Arta Sunetelor

 

BLUES în lume şi la noi!

Episodul sase : Între Sziget şi Vama Veche

O vară caniculară a pus stăpânire pe întreaga noastră ţară. Refugiu? Muntele sau marea pot fi o alegere potrivită deşi, în al doilea caz aş prefera o altă mare, în altă ţară. Până una alta. O opţiune pentru un rocker convins ar fi aceste două destinaţii, Sziget şi Vama Veche, pentru cei care cred în spiritul rock-ului, pentru mulţi alţii care au îmbrăţişat acest stil de viaţă şi care au fost convinşi de vitalitatea şi puritatea sa şi, pentru mulţi acei gură-cască avizi după trendi, cul şi stilish şi, nu în cele din urmă pentru acei afacerişti de tranziţie care au văzut oportunitatea cu multe zero-uri. De o parte, specialiştii unguri obişnuiţi cu muzica şi stilul de viaţă al rock-ului, iar de cealaltă parte ne-specialiştii autohtoni, cu gânduri bune, am putea spune, care ca şi în cazul Roşia Montană îşi ascund interesele veroase printre iniţiative verosimile. Dacă de la apariţia acestui Sziget, organizatorii români caută insule şi peninsule pe care să pună monopolul, isteţimea usturătoare a academicienilor caragialesci a pus stăpânire pe fosta staţiune pur ROCK - Vama Veche – care suportă cu stoicism (pre)facerea. Fiind un purist al genului sunt necăjit de noua înfăţişare a staţiunii şi mă întreb cum o fi marea noastră salvare naţională – Uniunea Europeană? Cele 45 de trupe ce încep să salveze Vama de pe 1 septembrie sunt în majoritate de pe la noi. Numitorul comun între cele 2 destinaţii anul ăsta se numeşte SUBSCRIBE (pentru detalii citiţi 24 Fun). Şi încă ceva, dacă Vama Veche (staţiunea) va fi salvată a 4-a oară anul acesta, sper că se va gândi cineva să salveze şi trupa Vama Veche aflată în „descompunere”...

Pentru povestioara Sziget-ului o să-l las pe amicul meu, Daika Attila din Oradea să-şi destăinuie sentimentele trăite la faţa locului.

Deja de 12 ani face parte din viaţa mea  ... unii mă întrebau în trecut: "Da` ce-i acolo aşa de interesant?" sau "Cu ce se mănâncă?"... adevărul e că nu prea poţi rămâne indiferent fata de EA ... Din unele puncte de vedere poate fi cel mai mare festival al lumii (sigur... sunt nume mai mari la festivalurile "specializate"... însă aici sunt de toate ... şi asta timp de 7 zile... şi 7 nopţi... iar nopţile noastre sunt mai frumoase decât zilele lor).Unii zic că ar putea fi şi cel mai democratic loc de pe Pământ... De fapt "Ce e SZIGET FESZTIVAL?" Insula e aceea când cu săptămâni înainte de festival te gândeşti deja cum vei lua parte la evenimente care se vor desfăşura în paralel, şi poate, dacă ai avea ocazia te-ai clona pentru o săptămână. Insula e şi aceea când, în zori, pe lângă ciripitul păsărilor te trezeşte şi glasul unui "insular", care uitind puţin de sine şi de ceilalţi şi având certa impresie că el cântă, îşi face auzită mândra glăsuire, formată din sunete mai puţin articulate. Insula e aceea când în timpul concertelor îţi zboară pet-uri peste cap, sau când în timpul dansului, din neatenţie, în vâltoarea momentului, calci pe papucul vecinului. Insula e aceea când tot felul de mirosuri şi de miresme se împletesc dând naştere la ceva vital: aerul de respirat al celor prezenţi. Insula e şi când haosul lingvistic îţi aminteşte de Turnul lui Babel, ingredientele formând un tot unitar, nemaiîntâlnit până atunci. Insula e şi exerciţiul de yoga de dimineaţa, tai-chiul, concertele de muzică medievală, statul la coadă la duşuri sau pentru mâncarea celor de la cortul KRISNA, goana continuă între scene, praful, ploaia care vine pe nepusă-masă, lăsându-ţi corpul şi cortul ud şi formând noroiul care-ţi aduce aminte de Woodstock. Insula e boemia şi bonomia jazz-ului, world-music-ul multicolor, tropotul, tunetul şi forţa elementară a rock-ului, mişcarea şi transpiraţia comună a trupurilor formatoare ale unui melanj numit public. Insula e şi atunci când teatrul te surprinde pe stradă în timp ce te plimbi, când trece pe lângă tine un clovn pe catalige sau "omul cu coasa", care vine să-ţi ia viaţa, iar tu, evident, nu esti dispus, încă, să i-o dai ... Insula e şi când se întâmplă minuni care par fortuite, e şi atunci când te ciocneşti de cineva, pe care când îl priveşti observi că e SZIAMI sau HOBO... Insula e când te pierzi în labirintul TAROT-ului, e prospeţimea insuliţei verzi, barul cu produse lactate, bucătăriile din toate colţurile lumii, policromia lampioanelor în noapte, cinema-ul în aer liber, unde te poţi uita simultan la stelele şi de cinema şi de pe bolta cerească. Insula e un loc, aici pe Pământ, unde trăieşti o săptămână, aşa cum poate ţi-ai dori dar nu ai curajul şi posibilitatea s-o faci în celelalte 51 ale anului. Insula e îmbrăţişarea din colţul cortului de blues, răsăritul de soare pe care-l prinzi cu picioarele în Dunăre, iubirile de o noapte, căldura insuportabilă alinată de apetisanta piscină, fotbalul pe nisip sau pe spumă, tenisul de masă, lejeritatea din cortul rromilor, lipsa posturilor de televiziune comerciale, dar existenţa unui post de radio "local". Insula sunt şi cei cu care te întâlneşti poate o singură dată pe an, chiar atunci şi chiar acolo. Insula e locul unde poţi face bungee-jumping, învaţa bridge şi căuta comori. Insula e locul unde se doarme puţin, se mănânca bine, nu neapărat mult. Se poate bea decent ... sau cât încape! Insula e "Paintball", "Luminarium", rap, house, trance, dance. Manele nu! Insula e şi Magic Mirror - cortul de gay. Insula e, aproape, tot ceea ce vrei. Insula e unică şi irepetabilă în fiecare an. Insula e ceea ce rămâne în tine până la Insula următoare ... e cea mai bună săptămâna a anului! Insula e starea de spirit a celor ce se află pe ea. Insula e atunci când Cerul şi Pământul se îmbrăţişează în numele muzicii şi al iubirii, ceea ce în 2006 vor face între 9 şi 16 august.

