cu conceptele. Nu are de-a face cu absolut nimic din lucrurile la care te-ai putea gândi. Căci se referă la o esenţă mai profundă a ceea şi cine suntem noi dincolo de imaginile pe care le creăm despre cine ne închipuim că suntem. Şi aceste lucruri nu le poţi pune în cuvinte. OK, asta a fost răspunsul ezoteric… În fapt, am încercat să mă îndrept în această direcţie prin intermediul unei poveşti despre oameni ca mine, ca tine, ca oricine altcineva din jurul nostru, oameni care trăiesc într-un oraş. Unul dintre aceştia, pe care l-am numit Captain Drake Mason, face la un moment dat ceva care îi generează o durere şi o vinovăţie uriaşe şi, drept urmare, înnebuneşte. Iar povestea o aflăm prin intermediul simţurilor sale. Pe parcursul ei, oamenii din oraş vin într-un loc unde privindu-se în oglinda apei unui lac îşi văd propriile reflecţii şi pe măsură ce se uită mai adânc descoperă… Când privesc reflecţia pentru întâia oară văd cine cred că sunt apoi văd… de ce cred că sunt cine sunt şi realizează că au ajuns să îşi creeze propria identitate exclusiv ca rezultat al gândurilor legate de trecut şi modului propriu de a gândi. Tot timpul ni se întâmplă diverse lucruri iar mintea noastră ne modelează identitatea în funcţie de acestea. Apoi, povestea evoluează, încep să se întâmple o sumă întreagă de schimbări în relaţiile dintre oameni, apar diverse surprize, unele amuzante, unele dramatice şi unele, doar, interesante. Vreau să spun că povestea vieţii fiecarui om este extraordinară… că mintea ta, modul în care funcţioneaza mintea ta, gândeşte şi interpretează experienţele pe care le trăieşti în viaţă ca individ este cu totul ieşită din comun. Şi extraordinar de interesantă dacă ar putea fi captată într-o formă descifrabilă şi de ceilalţi, înţelegi la ce mă refer? Şi cred că asta este valabil pentru noi toţi. Astea sunt câteva aspecte pe care încerc să le explorez în cadrul poveştii căci ceea ce se întâmplă cu oamenii când persistă în a se uita în lac, din ce în ce mai profund, este să descopere că identitatea pe care mintea le-a creat-o pentru ei înşişi nu este decât ceva superficial şi undeva în adâncuri se găseşte conştiinţa! Cea care ne dă capacitatea de a înţelege… Când va fi gata, “The Story of Light” [trilogia – n.r.] va conţine elemente de interes variat, în funcţie de ascultător, dar, în final, va avea un mesaj ca orice poveste şi acesta se referă la condiţia umană. Nu clamez că aş fi vreo autoritate în domeniu dar cred că atunci când creezi artă este foarte important să te explorezi pe tine însuţi prin prisma întregii vieţi. Este o călătorie interesantă şi amuzantă.

Mulţumesc şi ne revedem pe 25 iunie.

Ioan Big
29 Mai 2013

Steve Vai 2Steve Vai 3steve vai arenele romane 2013

1: Steve Vai
2: Andi Enache - Anca Lupeş - Steve Vai - Alfredo Tissocco
3: Ioan Big - Steve Vai
4. Steve Vai în concert la Arenele Romane Bucuresti 2013

Foto: Gabriel Olteanu
Foto: Silvia Big 

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Regal Vienez 11 dec. 2017.jpg

Afis_Havasi.jpg

Afis_David Garrett.jpg