A fi prieten cu sufletul

Pe Valentin* l-am cunoscut când euforia recâştigării libertăţii era încă în efervescenţă. Oamenii nu puneau întrebări. Încercau să-şi reaşeze şi recâştige valorile. Doar unii. Alţii făceau bani tacit. Din vremea aceea puţini amici mi-au rămas prieteni. Vali este unul dintre ei. Prietenia este lucru rar şi chiar dacă vicisitudinile vieţii te îndepărtează temporar, revenirea e cu atât mai dulce. A te bucura deopotrivă de un concert bun, o carte faină, un film cuceritor şi o audiţie Pink Floyd este o plăcere binevenită din tumultul vieţii, pe care o poţi aprecia cu un prieten, în orele în care nu te duci la vre-un job. Un job de pe urma căruia îţi câştigi existenţa este până la urmă un job. Plăcerea cu care îl face Vali este pasiune. Devotamentul pentru lucrul bine făcut este o calitate şi de foarte puţine ori recompensat pe potrivă. Suntem trecători într-o lume în care puterea banilor înrobeşte şi ia minţile. Frumuseţea prieteniei noastre stă în depăşirea oricăror obstacole financiare cu dezinvoltură. Bucuria unei revederi de familie cu prietenii este un lucru de care foarte puţini se bucură. O întâlnire cu Vali reînvie tonusul pierdut în orele de lucru din timpul zilei. Este un exeget cu care am plăcerea să discut şi să râd în faţă vieţii. Motivele sunt Steve Hackett, Genesis, Marillion. muzica progresivă italiană, Hendrix, Cream, Louis De Funes, Roşu de Moldova, George Baicea, Andrieş, bancurile lui Silviu şi câte şi mai câte de care nu-mi amintesc. A fi prieten cu Vali înseamnă a fi prieten cu sufletul. O vorbă bună, cu cine trebuie şi atunci cînd ţi-e dor. Adică când îţi trebuie. Mie îmi trebuie.

Radu Lupaşcu
14 februarie 2008

 * Valentin Radu