Daika Attila

(detalii la http://www.sziget.hu/festival_english/programs)

“CEREŢI-VĂ DREPTURILE!!

Mă mîndresc să spun că, pe data de 14 august 2006, la ora 9.00, Marcus David, Bob Baldwin şi cu mine am intrat în sala pentru cauze civile a tribunalului din St. Joseph Michigan, Berrien County, unde am obţinut o decizie favorabilă. Voi fi plătit pentru angajamentele anulate la începutul verii acesteia de proprietarul restaurantului Czars and Casey's, din New Buffalo Michigan.

Pe 10 iunie, proprietarul, Tom Jennings, a anulat trei angajamente pentru trei sîmbete din sezonul de vară 2006. Am reuşit, în cele din urmă, să găsesc alte angajamente, dar motivul principal pentru care nu a dorit să lucreze cu mine a fost că poate obţine contracte cu muzicieni la un preţ mai mic decît Steve Arvey. Am fost uimit cînd l-am auzit, în sala de judecată, dezvinovăţindu-se şi susţinînd că nu a avut nici un fel de divertisment programat pentru vara aceasta!!

Într-o sîmbătă seară, cîştig 150 dolari şi fac un drum de aproape trei sute de kilometri!! De ce i se pare atît de mult? Mai scutiţi-mă! Plec la şapte seara din Chicago şi mă întorc la patru dimineaţa. Sînt nouă ore tin timpul meu. Proprietarii de cluburi nu pun niciodată la socoteală timpul suplimentar necesar pentru drum şi pentru instalarea echipamentului, pentru un spectacol foarte bun.

Probabil n-a crezut că o să-l dăm în judecată. Aplaud hotărîrea şi perseverenţa lui Marcus David, care s-a ocupat de acţiunea de aducere în judecată a acestui proprietar.  

Viaţa muzicianului este foarte dificilă. Mulţi nu au respect pentru profesia noastră. Nu înţeleg că, atunci cînd anunlezi un angajament cu un muzician, îi faci acestuia un mare rău. Meseria de muzician este una din cele mai grele.

În octombrie 2004, am renunţat la slujba permanentă. De atunci încoace, trăiesc din muzică şi lupt pentru drepturile muzicienilor. Am făcut public numele unor cluburi care mi-au oferit 12 dolari pentru o seară.

Dacă sînteţi muzicieni, vă îndemn, indiferent dacă aveţi sau nu o slujbă permanentă, să cereţi mai mulţi bani. Trebuie să fim uniţi şi să menţinem muzica în viaţă, în această lume. Nu trebuie să ne lăsăm călcaţi în picioare. Muzicienii nu sînt cetăţeni de categorie inferioară. Ne trebuie şi nouă bani pentru asigurarea de sănătate şi pentru cea a maşinii, bani pentru achitarea facturilor, ca oricui altcuiva.

Pentru a da lumii muzică de calitate, muzicianul trebuie să exerseze, să înveţe piese noi şi să facă înregistrări. Pentru asta e nevoie de bani!! Cînd toată lumea copiază muzică fără a-i plăti nimic artistului, supravieţuirea devine din ce în ce mai grea.

Mă numesc Steve Arvey şi cînt la chitară”. (http://www.stevearvey.com)

Un protest la care subscriu şi care ar trebui să dea de gândit şi muzicienilor români. Care este....

Sam Myers în etate de 70 ani, a decedat anul acesta pe 18 iulie, într-un spital din Minnesota, de cancer laringian. Ultimul său album realizat în se numeşte “Coming from the Old School , nominalizat la premiile Handy. Împreună cu chitaristul Anson Funderburgh întemeiază grupul “The Rockets” cu care va realiza 8 albume şi va câştiga 9 premii W.C. Handy.

Pentru bucureşteni anunţăm că mult-prea-renovatul magazin MUZICA s-a redeschis şi vă aşteaptă cu nerăbdare...în acelaşi loc. Pentru cei ce nu pot ajunge la acesta sau în Bucureşti, muzică bună găsiţi la ADRESA www.rockshop.ro sau vă adresaţi direct la: vali@rockshop.ro.

După Tarkan, o altă prezenţă „exotică” în spaţiul rezervat concertelor de anvergură, concerte care se lasă foarte mult aşteptate... În fine, Khaled revine după o absenţă de 4 ani cu un nou album şi ne împărtăşeşte sentimentele sale în limba lui Omar Kayan, ademenindu-ne cu “ Blues-ul deşertului cântat în România”... Nu ştiu ce imbecilitate a putut gândi o aşa parafrază pentru acest tip care cântă orice altceva numai blues nu.

Radu Lupaşcu - 14.07.2006

(va urma)

P.S. O a treia cale...Combustie germană la festivalul MAXIMUM ROCK:

6-7 octombrie 2006 / Cluj-Napoca, Aeroportul Cluj-Napoca, ora:18.00

Muzica impotriva drogurilor. WASP şi CREMATORY.

În orice dicţionar sau enciclopedie a muzicii „grele”, în dreptul literei „C” se va găsi un nume incandescent: CREMATORY. Iată că, pentru bucuria sufletească şi auditivă a rocker-ilor din România, numele acestei senzaţionale trupe germane va fi „transferat” şi pe afişul festivalului MAXIMUM ROCK! După cum aţi aflat, trupa americana WASP va fi special guest, urmând să încheie festivalul în ziua de 7 octombrie.

CREMATORY este o trupa germana de gothic metal/death metal care a luat fiinţă în anul 1991, la Westhofen. Trupeţii şi-au început activitatea prin lansarea unui demo care a primit un feedback foarte bun atât din partea presei cât şi a fanilor din Germania. Ecourile acestei lansări nu au venit însă numai din ţara de origine ci din lumea întreagă (caseta demo s-a vândut în străinatate în 1500 exemplare!), CREMATORY intrând astfel în vizorul marilor case de discuri. Şi astfel caseta demo, considerată pe bună dreptate legendară a reuşit să transforme în realitate cel mai mare vis al oricărei trupe tinere: în noiembrie 1992, CREMATORY au semnat primul lor contract cu Massacre Records. Un an mai târziu a fost lansat primul album al formaţiei, „Transmigration”, care a reuşit să se claseze foarte bine în topuri şi care a avut parte de recenzii foarte bune în revistele de specialitate. Succesul acestui prim album le-a asigurat prezenţa în turneul mult mai cunoscuţilor de la My Dying Bride, o realizare notabilă pentru o trupă care se afla la început de drum.

În anul 1994 CREMATORY au continuat şirul succeselor prin lansarea celui de-al doilea album, „...just dreaming”. „Shadows of mine” a reprezentat piesa de rezistenţă a acestui material, atât în Germania cât şi în lumea întreagă, refrenul, deşi în limba germană, devenind foarte popular. Numărul fanilor creştea uimitor de repede, CREMATORY devenind una dintre cele mai iubite trupe ale momentului, notorietatea de care se bucurau şi seriozitatea de care dădeau dovadă asigurându-le prezenţa în turneele altor două trupe foarte renumite, Tiamat şi Atrocity. În acelaşi an CREMATORY au reuşit şi performanţa de a avea două videoclipuri în heavy rotation la MTV (pentru piesele „Shadows of mine” şi „In my hands”).

După două lansări de succes presiunea asupra trupei era foarte mare iar lansarea celui de-al treilea album avea să le confirme adevărata valoare. Aşteptările fanilor şi ale criticilor muzicali nu au fost înşelate, iar „Illusions” (1995) s-a  dovedit a fi din nou un adevărat succes. Recenziile pozitive şi interviurile umpleau paginile revistelor iar videoclipul piesei „Tears of Time” era difuzat la toate posturile de televiziune, nu numai la cele de specialitate. Succesul de care se bucura formaţia i-a determinat pe membrii CREMATORY să îşi continue lucrul cu o şi mai mare seriozitate, în iarna anului 1995 începând lucrul la un nou album, de data asta rezultatul urmărit dorindu-se a fi ceva „altfel”.  Acest „altfel” a fost ilustrat de albumul self titled „Crematory”, ale cărui versuri au fost scrise în limba germană. Acest album a fost ultimul lansat la Massacre Records şi dacă ecourile venite din partea presei nu au fost foarte favorabile, fanii au primit foarte bine acest album, iar în 1996 CREMATORY au fost capul de afiş la multe festivaluri renumite, ca de exemplu Out Of The Dark, un festival turneu care a avut loc în Germania, Olanda, Belgia, unde Moonspell şi The Gathering au fost trupe de deschidere. Filmările de la acest festival au fost folosite pentru realizarea videoclipului pentru piesa „Ist es wahr”, iar calitatea bună, atât audio cât şi video i-a determinat pe trupeţi să reunească totul pe un nou material semnat CREMATORY. Cum contractul cu Massacre expirase, trupeţii au hotărât să puna bazele propriei case discuri, CRC – Crematory’s Record Company, prin intermediul căreia a fost lansat „Live... at the Out of the Dark Festival” (1997).

A urmat semnarea unui contract cu cei de la Nuclear Blast şi lansarea albumului „Awake”, iar anul 1998 a fost plin de participări la aproape toate marile festivaluri europene. A urmat albumul cu numărul 7, intitulat foarte sugestiv „Act Seven”, care a fost cel mai mare pas înainte realizat pănă acum de trupă, dobândind recunoaştere deplină pe toate planurile. Acest album a venit după o serie de schimbări de componenţă, foarte inspirate, care au adus un suflu nou formaţiei, „Act Seven” fiind considerat cel mai bun album CREMATORY de până la acea dată.

2001 – 10 ani de activitate intensă CREMATORY şi în acelaşi timp un moment de răscruce pentru membrii formaţiei. Aceşti 10 ani plini de succese şi realizări au fost sărbătoriţi printr-un turneu în care au fost prezentate toate marile hit-uri ale formaţiei. La sfârşitul acestui turneu membrii trupei au trebuit să ia o decizie foarte grea: din motive de sănătate, financiare şi personale, trupa a hotărât să pună punct activităţii CREMATORY. Pentru a mulţumi fanilor care le-au fost alături în aceşti 10 ani, trupa a hotărât să mai realizeze o serie de 10 concerte, punctul culminant fiind apariţia de la Wacken Open Air. Toate concertele susţinute în 2001 au fost înregistrate şi astfel a fost realizat materialul „Remind” care conţine imagini din apariţiile live, din studio, precum şi toate videoclipurile realizate de formaţie. Deşi nu a fost plănuită o revenire, aceasta a avut loc în mod total neaşteptat în 2002, la propunerea celor de la  Nuclear Blast: trebuia realizat un material tribut Metallica, iar CREMATORY au fost invitaţi să interpreteze piesa „One”. Cum trupa a dovedit că se afla într-o formă foarte bună propunerea celor de la Nuclear Blast nu s-a limitat la atât şi CREAMTORY s-au aflat în faţa cererii de a realiza un album de comeback. După un prim refuz trupa a revenit asupra deciziei şi anul 2003 i-a prins pe trupeţi lucrând la un nou album, „Revolution”. Reacţia fanilor faţă de această revenire a fost testata prin lansarea melodiei „Greed”, care în scurt timp a devenit un hit, dovedind astfel că trupa se află în continuare în topul preferinţelor. Lansarea albumului „Revolution” a avut loc în anul 2004, iar piese precum „Greed” şi „Tic Tack” şi-au ocupat locul în rândul marilor succese semnate CREMATORY. Au urmat turnee, iar înregistrările concertelor au fost reunite pe pachetul DVD/CD „Liverevolution”. CREMATORY rămân în continuare trupa gothic metal no.1 a Germaniei.

Din ianuarie 2006 trupa se află în studio şi lucrează la un nou album a cărui lansare este programată pentru vara acestui an şi despre care nu au fost făcute foarte multe dezvăluiri. Tot ce le rămâne fanilor este să–l aştepte cu nerăbdare şi să asculte îndemnul membrilor formaţiei: „Credeţi în voi şi mai ales în CREMATORY!”

(Preluat de la Maximum Rock)

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Brezoi.jpg

Afis_Rockstadt 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg